Interviu cu Monica Macovei
Interviu la Strasbourg cu Monica Macovei, autoarea raportului privind înființarea Biroului Procurorului European.
Articol de Mihai Udroiu, 06 Aprilie 2017, 12:50
Interviu la Strasbourg cu Monica Macovei, autoarea raportului privind înființarea Biroului Procurorului European
RADOR (5 aprilie) - Realizator: Mihai Udroiu - 16 state europene au trimis recent instituţiei europene o scrisoare de intenţie privind înfiinţarea aşa-numitului Birou al procurorului european. În ce stadiu este proiectul?
Monica Macovei: În primul rând, sunt 16 state care au trimis consiliului, fiindcă în această procedură care se aplică adoptării procurorului public european, EPPO, decizia este la consiliul, parlamentul are numai un drept de... la sfârşit votează 'da' sau 'nu', de consimţământ sau nu, deci nu participă la negocieri, dar am făcut pe parcurs rapoarte interimare ca să spun ce vrea parlamentul. Am discutat cu preşedinţia malteză chiar acum două saptămâni şi mi-au spus că, deşi ei nu sunt între aceste 16 state care vor să participe la EPPO, vor sub preşedinţia lor să se finalizeze acest regulament, este un regulament şi îşi vor da tot concursul.
Realizator: Cu ce se va ocupa instituţia, dacă proiectul se materializează?
Monica Macovei: Cu investigarea la nivel european a fraudelor împotriva fondurilor europene, în principal cu cele transfrontaliere. Există fraudă a fondurilor europene, poate să fie doar în România sau doar în Italia sau doar în Grecia sau doar în Germania, poate şi cu astea, dacă sunt foarte mari, dar există şi fraudă transfrontalieră, deci în principal aş spune cu asta, cu frauda fondurilor europene transfrontaliere şi vreau să vă dau o cifră: frauda, bani europeni, fonduri europene este estimată la peste 500 de milioane de euro în fiecare an, 500 de milioane de euro în fiecare an.
Realizator: Va exista un procuror şef care va fi propus de fiecare stat? Fiecare stat va face o propunere pentru funcţia ce mare?
Monica Macovei: Nu. Fiecare stat va face o propunere pentru biroul, să-i spunem, central al procurorului european şi apoi se va alege procurorul şef, deci nu fiecare stat face o propunere pentru procurorul şef. Ca să vă explic: această structură are două dimensiuni: una este un sediu central, un fel de... un sediu central, da?, care va avea sediul fizic chiar într-unul dintre oraşele europene şi care va lua anumite decizii şi aici este procurorul european cu procurorii europeni din cei 16 state, câte unul din fiecare stat, fiecare stat membru propune câte trei, apoi se face o alegere... - e o procedură de selecţie -, să fie persoană independentă, am insistat foarte mult, în fine. Asta este structura să-i spunem centrală, dar tot din procurorul european fac parte procurorii naţionali şi aceştia vor fi unul, doi sau maximum trei, cam doi este cifra care se prefigurează din dezbateri în fiecare stat membru. Ei vor face parte tot din biroul procurorului european, dar nu vor veni în acel oraş, adică nu vor lucra acolo, vor lucra la ei acasă, pentru că aşa este şi logic: dacă avem o fraudă cu bani europeni în Germania, România, Italia, să zicem, fiecare îşi face partea la el acasă şi imediat telefonează şi lucrează cu celălalt şi lucrează împreună. Care este avantajul creării acestui birou al procurorului european pentru investigarea fraudelor europene? Avantajul este că încercăm un sistem mai bun decât ce avem de ani de zile. De ani de zile avem OLAF, care face anchete, cercetări administrative până la un punct şi apoi, dacă consideră că sunt indicii de fraudă cu fonduri europene, trimite materialele la procurorii care se ocupă cu fraudă fonduri europene din statul membru. Rata de trimiteri în judecată din statele membre, per ansamblu, o medie, este de 31% pe baza a ceea ce trimite OLAF, adică este mică, de asta şi avem 500 de milioane euro pe an fraudă. Deci rata este