Emil Boc: "Ştampilele în plus, surse de corupţie"

Realizator: Reforma statului român face obiectul unei vii confruntări în peisajul politic. Nici sindicatele nu-şi temperează cererile. Magistraţii au spus că vor continua protestul. Vom încerca să aflăm de la dumneavoastră dacă intenţiile actualului cabinet constituie o bază a măsurilor anticriză, cu cele două componente - economică şi socială. Desigur că suntem interesaţi să ştim dacă investiţiile în infrastructură sunt active şi produc beneficiul scontat.

Dar, mai întâi de toate, aţi sosit din Italia. Aţi fost într-o vizită, la invitaţia premierului Berlusconi. Din ce am citit din presă, majoritatea informaţiilor se referă la discuţii de natură economică a relaţiilor bilaterale româno-italiene privind schimburile economice. Credeţi, domnule prim-ministru, că am avea şansa unei relansări a economiei, a investiţiilor italiene, la un nivel, de exemplu, cum este concernul Enel, în viitor?

Emil Boc: Categoric, răspunsul este afirmativ. În plan politic, am stabilit ca la începutul anului 2010 să avem un summit interguvernamental româno-italian, la Bucureşti, cu participarea primilor miniştri şi a celor mai importanţi miniştri din guvernele noastre, care susţin dezvoltarea economică. În al doilea rând, am discutat atât cu premierul Berlusconi, atât cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Gianfranco Fini, atât cu primarul Romei, Alemanno, despre situaţia comunităţii româneşti din Italia, pentru că...

Realizator: Noi, de la Bucureşti, ştim că avem un telefon verde pentru Italia.

Emil Boc: Da, primarul Romei - şi în cadrul discuţiei pe care am avut-o cu domnul Alemanno a fost lansată această temă. Avem şi un consilier al primarului Romei care se ocupă în mod special de această temă. Pot să vă spun că acum mă adresez românilor din ţară - m-am adresat şi românilor din Italia prin intermediul posturilor de radio italiene; de altfel am avut o întâlnire şi cu reprezentanţii comunităţii româneşti din Italia. Pot să spun că punctul critic a fost depăşit, al relaţiei româno-italiene, din perspectiva impactului pentru public a diverselor situaţii delicate care au apărut cu privire la unele infracţiuni săvârşite în Italia de cetăţeni români - şi aici am impus definitiv, cred, la toate nivelurile, că românii care sunt în Italia şi care îşi văd de treaba lor, sunt corecţi, îşi fac datoria, muncesc, contribuie la economia italiană, trebuie să fie trataţi ca şi cetăţeni europeni, indiferent că sunt din România sau din orice altă ţară a Uniunii Europene, şi că acele cazuri individuale, care se pot întâmpla peste tot în lume, ca unii să săvârşească infracţiuni, adică acele cazuri nu trebuie să fie extinse asupra întregii comunităţi, iar acest punct de vedere l-am stabilit şi cu domnul preşedinte al Consiliului de Miniştri, Berlusconi, şi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, şi cu primarul Romei, că infracţionalitatea nu are etnie, avem toleranţă zero faţă de infractori, dar nu suntem de acord sub nici o formă ca unele cazuri particulare să fie extinse la întreaga comunitate şi să fie blamaţi toţi românii din Italia pentru faptul că anumite persoane pot săvârşi infracţiuni, aşa cum în România, unii cetăţeni italieni săvârşesc infracţiuni, suportă rigorile legii, dar nu înseamnă că toţi italienii din România sunt infractori şi vreau să vă spun că a fost bine primit acest mesaj. Acest mesaj l-am transmis şi Sanctităţii Sale, Papa Benedict al XVI-lea, care vreau să ştiţi că a avut constant o poziţie extrem de deschisă, democratică, spunând foarte clar că cetăţenii europeni trebuie să aibă aceleaşi drepturi, aceleaşi obligaţii şi să nu extindem cazuri particulare la nivelul unei întregi etnii. Deci am salutat şi am mulţumit în acelaşi timp Sanctităţii Sale pentru faptul că ajută parohiile ortodoxe din Italia, prin sprijinul pe care Biserica Catolică îl oferă prin spaţiile de cult pe care le pune la dispoziţie - un element extrem de important pentru manifestarea libertăţii religioase, pentru cultul ortodox, dar şi pentru celelalte culte care îşi pot desfăşura activitatea în Italia şi am creionat în continuare o asemenea relaţie, ca românii din Italia să-şi poată practica cultul ortodox, cu sprijinul comunităţii italiene.

