Interviu cu Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României

Realizator: Denise Theodoru - În anul 2013, Societatea Română de Radiodifuziune împlineşte 85 de ani de activitate. Au fost 85 de ani de muncă intensă, de creativitate şi pasiune, în epoci foarte diferite, dificile din punct de vedere politic de multe ori, dar care au avut un principiu tutelar: profesionalismul şi patriotismul oamenilor de radio. Pentru cei 85 de ani de viaţă şi activitate, Majestatea Sa Regele Mihai a semnat brevetul prin care Radioului public din România i se acordă înalta decoraţie Nihil Sine Deo. Bine v-am găsit, dragi ascultători. Sunt Denise Theodoru şi îmi face plăcere să îl am oaspete la microfonul RADIO ROMÂNIA pe Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, căruia îi spun: bine aţi venit la RADIO ROMÂNIA, Alteţa Voastră!

Audio: Interviu cu Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României.

ASR Principele Radu al României: Bine v-am găsit! ealizator: Săptămâna aceasta marchează pentru RADIO ROMÂNIA o serie de evenimente extrem de semnificative şi care au adus o încărcătură sentimentală foarte puternică. Pe noi, oamenii din Radio, ne-au făcut să vibrăm, ne-au făcut să ne gândim că munca noastră de 85 de ani contează pentru această ţară, cu atât mai mult cu cât decretul de înfiinţare a Societăţii Române de Radiocomunicaţii a fost semnat de către Regele Carol. Aş vrea să vă întreb acum cum a decis Majestatea Sa Regele Mihai să acorde înalta distincţie Nihil Sine Deo Radiodifuziunii Române. SR Principele Radu al României: Mai întâi, cred că s-a gândit la semnificaţia profundă pe care instituţia dumneavoastră o are. Majestatea Sa nu este un om sentimental, e un om loial. Şi instituţia Radioului are, în viziunea sa şi a întregii familii regale, dimensiuni identitare. În 85 de ani, Radioul nu a făurit cultură naţională, a făurit identitate naţională. În afară de faptul că este un instrument neutru şi solid al comunicării, Radioul este şi o parte din identitatea noastră şi un instrument de consolidare, atât a statului, cât şi a naţiunii române. S-a format şi a crescut în cele mai grave vremuri pe care omenirea le-a cunoscut vreodată, adică ascensiunea comunistă şi dezlănţuirea de crimă nazistă, fascistă. A trăit apoi un război rece, în care a încercat să se posteze de partea adevărului, deşi vremurile nu i-o permiteau, iar după 1989, este unul din rarele exemple de demnitate, echilibru, neutralitate şi generozitate, învăluite în competenţă şi în profesionalism, pe care societatea românească le-a cunoscut. Au fost ţări, unele din Orientul Mijlociu, mă gândesc la Regatul Haşemit al Iordaniei, care poate că au supravieţuit ca statalitate, datorită faptului că a existat un radio prin care liderii inspiraţi, Regele Hussein şi oamenii care îi stăteau alături, au avut o gură de oxigen prin care au transmis populaţiei lor adevărurile în care credeau. Nu e - poate, ştiu eu, o să sune patetic, dar nu e puţin lucru să ai un instrument de comunicare cu naţiunea. Regele a făcut-o de fiecare dată, inclusiv la 23 august 1944, când însăşi statalitatea noastră era pusă în chestiune, nu e puţin lucru să ai un instrument al comunicării cu care să vorbeşti cu oamenii. Deci, nu mă gândesc la aspectul cultural, la muzica pe care aţi transmis-o, la arta pe care aţi promovat-o, la ştiinţa care a fost, de multe ori, invitata undelor, nici măcar la aspectul politic sau al momentului, al prezentului pe care Radioul îl inspiră - nu? - fiindcă e un instrument al actualităţii. Mă gândesc la partea aceasta mai importantă, de zidire, pe care aţi făcut-o generaţii, una după alta şi pe care Regele a privit-o în primul rând atunci când a înmânat înalta distincţie Nihil Sine Deo Radioului. A făcut-o, de altfel, cum toate instituţiile româneşti care se apropie de vârsta centenară au oferit-o Academiei de Studii Economice, care a împlinit 100 de ani, Universităţii Politehnice, care se apropie de 200 de ani şi, desigur, altor instituţii fundamentale ale noastre.

