Interviu Voica Pop

O viaţa dificilă poate spune că trăieşte aproape oricine în vremuri de criză economică. Responsabilităţile sunt însă de neabandonat chiar şi în aceste condiţii, îndeosi abandonul responsabilităţii ce revine părinţilor.

România are o cazuistică impresionabilă, văzută din afara ei, "normală" dacă e privită din interior.

Desigur că sintagmei "normală" trebuie să i se pună ghilimele corespunzător.

Copii părăsiţi în maternitate. Copii părăsiţi pentru o slujbă în străinătate.

Audio: Interviul serii cu doamna Voica Pop, coordonator al programului protecţia copilului- UNICEF România.

Copii care fug de la şcoală, copii care cerşesc, copii maltrataţi, copii exploataţi.

UNICEF România desfăşura de-a lungul anilor campanii de informare, solidarizare şi ajutorare a acestor copii.

Astă seară am invitat pe un reprezentant al organizaţiei, doamna Voica Pop, coordonator al Programului protecţia copilului, să dezvoltăm atât cât avem timp viitoarele acţiuni ale UNICEF România, să contabilizăm în măsura în care avem informaţii rostul şi eficienţa campaniilor anterioare, dar şi gradul de responsabilizare al fiecărui jucător.

Realizator: Lansaţi o nouă campanie în favoarea copiilor fără domiciliu, copiilor invizibili, cum spuneţi dvs. Poate ne ajutaţi să înţelegem mai mult.

Voica Pop: Noi denumim, aşa cum de altfel o face şi ghidul de implementare a Convenţiei cu privire la drepturile copiilor. Copii invizibili, acei copii care nu au fost înregistraţi la naştere, nu au acte de identitate. Sunt copii care din acest motiv nu sunt recunoscuţi de către stat ca o persoană, nu sunt recunoscuţi de către sistemul public ca fiind un cetăţean cu drepturi şi respectiv cu nevoi. Ei fiind mai puţini vizibili, ajung să fie şi mai puţin valorizaţi. Din păcate, nu vorbim de un număr mic, /vorbim/ de un număr impresionant, pentru că nu numai a nu avea acte înseamnă a fi invizibili. Şi atunci când eşti mai puţin valorizat poţi să devii invizibil.

Realizator: Cine participă la campanie? Pe ce vă bizuiţi în această campanie?

Voica Pop: Campania face parte de fapt dintr-un program mai de anvergură, în care noi încercăm să suplinim, să compensăm, să modernizăm resursele care există la nivel local. Cea mai mare responsabilitate, conform legii în vigoare, cu privire la prevenirea unui rău care se poate întâmpla acestor copii o au autorităţile locale. Din păcate, experienţa noastră din ultimii ani ne-a arătat că aceste autorităţi locale, primăriile, nu au resursele necesare, nici umane, nici financiare, uneori şi o lipsă de interes, trebuie să recunoaştem şi asta, nu deţin instrumentele necesare pentru a, în primul râmd, identifica cine sunt aceşti copii, a-i căuta din casă în casă şi a-i găsi şi mai apoi pentru a le răspunde nevoilor cu un minim pe care l-ar avea nevoie pentru o viaţă decentă. Deci partenerii noştri vor trebui să fie autorităţile locale, sperăm, din cât mai multe comunităţi şi din cât mai multe judeţe, care dincolo de nişte resurse şi financiare şi umane din partea noastră, să dobândească şi nişte deprinderi, nişte abilităţi care să facă să persiste răspunderea la nevoile acestor copii şi în timp, pe termen lung.

Realizator: Experienţa dvs. ce vă spune? În campaniile anterioare aţi beneficiat de un ajutor consistent logistic al autorităţii locale din România?

Voica Pop: Experienţa noastră cu privire la un proiect similar s-a desfăşurat pe trei ani de zile, în 20 de comunităţi, în opt judeţe din ţară, din toate regiunile ţării. Şi atâta vreme cât asistenţa şi suportul nostru a fost susţinut, considerăm că autorităţile au făcut progrese remarcabile. De unde nu existau, ca să spunem foarte simplu, o /.../ a nevoilor unei comunităţi, acum au la îndemână o situaţie foarte clară, ştiu câţi copii există, care sunt nevoile lor şi încearcă, în măsura posibilităţilor, să răspundă la acele nevoi. Asta încă nu pot să facă.