Realizator: Spuneţi-ne, v-aţi întâlnit cu românii din Italia?

Emil Boc: Da, am avut o întâlnire la Accademia di Romania, în prima seară când am ajuns, şi a fost o discuţie foarte pragmatică, în prezenţa ministrului de externe, a ambasadorului, a...

Realizator: Despre ce aţi discutat?

Emil Boc: Am discutat de problemele punctuale ale românilor, în primul rând despre necesitatea ca ei, în primul rând, să vorbească pe o singură voce. În al doilea rând, am discutat despre diversele probleme apărute în procesul de muncă - contracte de muncă, legislaţie italiană, probleme cu consulatul, acte care trebuie legalizate, relaţia cu românii de acasă prin intermediul ambasadei şi a consulatelor...

Realizator: Ce impresie v-au făcut?

Emil Boc: Impresia mea este una foarte clară. Românii sunt oameni foarte serioşi. Îşi văd de treaba lor. Sunt probleme cu birocraţia încă. Fie că durează prea mult procedurile, fie că unii nu sunt cunoscători ai legislaţiei italiene în materia dreptului muncii şi din această cauză sunt victime ale unor încălcări ale legii din partea patronilor şi că mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom fi aici, în România, acasă, simt asta, chiar dacă temporar, unii mai rămân în Italia, sufletul şi gândul lor viitor este aici, în România şi le-am spus exact ce este şi în ţară, le-am făcut o prezentare foarte clară a ceea ce avem în momentul de faţă, ce ne aşteaptă să facem, despre acest proces de reformă a statului şi că vom ajunge cu toţii, practic, mai devreme sau mai târziu, să ne regăsim aici, în România.

Realizator: Dle prim ministru, Germania şi Franţa, în măsura valorii zvonurilor de presă, că nu aş putea să le numesc altfel, sunt dispuse să meargă pe mâna României la nominalizarea unui comisar, s-a vorbit despre domeniul agriculturii. Mă gândesc acum, dacă în discuţiile pe care le-aţi avut dv. cu dl. Berlusconi, aţi abordat şi acest subiect, dacă Italia ar putea să ne sprijine?

Emil Boc: Pot să vă spun că avem susţinere reciprocă pentru a ne putea promova interesele în vederea obţinerii postului de comisar. Adică nu ne suprapunem pe poziţie, Italia nu doreşte agricultura, România nu doreşte transporturile şi din acest punct de vedere, avem un punct de vedere comun pentru a ne sprijini în demersul european care urmează, pentru obţinerea unui comisar, potrivit dorinţelor pe care le avem, evident, în cadrul negocierilor care vor avea loc cu preşedintele Comisiei Europene. Toată lumea însă aşteaptă în acest moment referendumul din Irlanda, de la începutul lunii octombrie, de care depinde aplicarea Tratatului de la Lisabona. Aş mai face o scurtă paranteză referitor la întâlnirea cu oamenii de afaceri italieni, cărora le-am spus foarte clar că România este o ţară stabilă, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic, că are trei avantaje mari pentru atragerea de investitori străini sau autohtoni care să facă investiţii în România şi anume, cota unică de 16%, care este aproape unică în Europa, ca şi cuantum, în sensul că e foarte scăzută, doar trei ţări din Europa mai au o cotă mai mică decât România...

Realizator: Bulgaria, 10%.

