Gala Premiilor Muzicale RRA "trebuie ţinută la Sala Palatului"

Vă invit în această seară la un dialog despre arta spectacolului, despre tradiţie în muzică şi răsplătirea activităţii artistice.

Prilejul ne este oferit de cea de-a zecea ediţie a Premiilor Muzicale Radio România Actualităţi.

Înainte de a afla detaliile care întregesc ediţia din 2012, vă propun să aflăm un scurt istoric al premiilor muzicale Radio România Actualităţi.

E firesc să ne întrebăm de unde începe totul.

Gabriela Scraba este cea care a propus ca muzica românească să fie răsplătită într-o ediţie anuală.

Gabriela Scraba: În realitate, ele au debutat în anul 1996, într-o perioadă în care muzica românească, în limba română, aproape că nu exista pe radiouri.

Audio:Emisiunea "Interviul serii".

Apăruseră radiourile comerciale, care funcţionau sub umbrele străine şi aveau obligativitate de difuzare în limba engleză sau în limba franceză, la vremea aceea şi artiştii noştri erau destul de deprimaţi din acest motiv.

Nu se difuza muzică de autori români. Şi în anul 1996, am decis, la începutul anului, să facem pentru prima dată o emisiune "Retrospectiva anului 1995".

Am alcătuit un clasament, care a fost prezentat într-o emisiune următoare, ultima duminică din luna ianuarie.

Colegii au început să vină cu idei, să transpunem pe scenă acest tip de emisiune. Prima gală, în anul 2001.

Există, sigur, şi premii pentru întreaga activitate, ţin minte că primul premiu pentru întreaga activitate l-am înmânat maestrului Gică Petrescu.

În anul 2001 a cântat chiar pe scena Sălii Radio, a fost un moment extraordinar, a cântat şi a dansat maestrul Gică Petrescu.

Momente speciale şi inedite, care au avut ca motto dorinţa de a... Cred că am reuşit să îi punem pe locul care li se cuvenea.

România muzicală e la Radio România Actualităţi.

Gabriela Scraba: România muzicală în limba română. Acesta este primul nostru criteriu. Susţinem muzica românească în limba română. Excepţie face secţiunea de pop-dance, unde, la cerinţele pieţei internaţionale, cerinţa este de a cânta în limba engleză sau în spanglish. Toată muzica premiată este o selecţie a superlativelor din difuzările anului anterior.

Având acest istoric în minte, vă propun să aflăm ce înseamnă astăzi Premiile Muzicale Radio România Actualităţi. Invitatul meu din această seară este preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, dl Andras Istvan Demeter. Bună seara! Vă mulţumesc pentru participare!

Andras Istvan Demeter: Bună seara! Vă mulţumesc eu pentru ocazia pe care mi-o oferiţi.

Îmi amintesc acum, că vorbesc despre muzică, de celebra melodie a lui Edith Piaf, "La vie en rose". Dacă am judeca după ştirile care apar pe piaţa media, viaţa nu e chiar roz.

Totuşi, la Societatea Română de Radiodifuziune ne permitem să premiem performanţa, fie că vorbim despre cultură sau muzica românească. Este un lux sau este o viziune a postului public de radio?

Andras Istvan Demeter: Sunt şi au fost întotdeauna în istoria Radioului public vremuri în care asemenea gesturi păreau a fi fost un lux.

Dar eu cred că şi atunci când aparenţele te duc către această concluzie, noi vorbim despre o asumare, o asumare care ne caracterizează în aceste mai mult de opt decenii de când fiinţăm, anume, să căutăm să recunoaştem şi să susţinem valoarea.

Dacă această valoare, acum, se naşte sau se referă la domeniul muzical, atunci să o facem şi în domeniul muzical.

Dacă se referă la domeniul de cercetare sau la domeniul lato sensu al culturii, să facem acolo.

Cred că de această dulce povară Radioul nu va trebui să scape niciodată.

Vorbim de opt decenii de existenţă. Ce se schimbă în 2012 la Premiile Muzicale Radio România Actualităţi, din punctul dumneavoastră de vedere?

Andras Istvan Demeter: Din aceste opt decenii de existenţă ai Radioului, vorbim de un deceniu de gală RRA şi iată că discutând cu colegii şi văzând, şi eu am fost în sală anul trecut, m-am mai uitat pe câteva materiale filmate din ediţiile precedente, am constatat, sau am concluzionat un lucru: e foarte bine că există.

Dar nu e ceea ce ar trebui să fie, nu e ceea ce ar merita să fie această gală. Această gală ar trebui să fie în cel mai strict şi nobil sens al cuvântului o întâlnire dintre creatori şi dintre publicul acestora, intermediată de către Radio România.