Realizator: Sunt mulţi?

Voica Pop: Haideţi să vă spun aşa. În comunităţi care sunt în jur 2.500-3.000 de oameni, noi am ajuns să identificăm şi să încercăm să rezolvăm problemele la aproximativ 150-200 de copii. Poate că nevoie ar fi avut mai multe, dar aceştia sunt copiii cu cele mai mari probleme, câţiva dintre ei fiind chiar şi fără acte de identitate. Aş putea să vă spun că în cele 20 de comunităţi, de-a lungul timpului, am găsit aproximativ 100 de copii care nu aveau acte deloc.

Realizator: Doamna Voica, cum arată noua campanie "Copiii invizibili"?

Voica Pop: Această campanie vrea să se desfăşoare în parteneriat cu dvs. şi solicitând ajutorul publicului....

Realizator: De ce aţi ales Radio România în această campanie, vă întreb?

Voica Pop: Radio România este un partener vechi al nostru şi nu numai un partener vechi, este un partener de nădejde, cu care am întreprins lucruri foarte frumoase şi foarte bune. Am făcut să ajungă mesajul prin dvs. în acele locuinţe şi în acele comunităţi în care nu există alte mijloace de comunicare./eradu/ Sunt programe care le derulăm în parteneriat cu ei, sunt programe care le derulăm noi direct cu autorităţile. Întotdeauna contribuţia ONG-urilor au adăugat valoare acţiunilor noastre. Şi continui să cred că ONG-urile vor fi cele care, chiar şi atunci când intră într-o dezbatere mai aprinsă sau mai puţin aprinsă cu autorităţile statului, sunt cele care vor fi considerate un partener atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru organisme cum suntem noi.

Realizator: În fine, doamnă Voica Pop, avem copii maltrataţi şi puşi să cerşească. În capitală, după o apreciere personală, sunt câteva sute. Ce ar putea face UNICEF România pentru ei sau cât de influenţi sunteţi pe lângă autorităţi pentru a îndrepta această situaţie? Mă gândesc că aţi putea face şi un oarece tip de lobby.

Voica Pop: Da. Vreau să mai repetaţi încă o dată, că nu am auzit bine. Aţi vorbit de copii...?

Realizator: Copii maltrataţi şi puşi să cerşească. Să ceară bani, să ceară pâine...

Voica Pop: A, să cerşească.

Realizator: Şi vă întrebam ce poate face UNICEF România pentru ei sau câtă influenţă aveţi dumneavoastră pe lângă autorităţile locale pentru a îndrepta situaţia.

Voica Pop: Să ştiţi că aici nu ştiu dacă este neapărat ceea la ce vă aşteptaţi la rău în răspuns. Autorităţile, în primul rând, naţionale au emis legislaţie în acest sens. Există chiar o legislaţie foarte severă cu privire la exploatarea copilului prin orice fel de formă, chiar dacă vorbim de cerşetorie, dar vorbim şi de trafic, vorbim şi de exploatare prin muncă ş.a.m.d. Legea este acolo şi stă bine undeva, apreciată la nivel european. Problema este de implementare a ei. Pe de o parte, autorităţile care ar trebui să implementeze legea, după cum spuneam, nu au întotdeauna resursele să fie prezente acolo unde copilul să cerşească şi unde poate că ar trebui să întrebaţi de ce este acolo, care este motivul şi făcută o anchetă aşa cum trebui; pe de altă parte, noi toţi, populaţia generală, suntem de vină, pentru că întreţinem acest fenomen. Şi dincolo de o legislaţie care există, dar care trebuie aplicată, cred că mai degrabă ar trebui făcută o campanie de creştere a nivelului de conştientizare a noastră a tuturor ce înseamnă să întreţii un astfel de fenomen. Pentru că, la urma urmei, dacă se creează oferta, apare şi nevoia. Şi viceversa. Din păcate, noi întreţinem acest fenomen.

Realizator: Ne oprim aici, cu speranţa că noua campanie a UNICEF România privind copiii fără indetintate, copiii invizibili, cum i-aţi numit, îşi va atinge ţinta. Doamnă Voica Pop, vă mulţumesc pentru timpul cheltuit în beneficiul ascultătorilor noştri şi vă mai aştept.