Realizator: Căutând în arhiva scrisă a Radio România, am descoperit foarte multe documente care dovedesc legătura foarte strânsă dintre Radio şi Casa Regală la începuturile Radioului. Am găsit foarte multe reviste ale căror coperţi şi multe din articolele interioare erau dedicate Casei Regale. Toate lucrurile acestea au fost adunate într-un album care la un moment dat va fi dăruit şi publicului larg, un album pe care Radio România l-a făcut cadou Majestăţii Sale Regele Mihai, iar noi, cei care am lucrat la el, ne-am dat seama că legăturile acestea sunt chiar mult mai puternice decât tot ce se putea scrie sau vorbi în decursul timpului, pentru că, de la primele conferinţe la microfonul Radio România, conferinţele care se ţineau într-un studiou foarte mare şi conferinţe la care asista un public numeros, academicieni, jurnalişti, oameni de ştiinţă, la care a participat chiar şi Regele, de la acele lucruri până la descrierile Castelului Peleş până la citirea poeziilor Reginei Carmen Sylva, toate acestea mergeau publicului românesc la suflet şi martore sunt scrisorile care s-au păstrat din partea ascultătorilor. Iată, deci, o istorie care a legat Casa Regală de Radio şi Radioul de Casa Regală. În prezent, lucrurile acestea merg înainte. Anul acesta, Radio România a reeditat Albumul Regelui, de data asta, în limba engleză, pentru a putea pleca peste hotare şi pentru a vedea în ce fel Majestatea Sa Regele Mihai a fost martor la istoria modernă a Radioului. Dumneavoastră şi Alteţa Sa Principesa Margareta aţi avut bunăvoinţa să fiţi împreună cu noi în studiourile Radio România şi de fiecare dată ne-aţi adus lucruri frumoase, lucruri de suflet şi lucruri din marea cultură a Casei Regale. Aş vrea să spuneţi şi ascultătorilor acum câteva dintre gândurile pe care le aveţi la această aniversare, la sărbătoarea de 10 Mai, pentru că de fiecare dată se adaugă ceva nou, în fiecare an Casa Regală aduce ceva nou sărbătorilor.

ASR Principele Radu al României: Un lucru care ar merita spus la acest microfon şi la acest ceas al retrospectivei pe care o faceţi celor 85 de ani de Radio ar merita spus şi altceva: Radioul a îmbogăţit viaţa oamenilor şi a întărit România contemporană, dar Radioul a şi promovat, beneficiind el însuşi, în acelaşi timp, de valoarea unor scriitori sau unor oameni de ştiinţă care toţi, sau cea mai mare majoritte a lor au avut o legătură cu Casa Regală, unii dintre ei una indestructibilă. Mă gândesc la George Coşbuc, la Mihai Eminescu, la Vasile Alecsandri, la George Enescu, la mari oameni de ştiinţă cum au fost: George Emil Palade, la artişti de talia lui Ionel Perlea, apoi la generaţia Majestăţii Sale Regelui, care pe atunci era tânăr, chiar copil, aş putea spune, cum a fost mai târziu Virginia Zeani, care a fost promovată pe undele Radioului, chiar de departe, de unde era, în marea ei carieră mondială, până la legătura dintre a cincea generaţie a familiei regale şi artiştii zilei, adică Angela Gheorghiu, Nelly Miricioiu, Remus Azoiţei, Cristian Badea - ca să vorbesc de cei care lucrează în special peste hotare - sau maestrul Dan Grigore, maestrul Mandeal, Horia Andreescu, marea pleiadă a violoniştilor noştri de foarte tânără generaţie: Tomescu, Prunaru ş.a.m.d. Toate aceste legături nu sunt spontane. Ele sunt o continuare a celor 150 de ani de Coroană, care s-a intersectat, practic, neîncetat cu arta, cultura şi cu ştiinţa românească. Să nu nedreptăţim matematica, de exemplu profesorul Solomon Marcus, sau medicina, atâţia iluştri doctori ai zilei care sunt aroape de Casa Regală şi toate acestea sunt legături indirecte cu Radioul, pentru că oamenii pe care i-am amintit sunt în fiecare zi în programele dumneavoastră. Nu exagerez spunând că, eu ştiu, Enescu sau Ciprian Porumbescu sau Jora sunt cu toţii vii şi prezenţi în spirit prin intermediul domniilor-voastre, iar ei au legătura lor indisolubilă cu Casa Regală şi o legătură nu numai spirituală. Carmen Sylva spunea despre Enescu că e copilul ei de suflet. Dar nu e vorba numai de suflet. Ei au făcut şi foarte multe pentru aceşti muzicieni...

