Izolarea Phenianului "menţine tensiunea din Peninsula Coreeană"

Alianţa cu Statele Unite asigură liniştea Coreei de Sud în faţa ameninţărilor regimului comunist de la Phenian.

Criza ucraineană a trecut într-un con de umbră provocările la adresa securităţii internaţionale produse de Coreea de Nord.

Ele au reapărut astăzi pe agenda comunităţii internaţionale după ce Phenianul a anunţat un "progres semnificativ" al capacităţii sale de apărare, după testarea unei rachete tactice de înaltă precizie.

Şi aceasta, la mai puţin de câteva ore de la reluarea întâlnirilor trimestriale din parcul industrial de la Kaesong.

Audio: Interviu în exclusivitate cu expertul Youngmi Kim, director al proiectului "Global E-School in Eurasia", finanţat de Korea Foundation şi profesor asociat la Universitatea Central Europeană din Budapesta.

Potrivit AFP, experimentul ar fi răspunsul regimului comunist la tirurile de antrenament efectuate de către Coreea de Sud la frontiera dintre cele două state.

Asemenea gesturi nu mai impresionează pe nimeni atât timp cât suntem aliaţi cu Statele Unite şi cu Japonia, spune expertul Youngmi Kim, director al Fundaţiei coreene "E-Şcoala Globală din Eurasia" şi profesor asociat la Universitatea Central Europeană din Budapesta.

Sud-coreenii s-au obişnuit cu politica provocatoare a liderilor comunişti ajunşi la a treia generaţie, spunea doamna Kim la conferinţa „Korea's Soft Power strategies”, organizată la Bucureşti de Institutul de Sociologie al Academiei Române împreună cu Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti

„O ştim cu toţii şi toată lumea este liniştită, dar conştientă de realitatea acestei situaţii” – completează profesorul Kim, subliniind însă şi atenţia pe care guvernul de la Seul o acordă relaţiilor cu China.

Este un echilibru extrem de sensibil şi îţi trebuie diplomaţi iscusiţi, „care să conducă cu abilitate relaţia specială cu aliaţii americani şi, în acelaşi timp, să joace un rol de mediator între China şi Japonia”.

Redactor- Cum vede omul obişnuit relaţiile încordate cu vecinii din nordul ţării?

Youngmi Kim- Cetăţenii noştri văd problema foametei, discrimnarea femeilor şi opresiunea deţinuţilor politici din Coreea de Nord. De pe la sfârşitul anilor 1990 până în primii ani ai secolului XXI a existat aşa-numita "Sunshine Policy" - o politică de deschidere între Coreea de Sud şi Coreea de Nord. Ea a permis o mai largă interacţiune a celor două state în domeniul economic şi politic, până la un anumit nivel. Însă politica sud-coreeană nu este independentă, ea se dezvoltă în relaţie cu SUA şi, uneori, cu China şi Japonia. Astfel, după preluarea puterii de către guvernul conservator, în 2008, angajamentul politic anterior faţă de Coreea de Nord s-a schimbat dramatic. Coreea de Sud a dus, un timp, o politică de izolare. Îşi formase un nucleu dur, ce refuza orice formă de dialog şi de colaborare cu Coreea de Nord atâta timp cât Phenianul nu renunţa la proiectul său nuclear. În actuala administraţie conservatoare, acest nucleu dur se menţine, însă prezintă o flexibilitate mai mare decât în trecut. Este vorba despre o mai mare disponibilitate pentru crearea unor relaţii mai bune între Nord şi Sud, deşi tema armei nucleare continuă să fie un subiect delicat.

Redactor- Credeţi că există soluţii? Care ar fi acestea?

Youngmi Kim- Dacă vreţi să ştiţi părerea mea, este că politica obişnuită de până acum nu a ajutat prea mult. Este însă remarcabil că în timpul guvernului progresist, din 1997 până în 2003, au existat o mulţime de interacţiuni active între Nord şi Sud: au fost construite fabrici, au fost aprobate vizele care au dus la dezvoltarea unui turism, fie el şi limitat. Acum, însă, aceste relaţii sunt blocate, pentru că se duce o nouă politică de izolare. Aşa că, după mine, acest mod dezordonat de politică de stat faţă de Coreea de Nord nu ajută la nimic. Cred că, mai degrabă, ar trebui să avem o strategie diferită a Coreii de Sud faţă de Nord. Din punctul meu de vedere, angajamentul politic este mai bun, pentru că atât SUA, cât şi Coreea de Sud deşi au fost criticate de liberali că ar fi cheltuit prea mulţi bani în Coreea de Nord, pe care Phenianul i-ar fi folosit pentru dezvoltarea instalaţiilor nucleare şi că, de fapt, în acest fel, ajută la menţinerea actualului regim din Coreea de Nord. Asta, pe de-o parte. Pe de altă parte, un angajament politic al SUA, chiar dacă ar părea că susţine acest oribil regim, ar face ca oamenii din ambele ţări să simtă beneficiile lui. Ei ar comunica, ar interacţiona şi mai mult, şi mai deschis, ar putea vedea avantajele societăţii din Coreea de Sud mult mai dezvoltată economic.

