Interviu cu directorul Festivalului de Film de la San Sebastian

Filmul românesc ne-a surprins pe toți, spune directorul Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián

“Pororoca” și “Soldații. Poveste din Ferentari”, cele două filme românești prezentate la Festivalul Internațional de la San Sebastián au avut parte de reacții foarte bune și au mari șanse să plece acasă cu premii.

Directorul Festivalului, José Luis Rebordinos, ne spune de ce comitetul de selecție a decis să aleagă, în mod extraordinar, două producții românești în secțiunea oficială. Cele două filme concurează pentru marele premiu, Scoica de aur.

INTERVIU

Cum e pariul acesta, pe două filme românești în competiția oficială, o premieră pentru cinematografia din România?

Cinematografia românească este prezentă în acest moment în aproape toate festivalurile internaționale importante. Nu este nicio coincidență, cred că momentul este foarte dulce, cu multe filme cu nivel bun și foarte diferite. Noi am văzut multe filme românești. E adevărat că instituțiile românești ne ajută să ajungem la filmul românesc destul de ușor.

Au fost două filme care ne-au plăcut în mod special. Soldații și Pororoca ne-au surprins pe toți și, deși este puțin ciudat să ai între 18 filme concurente două românești, ne-au plăcut atât de mult, încât am decis să le includem.

Regizorul Constantin Popescu (Pororoca) ne-a spus că filmul a fost cumpărat de distribuitori din America Latină și Europa de Est, nu știa sigur dacă în Spania s-a cumpărat sau nu…

Pot să vă confirm că în Spania este deja cumpărat, am și vorbit cu distribuitorul. Este o veste foarte bună! Pororoca este un film splendid, a avut critici foarte bune și reacțiile după proiecție au fost foarte bune. E adevărat că este o peliculă lungă, de două ore și jumătate, dificil de arătat în cinematografe, pentru că este intensă, grea pentru spectator. Cu toate aceste dificultăți, să le numim așa, filmul este de mare calitate și a fost deja cumpărat.

Competiția este dură și în acest an…

Noi de obicei selecționăm cam 16 filme pentru fiecare ediție, anul acesta avem 18, ceea ce înseamnă că am văzut multe filme care ne-au plăcut. După ce le-am selecționat, ni se pare că sunt toate le fel de bune, nu facem nicio diferență, asta e treaba juriului (condus în acest an de actorul John Malkovich). Cred că la această ediție programarea este eterogenă, pentru că avem de la filme mainstream până la filme radicale. Sunt pelicule cu multă personalitate. În cazul celor românești, atât Soldații, cât și Pororoca, sunt filme speciale, care nu lasă indiferent pe nimeni. Așa sunt majoritatea producțiilor din selecția oficială.

Cu timpul, numărul filmelor și calitatea festivalului de la San Sebastian au crescut. Ediția actuală are multă cinematografie europeană, dar și filme din China și Japonia. Nu lipsesc, evident, filmul latino-american, filmul american. Festivalul s-a deschis mai mult către lume? În anii trecuți părea mai mic.

E devărat că acum Festivalul are o schemă de secțiuni care ne permite să aducem multe filme. Pe de o parte, avem secțiunea oficială internațională, unde încercăm să aducem cea mai bună cinematografie din lume, care este la fel ca a altor festivaluri mari. Apoi avem secțiunea New Directors, unde aducem regizori care se află la primul sau al doilea film, unde căutăm ce e mai bun din fiecare loc și proiectăm filmele în premieră europeană sau mondială, dar avem și secțiuni ca Perlas sau Zabaltegi Tabakalera, unde putem aducem filme care au avut deja premiera, dar ne permit să transformăm Festivalul într-un mare banchet, cu opțiuni multiple pentru public și pentru critici. Eu am vrut ca Festivalul de la San Sebastián să fie locul ideal pentru cinefili, să aibă la orice oră de unde să aleagă. Alegerea e grea, câteodată, deoarece sunt genuri diferite, naționalități diferite etc. Dar cred că toate aceste elemente sunt pozitive.

A apărut o secțiune nouă, Glocal in Progress, inaugurată la această ediție. Și aici avem un film românesc, Un om la locul lui, de Hadrian Marcu. Ce doriți cu această secțiune?

Știți că Festivalul de la San Sebastian acordă o mare atenție creației latino-americane. Dar noi aici avem două limbi oficiale, spaniola și euskera, limba Țării Bascilor.

Spaniola este vorbită de milioane de oameni și asta ne permite să avem o piață unică. Pentru asta avem activități ca Forul de coproducție Europa-America Latină sau Cine en construcción.

Am creat Glocal in progress, care înseamnă global și local, dar pentru filme realizate în limbi ne-hegemonice, adică nu spaniolă, engleză, franceză, italiană, germană sau rusă. De ce? Pentru că la fel cum o limbă comună pe unii ne unește, o limbă diferită, cum este euskera, limba noastră, limbă oficială în Spania și a doua libă oficială în Euskadi -Țara Bascilor, ne ajută să ne unim cu cei care au aceeași problemă. De exemplu, Islanda are cam 300 de mii de vorbitori de islandeză, sau Euskadi, cu mai puțin de 1 milion de vorbitori. Euskadi poate produce filme fără nicio problemă, pentru că are mijloacele necesare pentru asta și pentru susținerea culturii noastre. Islanda, la fel. Dar avem o problemă de piață. Care este piața potențială a filmului islandez, foarte bun, cu multe premii? E formată din cei 300 de mii de vorbitori și e nevoie de versiuni subtitrate. De aceea, Glocal in Progress are intenția să ajute la terminarea filmelor realizate în aceste spații, dar am creat-o și în ideea ca San Sebastián să fie un loc de întâlnire pentru aceste cinematografii, să poată împărtăși experiențe, să lucreze împreună , să facem circuite de expunere. E primul an și eu sper ca în patru-cinci ani să devină o secțiune puternică, la fel ca secțiunea Cine en construcción.

Cum se gestionează prezența VIP-urilor în Festival? Anul acesta Monica Bellucci, Arnold Schwartzenegger, Ricardo Darín, James Franco, Glenn Close, Penelope Cruz, Javier Bardem…

Cu o echipă foarte bună de relații publice, condusă de Miren Gea, care lucrează de mulți ani cu noi, dar a lucrat la multe festivaluri internaționale. În spatele ei, echipa numeroasă și foarte puternică, unii din membrii ei având o mare experiență în relațiile cu acești mari actori, dar și cu oameni din industria filmului, cu profiluri foarte diferite. Este doar o parte a muncii noastre, cu o echipă mare de specialiști.

Ce face directorul Festivalului după ce se termină ediția cu numărul 65?

Probabil că prima zi liberă va fi peste o săptămână, dar nu îmi închid mobilul, pentru că trebuie să începem să căutăm finanțare pentru ediția următoare, deoarece marile companii își închid proiectele de buget pentru anul viitor în luna decembrie. Dar important e că dispare presiunea, care e foarte mare în cele două luni dinaintea Festivalului și în cele 10 zile de Festival. Nu orele de muncă sunt problema, ci presiunea uriașă pentru ca totul să funcționeze conform calendarului. Să vină toți actorii, să nu își schimbe planurile pentru că s-au îmbolnăvit, au filmări sau alte lucruri care pot da peste cap organizarea. Acum suntem în alertă maximă, dar de luni încolo presiunea scade și intrăm în faza de ușoară relaxare.