Dacă vorbim de o astfel de întâlnire, de o astfel de ocazie, atunci, acesteia, organizatorul trebuie să îi confere toate datele, trebuie să îi ofere toate condiţiile.

Şi aici intrăm deja în câteva probleme de ordin tehnic. În aceşti zece ani despre care vorbim, în primii ani, probabil, s-a născut nevoia, pe urmă, s-au încercat diferite soluţii şi pe urmă am constatat o oarecare oboseală, o oarecare suficienţă, o oarecare satisfacţie - hai, domnule, că ştim să o facem şi pe asta.

Cu aceste ocazii, de fapt, trebuie să o spunem pe aia dreaptă, am început să pierdem din vedere exact scopul şi obligaţiile care derivă din ea.

Vă referiţi la modul în care era organizat sau la felul în care se gândea această premieră?

Andras Istvan Demeter: Ambele. La ambele sunt următoarele aspecte: în primul şi în primul rând, s-a dorit ca această gală să existe, această întâlnire să aibă loc. În al doilea rând, s-a dorit ca despre această gală să se ştie.

Aici intervenea Radio România, şi ca actor pe piaţa mediatică. În al treilea rând, s-a dorit ca această gală să devină şi vizibilă, intervenind aportul Televiziunii publice.

Toate astea, în ultimii ani, s-au făcut într-o sală care nu are cum să corespundă atâtor cerinţe, atâtor constrângeri.

Ne referim la Sala Radio.

Andras Istvan Demeter: Să faci într-o sală dedicată muzicii clasice, organizată ca atare, având enorm de multe constrângeri, inclusiv cele privitoare la decibelii pe care îi poţi avea în sala respectivă, să corespundă unor cerinţe privind un show live, un show radiofonic transmis în direct şi un show de televiziune transmis fie în direct, fie ulterior, este aproape imposibil în Sala Radio.

A fost acesta un fel de răspuns pentru posibilele critici că s-a mutat spectacolul de la Sala Radio la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian"?

Andras Istvan Demeter: Această gală, ca să îmi continui ideea, într-un viitor, poate la douăzecea aniversare, va trebui să ajungă un eveniment care să fie găzduit de Sala Palatului, cu o sală arhiplină şi cu un show cum n-a văzut Parisul.

Deci, cred că mutarea într-un spaţiu care din punct de vedere al acestei întâlniri între public şi creatori atât de diverşi din muzica contemporană din România este doar un pas.

Este un prim pas să încercăm să aducem această gală mai aproape de ceea ce trebuie ea să fie, tinzând către ce v-am spus, către a identifica locul binemeritat al unui asfel de eveniment.

Aveţi o experienţă considerabilă în vastul domeniu al artei spectacolului. Premiile muzicale Radio România Actualităţi sunt oferite de către un juriu specializat. Ce înseamnă pentru showbiz faptul că nu sunt acordate de public, ci de oameni specializaţi, care cunosc această meserie?

András István Demeter: Întotdeauna, indiferent din cine este alcătuit un decident, un juriu, cum să îl denumim noi, întotdeauna există latura subiectivă.

Că această componentă subiectivă vine din percepţia mai multor spectatori şi este corectată prin diferiţi fluturaşi sau alte metode, sau este acest drept de a face o alegere, este acordat unor oameni din branşă, din meserie, cu experienţă în domeniu, creează doar o nuanţare a subiectivismului caracteristic oricărei opţiuni, oricărei alegeri.

Oricărei alegeri umane, în fond.

András István Demeter: Până la urmă. Eu, din câte ştiu, dar pe fondul acestui sistem decantat de-a lungul acestor ediţii ale Galei Radio România Actualităţi, eu nu am intrat, pentru că consider că asta este treaba specialiştilor şi este o responsabilitate pe care e frumos că cineva şi-o asumă.

În acelaşi timp, constat că modalitatea în care abordează colegii de la Redacţia Muzicală şi cei de la Radio România Actualităţi, întreaga procedură de selecţie, de nominalizare şi până la urmă, de premiere, este... n-aş putea să spun că unanim acceptată, dar nu este contestată.

Am putea spune că e binevenită.

András István Demeter: Ei, nici aici nu ştim dacă putem să spunem acest lucru. Cred că după fiecare gală, după fiecare premiu acordat, vor exista întotdeauna nemulţumiţi.

Important e şi faptul că se acordă atenţie unor genuri muzicale destul de diverse: pop, rock, folk. Piaţa cere aşa ceva şi poate că suntem, într-un fel, singura instituţie media care oferă ascultătorilor această diversitate.