Emil Boc: Dar la noi se completează cu menţinerea lui 19% cota de TVA şi de la 1 octombrie, aşa cum ne-am angajat răspunderea în faţa Parlamentului, pentru neimpozitarea profitului reinvestit, ceea ce va aduce peste 15.000 de locuri de muncă în 2010 şi va contribui cu cel puţin 0,5 la creşterea economică de anul viitor. Deci măsuri directe pentru susţinerea mediului de afaceri şi - în concluzie - spunând românilor care au rude, prieteni, în Italia, să fie liniştiţi, că prin relaţia pe care am avut-o la nivel instituţional cu statul italian, practic, românii vor fi trataţi în continuare, după depăşirea acelui moment critic, ca cetăţeni europeni şi cei care îşi vor vedea de treabă nu vor suferi nici un fel de privaţiune şi vor fi trataţi ca atare de către autorităţile italiene.

Realizator: Ajungem şi la situaţia din ţară, domnule prim ministru. Opoziţia contează pe introducerea unei moţiuni de cenzură împotriva cabinetului dv. Această moţiune critică lansarea unui pachet de legi atât de eterogen, adică avem de-o parte salarizarea unică, cu reforma în educaţie, apoi din nou, proiectul restrângerii agenţiilor guvernamentale. Apărătorii proiectului susţin că acum e momentul ca un Guvern să pună piciorul în prag. Doar lipsa banilor ne face mai coerenţi şi lucizi, sau era o veche datorie de 20 de ani să se reformeze statul român?

Emil Boc: Cu acest element am început şi eu discursul de la Parlament. După 20 de ani, România nu mai poate aştepta şi nu mai poate amâna începutul reformelor structurale care vizează statul român. Acum, după 20 de ani, am reuşit să fim ţară membră a UE. Am trecut de la comunism la capitalism. Din nefericire, în aceşti 20 de ani - s-au întâmplat şi lucruri bune - dar în privinţa statului român ca atare, din nefericire, spun, statul care s-a construit a lucrat mai mult pentru el decât pentru cetăţean şi marele câştigător al celor 20 de ani este statul şi nu cetăţeanul. Şi acum este momentul ca după ce am ajuns, repet, stat membru al UE, cu drepturi depline, suntem în NATO, cu umbrelă de securitate extrem de consecventă şi consistentă, acum este cazul să ne uităm mai mult spre partea internă şi să punem statul în slujba cetăţeanului. Acum este cazul să ne uităm mai mult pe faţeta, spre partea internă şi să aducem statul la nevoia... şi să-l punem în slujba cetăţeanului. Asta ce înseamnă? Că, de exemplu, în sistemul de salarizare trebuie să eliminăm acele privilegii care au existat până acum. Prin reforma agenţiilor, trebuie să radem, să diminuăm, să tăiem şi să-i trimitem acasă pe aceia care, din nefericire, nu lucrează în interesul cetăţeanului şi acolo au fost puşi doar pe criterii, în esenţă, politice. Aceste măsuri vreau să ştiţi că sunt dureroase. Ele presupun pierderea unor privilegii de către cei care le-au avut, inclusiv pierderi salariale. Asta înseamnă că nu mai sunt salarii de 30 de mii de euro, de 40 de mii de euro, de 50 de mii de euro la şefii de agenţii, aşa cum erau în perioada anterioară şi evident că aceste lucruri vor crea probleme. Dar aceste agenţii nu mai puteau rămâne la numărul la care erau până în momentul de faţă; le-am redus la jumătate. Aceasta e prima măsură. În al doilea rând, nu mai există salarii de 30-40 de mii de euro pe lună. Gata, s-a terminat. În al treilea rând, am preluat la bugetul de stat veniturile lor proprii. Asta ce înseamnă? Că, de exemplu, o agenţie, cum este Inspectoratul de Stat în Construcţii, cel care ia taxe de la cetăţeni pentru lucrările de construcţii, doar ei utilizau banii din acele taxe, fără să mai poată fi o altă instituţie care să adune taxe. Cu alte cuvinte, aveau un drept de monopol. Şi ei se "chinuiau", în ghilimele spus, cu să cheltuie aceşti bani, de sute de mii de euro, chiar milioane de euro pe an, pe sedii, pe maşini de lux, pe iahturi, pe tot felul de activităţi de acest fel, în timp ce bugetul de stat avea nevoie de resurse suplimentare, pentru a putea să-şi plătească salariile, pensiile sau să facă investiţii în infrastructură, în străzi, autostrăzi. Acum, banii aceştia, vorbim de bugetul de stat, ai lor - şi, repet, e vorba de aproape 1 miliard de euro, care nu mai sunt utilizaţi doar de câţiva privilegiaţi ai sorţii, ci de către statul român, în buget şi fiecare îi primeşte în funcţie de nevoia socială.

