Jurnalism de calitate fără presiunea publicității
Peste 130 de ziare online spaniole sunt o sursă de informație la minut pentru cititorii care preferă dispozitivele mobile și calculatorul, în detrimentul televiziunilor.
15 Septembrie 2016, 21:03
Peste 130 de ziare online spaniole sunt o sursă de informație la minut pentru cititorii care preferă dispozitivele mobile și calculatorul, în detrimentul televiziunilor și al presei scrise.
Eldiario.es este unul dintre primele site-uri care a câștigat audiență treptat și ajuns un model de succes: un grup de ziariști rămași fără slujbă după dispariția ediției tipărite a ziarului Publico a investit banii din salariile compensatorii în crearea unui site care a funcționat de la început pe bază de abonament.
Abonații, care plătesc minim 60 de euro pe an, au acces la informații înaintea celorlalți utilizatori și beneficiază și de revista editată pe hârtie o dată pe trimestru, dedicată unei teme de mare interes.
Aceștia primesc revista acasă, prin poștă. Audiența zilnică se apropie de 500.000 de cititori și directorul Ignacio Escolar se laudă astăzi cu beneficii în creștere în ultimii trei ani și, mai mult, angajează ziariști cu contracte decente, în condițiile în care mii de colegi au rămas, în timpul crizei, fără loc de muncă și cu perspective aproape nule de îmbunătățire a situației.
La o întâlnire cu corespondenții străini din Spania, dl. Escolar a răspuns și întrebărilor noastre.
Care e viitorul presei online?
Mai mult decât viitorul, văd prezentul! În urmă cu cinci ani, se spunea că presa digitală nu poate fi rentabilă și că numai edițiile print pot aduce câștig. Se credea că presa digitală trăia din ce se câștiga cu edițiile pe hârtie. Asta putea fi adevărat în cazul marilor ziare, dar nu mai e valabil pe piața actuală.
Acum, în Spania, elconfidencial.com, care este lider de audiență, are câștiguri financiare, noi avem beneficii de trei ani, facem angajări și creștem, în timp ce ziarele care apar pe hârtie concediază oameni pentru că au conturile goale. În această perioadă, probabil vom asista din nou la concedieri colective la El Mundo, care se află într-o situație complicată și a mai dat afară din personal.
Cred că domeniul presei scrise se va unifica, atât în Spania, cât și în lume. Acum există o barieră artificială, comparabilă cu cea dintre fotbal și baschet, care aveau ligi și viziuni diferite. Treptat, datorită creșterii presei digitale pure și, pe de altă parte, scăderii tirajului presei pe hârtie, mergem toți în aceeași direcție. Ziare ca El Pais și El Mundo vor fi ediții digitale și vor mai păstra un tiraj foarte mic pe hârtie. Probabil că în câțiva ani nu vor mai fi cotidiene. Ceea ce este sigur este că audiența este pe internet, oricât de mult am venera hârtia, pentru istoria sa de frate mai mare în presa scrisă. Dar nu mai are aceeași greutate.
Dacă vorbim despre influență, înainte să fiu director de ziar online am fost director de ziar care apărea exclusiv pe hârtie și vă pot asigura că am mai multă influență acum.
Avem mult mai multe subiecte pentru dezbateri, marcăm agenda politică, avem exclusivități... Nu numai noi, presa digitală în general.
Independența economică, o condiție elementară de supraviețuire
Acest lucru se explică și din punct de vedere economic. Lipsa de independență a presei tipărite complică demersul jurnalistic. Lipsa independenței economice face dificilă exercitarea capacității profesionale.
Am mari îndoieli că ziarul El País de astăzi ar publica ancheta despre documentele lui Barcenas (n.red.: amplă investigație despre finanțarea ilegală a partidului premierului Rajoy, Partidul Popular). Dacă i-am întreba pe ziariștii de acolo, ar confirma acest lucru. Probabil această știre ar fi ținută la sertar, la fel ca altele care nu pot fi publicate.