mică, ceea ce înseamnă că sistemul nu funcţionează şi trebuie schimbat. Şi acum pot să vă spun că el nu funcţionează, fie pentru că procurorii naţionali acum consideră că n-au destule indicii de la OLAF şi nu trimit în judecată sau nu sunt independenţi sau nu vor să trimită în judecată. Până la urmă nu mai contează motivul; contează că nu sunt trimise în judecată. Dacă rata de trimitere în judecată este 31%, este foarte mică. Adică OLAF spune în 100 de cazuri am indicii de fraudă şi OLAF este o instituţie europeană, care se ocupă exact de fraudă fonduri europene, deci spune în 100 de cazuri am indicii de fraudă fonduri europene şi apoi statele membre doar în 31 de cazuri se trimit în judecată. Deci este clar că avem o problemă. Şi atunci ce se întâmplă? Acest Birou al Procurorului European ia ancheta de la început la sfârşit, asta este diferenţa. Începe ancheta, o face cu aceşti procurori naţionali, care fac parte din Biroul Procurorului European, se vor numi delegaţi şi duc până la sfârşit, adică vor trimite în judecată. Şi această decizie este luată de Biroul Procurorului European. Deci, dacă un procuror naţional nu vrea să trimită în judecată nu ştiu din ce motive, nu vorbesc de lipsă de probe, din alte motive, nu va putea să mai facă asta.
Realizator: Dar de ce sunt numai 16 ţări? Am înţeles că lista este deschisă până la înfiinţare, înfiinţarea oficială.
Monica Macovei: Da. Deci ne-am lămurit cu instituţia ce face. Bun. Acum problema numărului actual de ţări, 16, sper că vor intra şi altele pe parcurs, deja patru şi-au anunţat dorinţa de a participa, este destul de recentă, şi anume din faptul că în competenţa procurorului european intră infracţiunile din directiva privind protecţia intereselor financiare, adică directiva privind protecţia banilor europeni. Şi în acea directivă există definiţii care sunt comune pentru statele membre în ceea ce priveşte frauda cu fonduri europene. Adică să punem cinci definiţii care să fie la fel în toate statele membre, ca atunci când facem anchete să ne referim la acelaşi lucru şi când facem cooperare judiciară în materie penală. Aceste infracţiuni din directiva de protecţie a fondurilor europene intră sub competenţa procurorului european. Una dintre ele, dintre aceste infracţiuni a creat probleme în statele membre şi de asta şi negocierea acelei directive de protecţie a fondurilor europene a durat aproape trei ani de zile. Care este infracţiunea care a creat probleme? Fraudarea TVA-ului. Fraudarea TVA-ului pe fonduri europene, evident, nu vorbim de fonduri naţionale./schelaru/ Deşi ştim că avem caruselul TVA-urilor pe fonduri europene, fraudării TVA-ului pe fonduri europene, cu toate astea multe state membre sau, în fine, destul de multe, sigur, nu majoritatea au zis 'asta este treaba Ministerului de Finanţe şi nu vrem să se amestece nimeni în treaba asta'. Mie mi se pare foarte ciudat, eu m-am întalnit cu miniştrii de justiţie, în fine, între timp s-au mai schimbat, i-am convins pe unii, după aia s-au schimbat, au venit alţii. Cert este că miniştrii de finanţe din aceste state membre nu vor să renunţe la această exclusivitate. Doar ei sesizează Parchetul Naţional, dacă consideră că este... sau dau sancţiuni administrative, dacă consideră că se fraudează.
Realizator: Şi atunci eu vă întreb...
Monica Macovei: .. se fraudează TVA-ul. Dar vreau să vă spun că România aici are o bilă albă: în România este infracţiune fraudarea TVA-ului cu bani europeni şi se ştie exact ce înseamnă caruselul fraudării TVA-urilor. De pildă, cum fac? Nu vreau să plătesc TVA la fonduri europene şi atunci angajez o firmă de consultanţă fictivă sau a unui prieten sau fac o pregătire, un training, nu ştiu, în care se duc banii aiurea, adică ei de fapt nu pleacă, ei rămân în buzunarul meu, dar eu fac ceva fictiv, ca şi cum i-am cheltuit şi scap de plata TVA-ului şi am rămas cu banii în buzunar.