ASR Principele Radu al României: Carmen Silva spunea despre Enescu că este copilul ei de suflet, dar nu este vorba numai de suflet. Ei au făcut şi foarte multe pentru aceşti muzicieni. Unora le-au pus instrumentul în mână, pe alţii i-au promovat. Nu a fost pur şi simplu o legătură afectivă, nu? Ceea ce întâi şi întâi dovedeşte că nimic nu este întâmplător, că toate aceste valori se intersectează, pentru un anume motiv profund, nu este o întâmplare. Şi, al doilea lucru, că nimic nu consolidează mai mult o instituţie sau o naţiune decât continuitatea şi respectarea cu sfinţenie a tradiţiilor şi a principiilor, nu schimbarea la fiecare câţiva ani a părerii numai pentru că aşa este mai oportun să o faci şi, într-un anume fel, radioul este şi o contrapondere în această viaţă publică. Mă gândeam, de pildă, la contrastul izbitor dintre politică şi radio. Prin definiţie, un instrument politic, cum este parlamentul sau guvernul, sunt locuri unde oamenii trebuie să se schimbe o dată la patru ani, fiindcă altfel nu ar fi democraţie. Ei trebuie să îşi schimbe principiile şi planurile, pentru că numai această schimbare dă un catalizator societăţii şi o ajută să meargă mai departe. Generaţiile se schimbă fiindcă aşa doreşte timpul. Peste 30 de ani nu vom mai fi noi la microfon, ci copiii noştri, dar există şi ceva care rămâne constant, ceva care nu se schimbă, ceva care nu este democratic, ci mai mult decât democratic. Este peren, este absolut, este intangibil şi societatea românească are nevoie şi de această parte inflexibilă, perenă, neschimbabilă a vieţii ei, fiindcă numai combinaţia din acestea două fac valoarea. Ştiţi, nu sunt poate cea mai îndreptăţită persoană să vorbească despre radio, pentru că am încă de mic copil o slăbiciune pentru misterul pe care sunetul venit pe calea undelor îl are. De fapt, m-am născut cu difuzorul, nu cu televizorul, fiindcă pe vremea aceea bunicii aveau un difuzor şi ţin minte cum se aduna întreaga stradă ca să asculte un meci de fotbal sau un concert, erau marile evenimente ale momentului, şi cred că, în afară de misterul formidabil pe care calea undelor îl aduc şi îl potenţează, există şi un anume rol profund în societate pe care instituţia dumneavoastră îl are, aşa că poate în ceea ce spun eu există şi un anume subiectivism, dar poate că nu. ealizator: Asta ne bucură. De ce să nu spun? Alteţa Voastră, aş vrea să faceţi pentru ascultătorii noştri un portret al Majestăţii Sale Regele Mihai, aşa cum l-aţi văzut dumneavoastră în ultimul timp şi tocmai pentru că anul acesta s-a întâmplat ca Majestatea Sa să nu poată fi prezent de 10 mai. SR Principele Radu al României: Cred că Majestatea Sa are mai multe secrete cu care a învins totul. A învins timpul, a învins aproape şi istoria, aş zice, şi a învins, în sensul bun al cuvântului, contemporaneitatea şi a dobândit mai multe contemporaneităţi, fiindcă el a fost contemporan Regelui Ferdinand şi este contemporant şi mileniului trei.