Realizator: Adică, acum, în sfârşit, avem de-a face cu o apreciere onorabilă a competenţelor profesionale în raport cu mărimea salariului?

Emil Boc: Acesta este începutul procesului. Vreau să ştiţi că reforma statului român este un proces amplu, care nu se termină cu cele trei legi. Ele sunt doar începutul, pentru că spuneam şi în Parlament: dacă îmi daţi exemplu...

Realizator: Şi ar fi o reformare pe vreo trei sau patru mandate?

Emil Boc: Nu. Eu cred că această reformă - eu i-aş spune o reformă a bunului simţ şi de întronare a onestităţii în funcţionarea statului, pentru că eu cred că înseamnă bun simţ ca aceşti bani, care sunt plătiţi de români prin impozite şi taxe, să fie utilizaţi de statul român şi nu doar de câţiva. Eu cred că e de bun simţ să n-avem 39 de legi ale salarizării, în care fiecare, cum a avut pile sau cunoştinţe sau relaţii în sistemul politic, să-şi pună o lege specială, mai avantajoasă pentru el, în defavoarea celorlalte categorii sociale, să le menţinem în continuare. Avem acum o singură Lege a salarizării. La fel vom avea la pensii. Din nou, vom elimina acele privilegii din sistem şi vom avea o singură Lege a pensiilor. În domeniul educaţiei, facem mutaţia substanţială şi radicală de la actualul sistem de învăţământ, când principala preocupare a sistemului este să furnizeze elevului cât mai multe informaţii, să tocească lucrurile pe care noi le spunem în clasă şi să le reproducă a doua zi. Şi se vede că lumea merge în altă direcţie; nu mai pune accentul pe acumularea numai de informaţii cantitative, pentru că poţi să apeşi o tastă de la computer şi să-ţi iei toate datele, în momentul de faţă. Nu mai e nevoie să le înmagazinezi tu, în manieră mecanică. Acum, iei informaţii, dar trebuie să fii în stare să le prelucrezi, împreună cu alte informaţii şi, după aceea, împreună, să-ţi formezi nişte competenţe, aşa cum ele sunt recunoscute în UE.

Realizator: Păi, putem avea credinţa că, o dată cu aplicarea legii, vom fi scutiţi de prestaţiile ulterioare ale viitoarelor guverne, că nu se va schimba această lege, că nu vor veni şi iar să repună pe tapet aceeaşi chestiune?

Emil Boc: Vă dau răspunsul cu Legea educaţiei naţionale. Ea are la bază Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat în anul 2008 de către toate partidele politice parlamentare, sindicate, ONG-uri. Şi acele principii stau la baza legii. Dacă nici acest consens nu mai poate fi respectat, atunci, greu îmi va fi să vorbesc de ceva stabilitate în România. Am însă convingerea că aceste lucruri corecte şi care vor schimba, repet, structura de bază a funcţionării învăţământului în România, vor avea coerenţă pentru o perioadă foarte lungă de timp de aici înainte. Iar în privinţa salarizării, aş vrea să le mai spunem încă o dată românilor - pentru că a apărut această teză în permanenţă că, o dată cu aplicarea legii, scad salariile profesorilor, ale medicilor, ale magistraţilor, ale altor categorii sociale, precum funcţionarii publici.