Discrepanţele economice şi sociale – o provocare la adresa securităţii Coreei de Sud

Din păcate, izolarea Nordului contribuie la menţinerea neîncrederii şi a tensiunii dintre coreenii din nord şi cei din sud.

Profesorul Youngmi Kim o ştie din propria experienţă. Legile celor două ţări le interzic cetăţenilor să se viziteze reciproc sau să aibă relaţii profesionale.

Vizita făcută în Zona economică nord-coreeană de la Kaesong şi studiul aprofundat al situaţiei au condus-o la concluzia că interacţiunea coreenilor din cele două state este mai benefică pentru securitatea Peninsulei decât izolarea Nordului.

De altfel, dezvoltarea economică şi atenuarea discrepanţelor dintre bogaţi şi săraci - spune doamna Kim - este o altă provocare căreia autorităţile de la Seul trebuie să îi facă faţă.

Youngmi Kim- Bogaţii devin din ce în ce mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci. Sigur că aceasta nu este numai problema Coreii de Sud. În ceea ce ne priveşte sunt două aspecte. Primul derivă din criza financiară din 1997 şi de după aceea. La sfatul Fondului Monetar Intrernaţional programul de restructurare a schimbat profund sistemul intern, a liberalizat munca, a introdus timpul de muncă flexibil şi contractele de muncă flexibile. Anterior se preţuia securitatea locurilor de muncă pe termen lung, dar acum toţi oamenii sunt împinşi să se pensioneze mai devreme pe motiv că nu ar mai fi suficient de eficienţi şi că tinerii ar avea astfel ocazia unei slujbe. Dar nici locul de muncă al acestora nu este sigur pe o perioadă îndelungată. Ei au contracte de doi ani sau de şase luni de muncă intensivă şi neplătită, dacă sunt la începutul carierei. Aşa încât, tinerii au mai puţine şanse să găsească un loc care să le asigure un viitor. Incertitudinea lor determină insecuritatea celor în vârstă împinşi să iasă la pensie mai devreme.

Redactor- Care sunt principalele provocări sociale cu care se confruntă Coreea de Sud?

Youngmi Kim- Toate derivă din problema polarizării. Din punct de vedere politic, tinerii sunt progresişti şi bătrânii conservatori. Ţara este într-un anume fel divizată nu numai după orientarea politică, dar şi prin conflictul între generaţii. În Coreea de Sud avem o societate clasică, nu tradiţională ca în Marea Britanie. Aici avem aşa-numiţii „yangban”, adică grupul aristocraţilor, dar ei au fost eliminaţi în perioada colonială şi a războiului. Acum mulţi oameni pot proveni din familii bune, cu rădăcini aristocrate, dar asta nu înseamnă automat că sunt şi bogaţi şi astfel în Coreea, multă vreme o ţară fără clase sociale, lucrurile s-au schimbat radical în ultimii 20 de ani. În timpul totalitarismului meditaţiile la o şcoală privată după ore erau interzise. Acum copiii bogaţilor merg la pregătire după terminarea cursurilor şi studiază până la ora 9 sau la 10 seara cu sprijinul părinţilor, căci aceste şcoli private sunt foarte, foarte scumpe. De acolo pleacă la universităţi mai bune sau să studieze în străinătate, se întorc şi primesc un loc de muncă, au şanse mai mari, în timp ce copiii lipsiţi de sprijinul material al familiei nu pot găsi un loc de muncă Iată deci că societatea este divizată şi aceasta este o altă provocare căreia Coreea de Sud trebuie să-i facă faţă, mai spune doamna Youngmi Kim, director al proiectului "Global E-School in Eurasia", finanţat de Korea Foundation şi profesor asociat la Universitatea Central Europeană din Budapesta.