ASR Principele Radu al României: Fiindcă el a fost contemporan Regelui Ferdinand şi este contemporan şi mileniului III. Nu ştiu cum a început anul politicii externe româneşti, dar ştiu că Regele în februarie era la Vatican şi că a cunoscut ulterior chiar şi încă o schimbare de papalitate, ceea ce îl face aproape un campion, fiindcă la 92 de ani a trecut, practic, prin două secole, dar toate acestea sunt, să spun, argumente romantice, de fapt Regele este un instrument de consolidare naţională, el este un atuu geopolitic al României, a fost şi rămâne în biologia lui, ca să spun aşa, în globulele lui roşii, el este o bucăţică din statul român şi nu una neimportantă. De asemenea, Majestatea Sa, probabil şi din felul în care a fost lăsat pe lume, nu numai din educaţia pe care a primit-o sau din propriile lui convingeri, care sunt achiziţionate întotdeauna de fiinţa umană mai târziu, când începe să conştientizeze, cred că şi ceva din plămada din care a fost făcut îl recomandă ca pe un lider, pentru că a învins până şi evidenţa atunci când el a crezut că evidenţa nu este corectă şi cred că răbdarea aceasta nemăsurată în faţa lumii, puterea de a ierta, fiindcă el a avut nevoie să îşi ierte în special prietenii mai mult decât duşmanii, de multe ori prietenii l-au trădat mai mult decât l-au dezamăgit duşmanii. Faptul că a păstrat o credinţă nestrămutată în destinul lui istoric şi în întoarcerea lui acasă, de asemenea faptul că este un om atât de modern şi de flexibil, este foarte deschis oricărei noutăţi, trebuie să vă fac o mică confidenţă, pe care poate Regele nu ar accepta-o, fiindcă este un om discret, în seara în care Regina a avut acest mic accident la picior şi şi-a luxat glezna, a fost dusă la spital, Principesa moştenitoare a plecat imediat în Elveţia fiindcă, gândindu-se la vârsta atât de avansată a celor doi părinţi, a considerat că este prudent să fie alături, chiar dacă accidentul nu era atât de grav, şi a doua seară drumurile noastre, fiindcă avem o viaţă publică atât de plină, ne-au dus în alte părţi, eu împreună cu Nicolae şi Elisabeta am mers la Alba Iulia, apoi a făcut o vizită de 24 de ore în străinătate, pentru o conferinţă, m-am întors ca să plec la Curtea de Argeş şi în acest freamăt /spre/ 10 mai, nu, care ne ducea prin tot felul de colţuri de ţară, într-o seară a trebuit să comunicăm şi atunci am vorbit cu Majestatea Sa Regele pe Skype. Realizator: A, ce frumos! SR Principele Radu al României: La ora zece seara. Şi Principesa i-a prezentat Regelui ecranul, i-a spus că Radu este dincolo, fiindcă se vede prin camera de luat vederi şi se aude prin microfon, şi Regele părea foarte pus la punct cu ideea, nu s-a mirat deloc, am vorbit puţin pe Skype şi s-a uitat aşa zâmbind către mine şi mi-a spus: "Care este următorul pas al tehnologiei?". Este totuşi ceva extraordinar, nu? Realizator: Bine, abilităţile sale tehnice sunt binecunoscute de către toată lumea şi îmi închipui că îi face plăcere să vadă cum progresează lucrurile acestea.

Realizator: Chiar voiam să vă întreb, cum îşi petrece timpul Majestatea Sa? SR Principele Radu: E un om foarte meticulos, ca şi străbunicul său, Carol I. Niciodată zilele nu arată altfel de când era copil cred sau tânăr, dimineaţa are extraordinar de devreme micul dejun - se trezeşte la ora 6:00 - după care începe imediat citirea scrisorilor şi a ştirilor. Are o monitorizare care i se face acum, de mai mulţi ani, şi după aceea urmează ritualurile dimineţii. Dacă este plecat în Elveţia sau la Săvârşin, unde viaţa e un pic mai liniştită, face o plimbare sau se duce la garaj să-şi vadă dragele lui de maşinuţe şi de instrumente şi de tot felul de şuruburi şi de unelte, sau dacă este la Bucureşti, la Palatul Elisabeta sau la Peleş, dacă are o călătorie, atunci face audienţe, primeşte fie diplomaţi, fie diverse grupuri din organizaţii, fie oameni simpli, care îi solicită acest lucru. Prânzul este întotdeauna foarte devreme la 12:30 şi se compune întotdeauna dintr-un singur fel. De obicei prânzul durează 20 de