Realizator: Este real?

Emil Boc: Nu. Vreau să ştiţi încă o dată exact care este principiul acestei legi. Deci, în primul rând, raportul dintre salariul cel mai mic, în raport cu cel mai mare, va fi de 1 la 12; acum este 1 la 29. În al doilea rând, nu vor fi 39 de legi, va fi o singură lege. În al treilea rând, această lege se va aplica treptat, în 2010-2015, când va intra în vigoare în totalitatea ei, pentru toate categoriile... Adică intră în vigoare şi va avea perioada de punere în practică, practic, până în 2015. Asta ce înseamnă? Că cei care astăzi sunt cu salarii mari, în vârful piramidei, vor avea salariile îngheţate sau cu o creştere foarte mică. În timp ce ceilalţi, care au salarii mai mici astăzi - profesori, medici, funcţionari publici - vor avea o creştere mai accelerată în perioada următoare, dar principiul următor, pe care îl respectăm valabil pentru toate categoriile sociale, este că niciun salariat de la stat nu pierde, prin intrarea în vigoare a Legii salarizării unice, o dată cu 2010. Adică, salariul brut pe care îl au în plată va fi respectat în continuare. Ceea ce se schimbă...

Realizator: Dar există nişte condiţionări, totuşi?

Emil Boc: Există condiţionalităţile legate de performanţa în muncă, asta este altă treabă, dar vreau să ştiţi că ceea ce s-a spus, că magistraţii ar pierde la salariu, nu este adevărat. Drepturile în plată ale salariaţilor se conservă, ceea ce este adevărat, că ei nu au pe parcursul anilor 2010-2015 o creştere la fel de mare ca şi celelalte categorii sociale, pentru că trebuie de la 1 la 29 să se ajungă la 1 la 12 la raport. Media creşterilor, vreau să ştiţi, în perioada 2010-2015 este de 56%. Asta e media creşterii salariilor în sectorul bugetar. Unele categorii sociale, precum cei din învăţământul preuniversitar, vor avea o creştere de 78%. Pentru cei din învăţământul universitar, creşterea este numai de 30%, pentru că acolo profesorii universitari, de exemplu, au salarii foarte mari şi atunci creşterea va fi foarte mică. Va fi o creştere la asistent, la lector, la conferenţiar, dar la profesori, o creştere mai mică. În sănătate, creşterea este de 76% pe sistem, în comparaţie cu 56, care este media. La funcţionarii publici creşterea este de 70%. La personalul contractual, de 62% şi, evident, la alte categorii sociale, în consecinţă, vom avea o creştere mai mică, pentru că ei astăzi se află în vârful piramidei sociale.

Realizator: Domnule prim-ministru, aveţi o experienţă destul de mare în domeniu, sunteţi jurist de meserie. Aşa, ca om, credeţi că aceste categorii profesionale care vor avea de câştigat în urma salariului, a legii pe care o propuneţi, credeţi că şi ei vor depune aceeaşi cantitate de muncă, adică se vor comporta altfel de astăzi, de mâine, în schimb, total? Adică nu pretinde şi mai mulţi bani în schimbul aceleiaşi valori a muncii?

Emil Boc: Ba da, şi aici este vorba de partea a doua a reformei statului pe care o facem. Spuneam şi în faţa Parlamentului că din nefericire, statul român, după 1989, a lucrat mai mult pentru el şi mai puţin pentru cetăţean, şi din perspectiva serviciilor de calitate pe care le oferă cetăţenilor, şi din perspectiva costurilor cu salariile. Şi, plastic, după ce am văzut acum tot statul român, cu toate structurile lui intrând în interior şi făcând o operaţie, practic, pe cord deschis, am dat compraţia cu un service auto. Să ne imaginăm că într-un service auto sunt 10 angajaţi şi au ca obiect, evident, repararea maşinilor, cu tot ce înseamnă un atelier autor. Din cei zece angajaţi, doar trei sunt tinichigii, mecanici sau cei de specialitate, şapte sunt magazioneri, femei de serviciu, şefi, subşefi, paznici...

