Interviu cu Iulian Chifu

AUDIO:

Simina Botar: L-am întrebat ceva mai devreme pe domnul Iulian Chifu, preşedintele Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning şi autorul cărţii "Război informațional: Tipizarea agresiunii informaționale a Federației Ruse", dacă, noi, Occidentul, dispunem de suficiente instrumente pentru a contracara agresiunea informaţională a Rusiei:

Iulian Chifu: Întotdeauna orice armă se dezvoltă pe o vulnerabilitate, pe un context, şi orice armă nouă îşi are contracararea post /.../ adică din momentul în care mi-a apărut arma, de exemplu, a războiului informaţional, exact în acelaşi timp încep să dezvolt, când am sesizat ce se întâmplă, arma de apărare. Dar, între timp, instrumentarul războiului informaţional s-a dezvoltat. Astăzi am ajuns deja la a treia generaţie de război informaţional, care este un război informaţional care ţinteşte în mod direct individ cu individ, cu program individual, dar la un nivel al tuturor alegătorilor, de exemplu din Marea Britanie sau din SUA.

Realizator: Sau din Germania.

Iulian Chifu: Arma s-a dezvoltat atât de repede şi creşte viteza de dezvoltare întotdeauna într-un ritm mai rapid decât capacitatea de apărare, care este pro activă. Voi începe să cercetez şi să dezvolt apărarea în momentul în care voi fi conştient, deci voi suferi deja de la utilizarea armei informaţionale originale.

Realizator: Atunci, avem contramăsuri şi cum ajutăm oamenii să nu se lase păcăliţi?

Iulian Chifu: Primul lucru este să fie conştienţi de ceea ce se întâmplă. Da, există război informaţional şi nu, nu e vorba într-un război informaţional doar despre propagandă, dezinformare, măsuri active, război de troli sau 'character assassination', adică atacul personal, la persoană. Nu e vorba numai despre asta. Este vorba despre capacitatea de acces infinit la informaţii şi practic fără bani şi invers, capacitatea oricui din exteriorul unui teritoriu de acces la fiecare dintre cetăţenii conectaţi ai unui stat sau unei regiuni care este vizată, ţintită. Odată ce am reuşit să fim conştienţi de aceste realităţi, evident urmează faza a doua, care este construcţia unui instrument de apărare pe această dimensiune a războiului hibrid, războiului informaţional şi, cea de-a treia, care este pe termen lung - cea de-a doua este pe termen scurt, pe termen lung presupune un efort major de educaţie şi conştientizare a acestei situaţii, care ar trebui să înceapă direct de la nivelul şcolilor, liceelor, facultăţilor şi din spaţiul public, interfaţa cu mass media, pentru a conştientiza existenţa acestor mecanisme şi a le contracara.

Realizator: Şi este cea mai sigură măsură, pentru că, voiam să vă întreb, se poate rezolva situaţia asta printr-o înţelegere politică între statele occidentale, să zicem - aici ne includem şi pe noi, şi Rusia?

Iulian Chifu: Nu, nu, nu, pentru ele încalcă în mod direct reguli şi libertăţi ale noastre. Federaţia Rusă a dezvoltat războiul hibrid şi războiul informaţional, considerând valorile fundamentale ale societăţii democratice, inclusiv accesul liber la informaţie, libera circulaţie a ideilor, dreptul de întrunire ş.a.m.d., dreptul de libera circulaţie a ideilor de dezbatere publică, le-a considerat vulnerabilităţi ale societăţii democratice şi a construit arme pentru a valorifica aceste vulnerabilităţi.

Deci, din punctul acesta de vedere, o înţelegere politică este insuficientă şi în orice caz nu există formulele de control al ei şi de sancţiune. În afara unor asemenea înţelegeri globale care, ştiu eu, ar putea interveni, deşi, încă o dată, ele încalcă dreptul la libera exprimare şi încalcă libertatea Internetului, de exemplu, ei bine, nu acestea sunt eficiente.

Pe termen scurt am nevoie de instrumentar foarte clar care implică colaborarea unui număr mai mare de instituţii, a unei instituţii la nivelul comunicării strategice, a unei instituţii de intelligence care să se uite la modul de influenţă şi publicul pe decidenţi, pe formatori de opinie, care au o anumită legitimitate şi o anumită credibilitate, o autoritate faţă de public, care nu ştie la un moment dat că e vorba despre o analiză genuină, naturală a unui om sau e vorba de un om care a fost plătit să livreze un anumit tip de informaţie.

Şi în sfârşit, dimensiunea a treia, care este cea militară, se referă la operaţiuni psihologice, condiţionare, recrutare în spaţiul virtual. Suma acestor instrumente trebuie conjugată într-o formulă ori de comisie, ori de instrument în sine care să se ocupe de aceste ameninţări ale războiului informaţional.