minute şi băutul cafelei un minut; dacă nu eşti atent, ceaşca e goală. Şi a spus, de câte ori îl întrebăm de ce nu stă puţin la taifas cu cafeaua, a spus: cafeaua e făcută să fie băută şi lui nu-i place să vorbească fiindcă tot ce are de spus a spus. ealizator: Deci este pentru energie, nu este pentru taifas. ASR Principele Radu: Nu e pentru taifas. După-amiaza, în general, se retrage ca să scrie sau ca să citească şi la fel stă cu regina după-amiază sau cu noi pentru cafea. Îi face plăcere să bea cafea sau să stea la ora 16:00, cum se face în Marea Britanie ceaiul, să spunem, dar el nu bea ceai, noi da, dar el nu, însă fără să-l bea, îi place să ia parte la această întâlnire a zilei, la ora 16:00 cu familia, şi pe urmă, seara,, masa este la 18:30 şi se compune de regulă din două feluri - atât, nimic mai mult - iar serile le petrece de foarte foarte multe ori la televizor. Pe vremea când televizorul era mult mai sărac în programe sau nu era deloc îi plăcea să citească reviste sau asculta cu regina muzică la discurile de vinilin şi avea muzica preferată cea pe care am pus-o acum în discul Beethoven sau, eu ştiu, tangouri sau muzica lui Bing Crosby sau Poema Română sau Manuel de Falla, fiecare dintre ei avea preferinţele lui, şi, în general se culcă devreme şi se trezeşte foarte devreme. Desigur, sunt vizite în străinătate, încă Majestatea Sa mai face un număr de trei până la şase vizite pe an, şi atunci totul se schimbă, fiindcă sunt întâlniri, sunt deplasările, sunt călătoriile. Am participat în aceşti 17 ani la atât de multe drumuri cu regele şi am remarcat de fiecare dată că el este singurul care nu oboseşte niciodată sau cel puţin aşa era până nu demult, până, desigur, o vârstă atât de avansată să intre în al zecelea deceniu al vieţii, îţi slăbeşte din puteri, nu pot să spun că acum are aceeaşi rezistenţă ca acum 20-30 de ani, dar desigur secretul lui este că şi drămuieşte foarte mult puterile şi niciodată nu face niciun fel de exces. Poate că şi această mare calitate de lider, să nu ai... Realizator: Şi este de învăţat? ASR Principele Radu: Niciun exces de niciun fel, nici măcar temperamental, adică să-ţi ieşi din sărite pentru ceva care pe urmă poate sigur vei regreta, nici exces alimentar sau, eu ştiu, de altă natură, fizică. Cred că e demn de invidiat.

ASR Princepele Radu al României: Deşi sunt sigur că foarte greu am putea fi aşa cu toţii, adică vorbim despre Majestatea Sa ca despre un model, ştiind foarte bine, şi noi cei care vorbim, şi cei care ne ascultă, că nu au cum să fie toţi oamenii aşa. ealizator: Aşa a fost şi educat de mic şi pregătit să fie aşa. SR Princepele Radu al României: Trebuie să ai stofa aceasta. Este foarte greu să impui tuturor acelaşi fel. Alţii văd lucrurile altfel, dar este adevărat că, atunci când eşti într-o poziţie ca asta şi cu un destin de acest fel, care, după cum vedeţi, nu se va încheia decât o dată cu viaţa, fiindcă nu are cum să scape acestei poveri pe care o duce în spate, şi nici nu vrea să scape, nici nu îşi pune problema să o lase, este probabil şi aceasta un fel de albie care te obligă să porţi apa în acea direcţie, fiindcă aceea este de fapt matricea pe care tu o reprezinţi. Şi presupun că şi mama sa, Regina Elena, a avut un rol în formarea acestui tip de personalitate, fiindcă şi Regina Elena era un om care avea ritualurile ei, care avea preocupările ei şi nu ieşea niciodată din ele. Desigur, raportate la faptul că era femeie, avea altă generaţie, avea alt orizont cultural. Erau desigur şi deosebiri între ei, dar tot aşa era o persoană care se ţinea foarte strâns de principiile şi de valorile în care credea - şi unul dintre principiile mari era credinţa. Realizator: Anul acesta, Alteţa Voastră, aţi editat un album dedicat Reginei Ana, un album foarte frumos din care am aflat că Regina pictează, că are un talent extraordinar şi am văzut reproducerile după câteva tablouri. Din acest album reiese cumva şi viaţa de cuplu, viaţa acestui cuplu, care în luna iunie împlineşte 65 de ani de căsnicie.