Realizator: Sunt profitori ai acestui sistem.

Emil Boc: Şi cei care desfăşoară activităţi auxiliare. Cam asta este şi la nivelul statului român, din nefericire. Sunt foarte multe structuri în raportul acesta de zece angajaţi, doar trei sunt de strictă specialitate, şapte sunt cei cu mapa. Deci cei cu sapa - ca să folosim o expresie din popor - sunt mult mai puţini decât cei cu mapa, care doar se plimbă în jurul acelora care muncesc.

Realizator: Muncesc puţin, vorbesc mult.

Emil Boc: Spun că vreau să facem exact invers. Ca în statul român, într-o agenţie sau în orice structură, din ăia zece, şapte să fie de specialitate şi care fac treaba pe domeniu, iar trei să fie - eventual unul şef şi doi care se ocupă, unul de aprovizionare şi unul de partea contabilă sau de administrare. Deci pentru asta e nevoie de ceea ce noi am început să facem: standardele de cost cantitative şi calitative, care ne vor spune, în fiecare primărie, în fiecare consiliu local, în fiecare agenţie, în fiecare structură a statului, câte persoane trebuie să fie, ce servicii prestează pentru cetăţean şi care este calitatea acestor servicii.

Realizator: Cât de bune sunt ele, până la urmă?

Emil Boc: Pentru că astăzi se calcă în picioare în foarte multe locuri. Avem foarte multe ştampile, pentru că s-au inventat foarte multe birouri prin care să se ştampileze documente, ca să se găsească de lucru în plus. Iar fiecare ştampilă este o sursă de corupţie în plus. Şi atunci, aceste lucruri trebuie tăiate, pentru că cel care pierde, în ultimă instanţă, suntem noi, cetăţenii, că ne ducem la un ghişeu şi suntem fie trataţi cu dispreţ, fie ni se amână, fie nu ni se dă documentaţia, fie sunt trimişi la alte şapte ghişee. Asta înseamnă să raţionalizezi munca, să pui persoane competente, când te-ai dus după documentaţie, să o primeşti şi să nu fii nevoit să umbli înnebunit pe la şapte, opt ghişee pentru un timbru, pentru o adeverinţă sau pentru un lucru suplimentar. E o muncă grea.

Realizator: S-ar mai adăuga şi întrebarea: cine verifică competenţa celor care trebuie să verifice competenţele?

Emil Boc: Statul îşi creează aceste standarde de competenţă şi evident că le vom pune în aplicare tot cu români. Că nu o să vină alţii din afară să le punem în aplicare. Dar dacă nu vom fi în stare să facem această reformă, atunci degeaba ne uităm la europeni, că acolo se poate. Eu, practic, reforma asta aş numi-o reforma împotriva mentalităţii că la noi se poate şi aşa. Şi am văzut de foarte multe ori că românii sunt foarte apreciaţi în străinătate. Că sunt muncitori, sunt foarte serioşi, te poţi baza pe ei, că nu sunt şmecheraşi din ăştia care umblă după lucruri facile, cu excepţiile de rigoare, dar când vin în ţară, sau când suntem în ţară, credem că aici se poate orice. Se poate nici să nu ajungem la serviciu la ora fixată, se poate să tratăm şi pe cetăţean cu dispreţ, să îl trimitem la alt ghişeu, să câştigăm foarte uşor, fără să muncim. Lucrurile acestea nu se mai pot. Adică mentalitatea asta, că la noi se poate şi aşa, trebuie să înceteze, dacă vrem să fim trataţi cu respect şi de către partenerii europeni, iar noi, ca cetăţeni, să ne simţim la noi acasă ca şi cum am fi oriunde în Europa, ca democraţie.

