Interviu acordat de istoricul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române

"Agenda globală" - Realizator: Ianna Ioniţă - Reporter: Mihaela Helmis

Realizator: Joi a început la Iaşi cea de a doua ediţie a Congresului Naţional al Istoricilor Români.

Evenimentul e organizat de Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Academia România şi Consiliul Naţional al Istoricilor.

Într-un oraş cu atâta istorie şi a care a privilegiat studiul istoriei, într-un centru cultural în care, spunea în deschidere academicianul Victor Spinei, apar nu mai puţin de 12 reviste de istorie, era firesc să fie organizată cea de a doua ediţie a congresului, cea a Anului Centenar.

Susţin această ediţie prin prezenţă şi comunicări peste 400 de istorici români de pe toate meridianele în secţiuni ce acoperă toate epocile şi domeniile cercetării istorice.

Mihaela Helmis în dialog cu istoricul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române.
*
Reporter: Iaşiul, o capitală a României, atât cât ne mai era în vremea războiului, Iaşiul, o capitală a unirii, este timp de patru zile o capitală a istoricilor.

Ioan Aurel Pop: Iaşiul este un oraş al istoriei, al tradiţiilor de demult, Iaşiul vechilor zidiri şi istoricii, vreo 400, români, căci e vorba de Congresului Naţional al Istoricilor Români, care trăiesc de o parte şi de alta a Prutului, pentru că avem câteva zeci de istorici basarabeni veniţi la congresul nostru, şi români care vin din depărtare, de la Paris, de la Londra, din spaţiul german, şi care vor să ne arate ce s-a schimbat în disciplina noastră de-a lungul ultimilor ani. De aceea congresul este un fel de sărbătoare a spiritului istoric, dar o sărbătoare axată pe muncă intensă, pentru că se prezintă sute de comunicări, se fac zeci de mese rotunde.

Reporter: Înţeleg că, într-un anume fel, ceea ce se întâmplă la această ediţie a întâlnirii profesonale a istoricilor români de pretutindeni ar trebui să aşeze istoricul la locul său.

Ioan Aurel Pop: Noi am vrea să facem o pledoarie pentru istorie ca formă de cunoaştere a vieţii, om, umanitatea, comunităţile umane. Diciplina numită istorie nu poate să-i facă pe oameni decât să dobândească cultura necesară pentru a înţelege viaţa de astăzi. Şi prin urmare, a scoate ore de istorie din programa şcolară este într-un fel o crimă împotriva culturii, împotriva umanităţii şi prin urmare, vrem să-i convingem pe cei care dirijează treburile acestea că studiul istoriei ne umanizează tot mai mult şi ne poate face să fim mai buni dacă profesorii sunt buni şi ca să fie buni, trebuie să fie respectaţi.

Reporter: Studiind iar şi iar anul 1918, din vară până în decembrie, care ar fi gândul nou pe care îl aduceţi la această întâlnire?

Ioan Aurel Pop: E o noutate veche. E momentul fundamental al împlinirilor noastre şi mărturiile care s-au păstrat de atunci, dacă sunt cinstite cu cinste, cu onestitate, nu demonstrează decât un singur lucru, că românii, care existau de peste un mileniu ca popor, au reuşit să-şi construiască edificiul naţional, adică să-şi facă o casă, o casă care să-i adăpostească, să-i organizeze şi să-i ocrotească. Popoarele care au reuşit să-şi facă state pentru ele însele sunt popoare învingătoare în istorie. Şi noi am reuşit asta în urmă cu o mie de ani prin mici ţări pe care am reuşit să le unim cu timpul şi iată că România, o ţară de ţări, este un subiect de drept internaţional astăzi, între cele circa 200 de ţări ale lumii. Nu este nici grozavă, nu este nici în urma tuturor şi încearcă să existe. Istoricul e obligat să transmită un mesaj dacă nu de optimism, măcar de speranţă, pentru că viaţa noastră, aşa cum a fost ea, trebuie să continue şi în viitor.