ASR Principele Radu al României: Da. Sunt anumite ţări în care se spune că aceasta este Nunta de safir, că trebuie să găseşti o metaforă. Sunt atât de rare cuplurile care ajung la 65 de ani. Cu câteva luni în urmă, au ajuns la această vârstă Regina Elisabeta a II-a şi Ducele de Edinburgh, care s-au căsătorit cu câteva luni înaintea regilor noştri, adică în luna noiembrie a lui '47, în loc de iunie '48, şi trebuie să fie ceva incredibil. Acum, desigur că astfel de performanţe vor fi din ce în ce mai greu de atins, fiindcă oamenii se căsătoreau la vremea aceea mai devreme. Părinţii mei s-au căsătorit la 19 şi, respectiv, 21 de ani, ceea ce, dacă ne gândim astăzi la copiii sau nepoţii noştri, este, practic, de neimaginat. Nu face acest pas cineva decât rarisim în ziua de astăzi. Pe de altă parte, este şi valoarea pe care generaţia lor o acorda familiei, o valoare potenţată de vremurile de război, care au rupt familii, prin dispariţia fizică a atâtor bărbaţi tineri. Noi am avut în Primul Război Mondial 10% din populaţie care a dispărut, şi toţi erau bărbaţii tineri din familii. Şocul acesta pe care l-au suportat familiile europene în Primul Război Mondial şi, pe urmă, distrugerile celui de-al Doilea, au întărit oarecum spiritul de familie. După ce s-a terminat Războiul Rece deschiderile graniţelor au slăbit sensul familiei şi l-au edulcorat atât de mult, încât acum aproape există o criză demografică, adică nu "aproape", există. Deci, stee foarte greu de crezut că modelul acesta de nuntă de safir poate inspira tinerei generaţii altceva decât un anume fel de admiraţie melancolică, care aşează modelul undeva departe. Este ceva ce nu este pentru noi, dar, pe de altă parte, este şi foarte frumos, fiindcă Regele spunea, la un momentn dat, că într-o căsătorie secretul nu este să gândeşti la fel, ci este să gândeşti împreună. ealizator: Tocmai voiam să vă întreb ce mod de gândire sau ce obiceiuri, ce mod de educaţie i-a ţinut împreună atâţia ani, pentru că de fiecare dată când i-am văzut împreună este mai mult decât evidentă această dulce complicitate a unui cuplu care respiră împreună în fiecare moment. ASR Principele Radu al României: Pesupun că educaţia i-a unit, fiindcă au primit aceeaşi educaţie în familie şi multe dintre persoanele apropiate familiei lor erau comune, fiindcă, de fapt, regele şi regina sunt veri, într-un anume fel, veri în sensul de rubedenii apropiate, nu în sensul de verişori direct. Dar sunt şi lucruri care îi deosebesc fundamental, cum este temperamentul, şi poate că aceasta i-a sudat mai mult, prin contrast. Şi cred că, în afară de aceasta, este şi ceva ce i se datorează în primul rând Reginei, şi anume, acest devotament dus până la limita, cum să spun, a absolutului, adică la nelimita absolutului. Este un soldat credincios, este mai mult decât orice om i-ar fi putut oferi Regelui vreodată. Nimeni pe această lume nu i-ar fi putut fi atât de loial şi de devotat pe cât i-a fost Regina. Pe cât au fost mai grele timpurile, pe atât a fost mai de neclintit de lângă el. Poate că este iubire, dar poate că este mai mult decât iubire. Poate este ceva peste aceasta, şi nu sunt doar eu cel care spune, chiar Regina Elena a spus-o, la un moment dat, prin anii '60 - '70: nimeni nu i-ar fi putut fi alături cu mai mult devotament decât îi este soţia lui. Deci, poate că a ştiut