Realizator: Dle prim ministru, nu au trecut nici două zile de la asumarea răspunderii guvernamentale pentru acest pachet. A venit un ordin al dnei ministru Andronescu, de revocare a directorilor de şcoală. Aţi avut şi o reacţie destul de clară. Tensiunile între cele două partide aflate la putere nu sunt de ieri, de alaltăieri, sunt chiar de pe la începutul guvernării, din ianuarie, când se discuta despre deconcentrate. Aş vrea să ştiu dacă... cine va plăti preţul acestor întârzieri de reformă, accentuată şi de recesiunea economică şi ce este cu această disimulare? La guvernare, una spun şi alta fac.

Emil Boc: Aţi amintit de acest ordin emis de ministrul educaţiei, îl am la mine şi el spune, în primul articol, în felul următor: "Detaşarea în interesul învăţământului pentru funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat neocupate prin concurs se realizează prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea Consiliului de administraţie al Inspectoratului Şcolar. Am avut o discuţie cu dna ministru, i-am solicitat să nu pună în aplicare acest ordin, pentru că el este în contradicţie flagrantă atât cu noua Lege a educaţiei naţionale, care se află în fază de aprobare, cât şi cu principiul depolitizării conducerii şcolilor. În Pactul Naţional pentru Educaţie, care stă la baza programului de guvernare, scrie foarte clar: "Depolitizarea şcolilor". În Legea educaţiei naţionale, pe care am promovat-o, directorilor de şcoli li se interzice să fie parte a unui partid politic. Iar mai mult decât atât, numirea directorilor de şcoli nu trebuie să fie apanajul ministrului, pentru că asta înseamnă politizare totală, de vârf, a educaţiei. Asta înseamnă, pe de altă parte, o sfidare a principiului descentralizării şi al capacităţii autorităţilor locale de a lua decizii pentru ele. Şi soluţia pe care o propun este următoarea: să intre în vigoare Legea educaţiei naţionale, ministrul educaţiei naţionale să emită normele metologice prin care noile prevederi ale legii, care spun: Directorii sunt numiţi pe bază de concurs, organizat de către Consiliul de administraţie al şcolii, cu participarea, acolo, în comisia de concurs, a unui reprezentant al Inspectoratului Şcolar, iar Consiliul de administraţie al şcolii este format o treime din părinţi, o treime din cadre didactice şi o treime din reprezentanţi ai administraţiei locale, primarilor şi consiliului local sau consiliului judeţean. Adică cei de la nivel local, de la nivelul şcolii, trebuie să ştie care este cea mai bună persoană care, în urma concursului, trebuie să ocupe postul de director. Nu un ministru al educaţiei, care se poate uita întâmplător pe nişte CV-uri şi în funcţie de directivele pe care le primeşte de la un partid politic, să numească pe cineva în funcţie. Această practică trebuie să înceteze în România şi de aceea nu sunt de acord cu acest ordin şi am făcut declaraţia pe care astăzi aţi menţionat-o dvs. Pentru că, dacă nu vom începe să schimbăm de jos aceste stări de lucruri care pun în pericol funcţionarea normală a sistemului educaţional, nu vom face nimic şi de fiecare dată când vor veni alegerile, ne vom bate pe ministru cum să schimbe directorii din şcoli prin ordin. Trebuie să lăsăm conducerii şcolilor dreptul să-şi numească directorii pe bază de concurs, potrivit legii.

Realizator: Tensiunile dintre cele două partide aflate la guvernare s-au înteţit. Iată că astăzi - este într-adevăr o informaţie neconfirmată - trei miniştri PD-L se declară dispuşi să demisioneze dacă PSD continuă epurările în teritoriu. Este vorba de miniştrii Vasile Blaga, Mihai Stănişoară şi doamna Udrea.