Aceste exclusivități, pe care până de curând le publica doar presa tipărită, le dăm noi, ziarele digitale. Tema cardurilor black s-a lansat datorită investigației exclusive a eldiario.es și nu pentru că am fost primii care au publicat știrea că justiția cercetează cardurile black, ci pentru că am publicat un email al lui Miguel Blesa (n.red.: președintele consiliului de administrație al băncii Caja Madrid, ulterior salvată cu bani publici și transformată în Bankia), în care menționa cardurile black.
Acest email a provocat auditul intern la Bankia, au fost găsite cardurile black și a început procesul la tribunalul Audiența Națională, cu solicitări de pedepse cu închisoarea pentru personaje ca Rodrigo Rato, fost ministru, fost vicepremier, fost director la FMI și fost director la Caja Madrid. Această poveste putea să apară doar în presa pe hârtie, care avea forța ca știrea să devină un început de anchetă în justiție. Acum, presa online are această putere și va continua astfel, ba chiar mai mult, cred eu, deoarece situația economică a presei este una complet diferită.
Dacă vorbim despre independența economică, ce preferați, publicitatea sau abonamentele?
Avem 20.000 de abonați care plătesc sume începând de la 60 de euro pe an, până la 1000 de euro.
Multă lume spune ca sunt prea duri când fac comentarii pe pagina noastră. E adevărat că există aproximativ 200 de persoane active, care scriu cam jumătate din comentarii la materialele pe care le publicăm. Avem o statistică bazată pe măsurători care ne mai arată că 48-50% din abonați nu au scris niciodată niciun mesaj, niciun comentariu. Cei care sunt activi pot lăsa impresia că fac presiuni foarte mari, dar nu e adevărat. Majoritatea abonaților înțeg în ce constă independența ziarului. Sunt abonați care simpatizează mai mult cu Podemos, alții cu Partidul Socialist, am avut abonați care au renunțat să ne mai finanțeze pentru că li s-a părut că suntem de partea formațiunii Podemos, alții care erau convinși că aparținem liderului socialist Pedro Sánchez.
Până acum nu am avut nicio săptămână în care numărul celor care renunță să fie mai mare decât al celor care se abonează. Numărul abonaților a fost întotdeauna în creștere.
E sigur că am avut audiență mai mare când Manuela Carmena, primarul Madridului, a câștigat alegerile și nu am avut atâția cititori când Rajoy a câștigat alegerile parlamentare!
Cred că independența nu se bazează doar pe venituri și pe sursa acestora, ci și pe datorii, proprietate și interesele acestei proprietăți.
Noi putem să demonstrăm această independență din toate aceste puncte de vedere. Veniturile noastre depind de cititori și cititorii au greutate mai mare decât orice firmă care își face publicitate. Dacă ar trebui să aleg între o companie din Ibex 35 (n. red.: bursa spaniolă) și cititori, aleg cititorii, pentru că mă interesează să îi păstrez din punct de vedere economic și pentru că nu pot să îi trădez. Nu pot să fiu un site care ascunde știri, falsifică sau are preferințe pentru o firmă sau alta.
În privința proprietății, noi suntem proprietarii redacției. Eu sunt principalul acționar și restul echipei mele, prezentă zilnic la ședințele de dimineață unde decidem împreună ce publicăm, face parte din grupul acționar. 70% din capitalul ziarului este deținut de oameni care muncesc zilnic în redacție și administrație. Deci interesele proprietarilor nu sunt altele decât jurnalismul. Eu nu am alt interes.
În ceea ce privește datoriile, noi am reușit să facem totul fără credite, așa că nu putem fi constrânși cu finanțarea. Problema presei constă în aceste patru chestiuni.
În presa scrisă, publicitatea instituțiilor și a companiilor care cotizează la bursă au o greutate mult mai mare și sunt mult mai importante decât cititorii.
După cum se știe, în Spania publicitatea pe care și-o fac instituțiile publice în presa tipărită se decide în mod netransparent. Criteriile nu se respectă, nu se publică rapoartele pe care legea transparenței le prevede și în baza căreia noi am cerut să se știe cât primește fiecare ziar de la administrația publică.
În fine, proprietarii acestor ziare s-au schimbat. La început erau companii independente care se ocupau cu comunicarea, iar acum sunt, din cauza datoriilor, în mâinile băncilor și ale marilor firme.
Toate acestea afectează independența presei.