bine Regele ce a ales, atunci când era atât de tânăr, şi încăpăţânarea aceasta a lui de a îşi alege pe cine doreşte el - şi a mers împotriva unui guvern întreg, a plecat şi a făcut acest pas neclintit - dovedeşte că ştia ce ştia. De altfel, este ceva curios cu Majestatea Sa, fiincă eu nu l-am întâlnit în aceşti 17 ani niciodată într-o situaţie în care să nu aibă dreptate. ealizator: Asta este formidabil. SR Principele Radu al României: Da. Chiar şi atunci când nu am înţeles de ce face un lucru, niciodată nu l-am găsit, nu -am văzut, nu l-am surprins neavând dreptate cu ceva. Întotdeauna, în final, a avut dreptate când a făcut un lucru. ealizator: Ia hotărâri rapid? ASR Principele Radu al României: Uneori, da! Da, uneori, da! Atunci când nu are nici un motiv de dubiu, când ştie deja, fiindcă multe lucruri pe care i le prezinţi le-a gândit înainte, nu îl surprinzi întotdeauna. Dacă este ceva, dacă s-a întâmplat un lucru pe care nu îl aştepta, sigur că îi trebuie timp. Cum a fost căsătoria noastră! Acest lucru nu avea cum să îl prevadă. Pentru aceasta, a spus că nu poate să dea răspunsul imediat şi că trebuie să aşteptăm, şi am aşteptat trei luni. Dar sunt şi lucruri pe care le ştie şi atunci nu te lasă să aştepţi, îţi spune imediat.

Realizator: Mă gândeam acum că, dintr-un cuplu atât de frumos, din doi oameni care au avut o educaţie similară, au rezultat nişte copii extraordinari, nişte fete minunate, iar Principesa Moştenitoare Margareta are calităţi şi de la Majestatea Sa Regele, şi de la Majestatea Sa Regina şi în felul acesta aduce imaginea unei Principese a secolului XXI. ASR Principele Radu al României: Cred că are şi de la bunicii ei, pentru că în mod sigur de la Regina Elena a moştenit foarte, foarte mult. Dar nu este un lucru de mirare. Ştiţi că de multe ori purtăm genele celei de-a doua generaţii. ealizator: Da, da. Şi de multe ori devin mai evidente. ASR Principele Radu al României: De multe ori semănăm cu bunicii mai mult decât cu părinţii. Este şi cazul meu, semăn mai mult cu bunicul meu patern decât cu părinţii. Aşa şi Principesa Moştenitoare are foarte mult din curajul şi francheţea bunicii ei materne, a Principesei Margareta a Danemarcei, căreia îi poartă, de fapt, numele. Pe urmă, are şi ceva din bunici, din bărbaţi. De exemplu, Carol al II-lea era un om foarte inteligent, aşa cum ea este, şi erudit, tot aşa cum Principesa este. Este, de fapt, prima generaţie din familiile regale ale Europei care a studiat la Universitate. Prinţul Charles, Principesa Margareta şi alţii din generaţia lor sunt primii care au făcut şcoli nu private, la Palat, cum era obiceiul, ci universităţi. Asta deschide un alt fel de orizont şi dă un alt fel de capacitate intelectuală actului de cârmuire. Bun, nu întotdeauna este un atuu, pentru că Regele Carol I nu a avut nevoie de universitate ca să ridice o ţară, dar este totuşi ceva în concordanţă cu vremurile, fiindcă astăzi este de neimaginat o generaţie regală nouă, cum este Principele William sau Nicolae sau alţii din alte ţări, Luxemburg, toţi sunt nu numai şcoliţi la universitate, dar au şi de la bun început o anumită specialitate pe care merg, unii în arta militară, alţii în domeniul ecologic, alţii în domeniul economic, cum este Prinţul Andrew al Marii Britanii, care a făcut Comerţ şi a ajutat ţara reprezentând-o pentru investiţii.