Emil Boc: Eu nu am o asemenea informaţie, dar este adevărat că în rândul organizaţiilor PD-L există o stare de nemulţumire legată de faptul că, pornind şi de la acest ordin, de exemplu, în materie educaţională, se încearcă folosirea avantajelor deţinerii unor poziţii publice, pentru a le fructifica în avantaj politic pentru PSD, iar acest lucru evident că îi nemulţumeşte pe foarte mulţi colegi, dar cred că cu o stare de echilibru, cu maturitate şi cu înţelegerea principiilor de funcţionare a democraţiei aceste lucruri pot fi curmate, pentru că România nu are nevoie să se reîntoarcă la practicile trecutului, când instituţii ale statului erau utilizate în scop politic în avantajul unui partid, iar eu voi fi garantul ca aceste lucruri să nu se întâmple.

Realizator: Dle prim ministru, nu aş vrea să ratez, totuşi: Ministerul Finanţelor va lansa până la jumătatea lui octombrie o emisiune de eurobonduri. Valoarea este destul de mare, de la 500 de milioane la 1,5 miliarde de euro de pe piaţa externă împrumuturi. Avem şi un împrumut de la FMI de 13 miliarde de euro. Luni vine o delegaţie de la FMI. Ne întrebăm, aceşti bani încotro se vor îndrepta?

Emil Boc: Banii pe care noi i-am împrumutat de la FMI şi de la Comisia Europeană au următoarea destinaţie: deci, sunt 20 de miliarde de euro.

Realizator: Cu totul.

Emil Boc: Cu totul, cu tot ce înseamnă. 13 miliarde, practic, în formula iniţială mergeau la BNR, pentru consolidarea rezervelor valutare şi prin corelarea cu politica guvernului, să nu crească cursul euro-leu, să se menţină stabil. La aceşti bani guvernul nu are acces. Acum am renegociat şi este posibil ca o parte din aceşti bani să fi redirecţionaţi, pe tranşe mai mici, evident, că sunt pe o perioadă de doi ani de zile, şi pentru susţinerea deficitului bugetar. Asta ce înseamnă? Că România are un deficit bugetar de minus 7,3% din PIB. Asta înseamnă că trebuie ca acel deficit... consumi mai mult decât produci, pentru că avem această perioadă dificilă de criză. Venind după anul 2008, când ne-au lăsat într-o vreme foarte bună vechii guvernanţi cu un deficit de minus 5,4, să avem resurse financiare pentru a asigura, pe de o parte, investiţiile şi 20% din banii ţării merg în investiţii. Chiar azi am fost şi la Pasajul Băneasa, care va fi gata până la 1 decembrie. Vom termina 42 de kilometri, de la Turda la Gilău, pe autostrada Transilvania, va fi gata centura Ploieştiului, va fi aproape gata centura Clujului, va fi gata centura Timişoarei, adică lucrări care au fost demarate şi finanţate consistent, pentru a fi finalizate anul acesta. 30 de kilometri de pe autostrada Bucureşti-Ploieşti vor fi gata la nivel şi stadiu de asfalt. Vreau să spun că se vor vedea aceste lucruri. Reabilitarea tehnică a blocurilor, precum şi soluţiile financiare pentru a ne îndeplini celelalte obligaţii sociale pe care statul le are. Vreau să ştiţi că de la 1 octombrie vom pune în practică cea de-a doua majorare a pensiei sociale minime. Deci, de la 1 octombrie nici un pensionar din această ţară nu va avea o pensie mai mică de 350 de lei. Până acum are o pensie de 300 de lei, de la 1 aprilie, acum va avea 350 de lei, ca o formă de respect şi în acelaşi timp de solidaritate cu cei care o duc cel mai greu, iar pensiile, aşa cum am spus, anul acesta vor creşte cu 5%, cu 3% de la 1 mai şi cu 2% de la 1 octombrie. Deci vorbim acum de categorii defavorizate de această criză economică şi evident, în legătură cu care trebuie să avem grijă.

Ascultati aici versiunea audio a interviului