András István Demeter: Ca un discurs coerent şi asumat, până la urmă, că mai sunt pe piaţa radiofonică posturi care promovează muzica românească, dar nu în toată complexitatea ei. Radio România şi-a propus ca toată creaţia contemporană din România - şi aici nu m-aş referi strict la muzica românească, mă refer la toată creaţia care se naşte în România, indiferent că autorul sau interpreţii acestora sunt români sau sunt de alte naţionalităţi din România.

Important este că acestea sunt creaţii născute în Româna şi care, până la urmă, se adresează unui întreg univers de ascultători, de spectatori, de consumatori, doar că promovarea lor trebuie să fie pe măsură.

Domnule preşedinte András István Demeter, s-a spus despre muzica românească: "e un bun exportabil". Cum se împacă generaţiile ascultătoare ale postului Radio România Actualităţi cu aceste tipuri diverse de muzică?

András István Demeter: Eu cred că numitorul comun al acestora şi al diversităţii de genuri şi a diversităţii de abordări, până la urmă, că în interiorul genurilor, iarăşi, fiecare creator îşi are propriile sale caracteristici, propria sa amprentă.

Cred că numitorul comun este cel mai important şi acel numitor comun pentru ascultătorii Radio România este că este o muzică, este vorba de creaţii născute dintre şi de printre noi.

Ori, acest numitor comun este mult mai puternic decât eventualele stări de disconfort pe care o piesă sau alta o poate crea într-un ascultător sau în altul.

Nu facem judecăţi de gusturi, asta e clar. Ce credeţi că înseamnă aceste premii muzicale pe piaţa românească, pe o piată denumită de mulţi industrie muzicală?

András István Demeter: Iarăşi intrăm pe un tărâm destul de periculos, dar hai s-o facem, dacă tot m-aţi provocat. Nu sunt conştient că, la nivelul nostru, ne-am ocupat suficient de mult de această componentă şi vă spun de ce.

M-am uitat ce fel de diplome şi ce fel de trofee dădea Radio România şi Radio România Actualităţi la ediţiile galei. Sincer, eu, ca artist, le-aş ascunde în străfundul ultimei dependinţe din odaia mea, pentru că sunt ruşinoase.

Îmi permit să intervin aici şi să vă întreb dacă într-adevăr contează forma acelui premiu sau, mai degrabă, fondul pe care vin ele?

András István Demeter: Contează, nu se poate să existe aşa o discrepanţă între conţinut şi fond. Nu se poate concepe, nu se poate admite aşa ceva. Deci aici sunt premiaţi cei mai de valoare creatori şi interpreţi din muzica contemporană, pornim de la această premisă, da?

Ei se bucură, li se oferă o ocazie, da, ies în faţa publicului, se duc la această întâlnire, primesc aplauzele şi dragostea publicului, după care, după ce toate aceste momente apun, dispar, se termină, se duc acasă şi rămân cu nişte obiecte care îi ajută ulterior în a rememora momentul de glorie sau de supărare prin care au trecut, nu?

Şi anul acesta, la Premiile Muzicale Radio România Actualităţi, cum arată diplomele, cum arată premiile?

András István Demeter: Va fi un trofeu realizat special, acum, în aceste zile, se face din sticlă, cu inserţii frumoase, va avea o formă anume, nu vi-l spun, o să-l vedem, de fapt, în câteva momente, când se va acorda primul trofeu. Sper ca atât materialul, cât şi mesajul pe care acest trofeu îl transmite să fie mult mai apropiat de ceea ce ne-am propus - să premiem valoarea.

Domnule preşedinte András István Demeter, înainte de a încheia acest interviu, v-aş întreba dacă aveţi preferaţi ai muzicii româneşti?

András István Demeter: Preferaţi nu aş putea să spun că aş avea, dar am foarte multe simpatii şi trebuie să mărturisesc că am avut în ultima perioadă o întâlnire extraordinară atunci când pregăteam lansarea postului Radio Chişinău, cu unul din minunaţii creatori, din mulţi alţi minunaţi creatori, cu Dan Teodorescu şi trupa lui, când l-am rugat să ne scrie, după imnul Radio România, pe care l-a scris în urmă cu câţiva ani, şi imnul Radio Chişinău şi din câteva discuţii extrem de scurte, dar extrem de interesante, s-a născut o propunere deosebit de aplicată, deosebit de inspirată şi în acelaşi timp, bucurându-se ulterior, după lansare şi după întâlnirea cu publicul, şi de o acceptare din partea acestuia.