ASR Principele Radu al României: ... Luxemburg, toţi sunt nu numai şcoliţi la universitate, dar au şi de la bun început o anumită specialitate pe care merg, unii din arta militară, alţii în domeniul ecologic, alţii în domeniul economic, cum este Prinţul Andrew al Marii Britanii, care a făcut Comerţ şi a ajutat ţara reprezentând-o pentru investiţii. Este tot un fel de apanaj al lumii moderne. Dar are cred că şi ceva din Regina Maria, pentru că, dacă vă uitaţi la chipul Principesei Margareta, cu anii există ceva din profilul Reginei Maria care începe să apară... ealizator: Este evident, mai ales în tablourile cu tiara regală... SR Principele Radu al României: Este evidentă asemănarea. Şi este peste bunică, este străbunica. Aşa este misterul genelor, porţi în propria identitate atât de multe destine. Şi cred, de asemenea, că şi Dumnezeu le rânduieşte într-un anume fel până la urmă pe toate, aşa cum trebuie să se întâmple. Pentru că, iniţial, când Principesa a venit în România, atât ea, personal, cât şi ceilalţi care ţineau la ea şi care credeau, considerau că a avut neşansa să vină foarte târziu în ţara ei. Când ai 39 de ani sau 40 de ani şi orice fel de socoteală ai face este târziu, este o frustrare că atâţia ani de zile nu ai putut. Dar, de fapt, probabil că, dacă ar fi fost mai devreme decât atât, nu ar fi avut poate înţelepciunea, echilibrul, puterea de a duce mai departe stindardul şi de a face faţă unei atât de primitive şi brutale ostilităţi, care nu îţi dădea nici un fel de şansă să speri; şi să vezi după 23 de ani sau 24 schimbarea aceasta atât de incredibilă care este în România, o societate românească acum în plină vigoare economică, un sfert din populaţie care lucrează în afara ţării sau cu celelalte trei sferturi care călătoresc fie cu gândul, fie cu pasul oriunde în această lume, să vezi că este atât de preţuită Coroana şi că, în mod aproape de necrezut, nu este nimeni mai iubit şi mai respectat decât Regele şi chiar ceilalţi membri ai familiei, pentru că sunt sondaje care o arată şi pe Regină şi pe Principesă pe primele locuri, este în mod sigur dovada că s-a întâmplat totuşi atunci când trebuia, fiindcă Principesa moştenitoare este cert astăzi o persoană respectată de români prin ea însăşi, nu prin cine au fost înaintaşii ei, pentru ea. ealizator: Aşa este. SR Principele Radu al României: Or, aceasta este o muncă minunată şi este o binecuvântare că avem aşa ceva pentru că dinastia este, prin natura ei, o instituţie a continuităţii. Nu este nimeni pentru totdeauna. Nici Regele Ferdinand nu a fost etern, nici măcar fondatorul dinastiei, Carol I, aşa de longeviv cum a fost el, 48 de ani, nici el nu a putut să fie etern, nici Carol al II-lea nu a avut şansa să meargă mai mult de zece ani în acea construcţie foarte frumoasă pe care a făcut-o, cu atât de multă cultură, atât de multă politică externă, dezvoltare economică. Şi nici Regele Mihai, cu această fenomenală vârstă, nu se va bucura în final de eternitate, pentru că suntem cu toţii oameni. Deci, într-un anume fel cred că familia este foarte norocoasă să aibă pe moştenitoare, în calitate de moştenitor, o personalitate aşa cum este cea a principesei. Realizator: Alteţa Voastră, o ultimă întrebare: la ce carte mai scrieţi acum? ASR Principele Radu al României: Foarte inspirată întrebare... Realizator: Mă bucur... ASR Principele Radu al României: O să vă surprind. Se va numi Crăciunurile Regale. ealizator: Minunat. SR Principele Radu al României: Şi va face o retrospectivă a felului în care s-a sărbătorit Crăciunul din 1866 până în 2014... Realizator: Vai! Excepţional! ASR Principele Radu al României: ... la Casa Regală. Ce tradiţii, ce bucate, ce straie, cum arăta pomul, cine se bucura de el, ce făcea Casa Regală pentru societate, cum a arătat Crăciunul în aceşti 150 de ani în Casa Regală. ealizator: Minunat. Iată că am dat ascultătorilor Radio România o ştire în avanpremieră. Vă mulţumesc foarte mult şi vă mulţumesc că ne-aţi primit la Palatul Elisabeta pentru a înregistra această emisiune. Vă mulţumesc mult. Vă doresc dumneavoastră şi întregii familii regale multă sănătate, viaţă lungă, bucurii şi aceeaşi seninătate pe care o arătaţi de fiecare dată când sunteţi între români! ASR Principele Radu al României: La mulţi ani!

Transcrierea interviului a fost asigurată de Agenţia de presă RADOR.