De ce există lumea - un mister, încă, nedesluşit

Si daca nu eşti student la fizică sau licean pe cale să devină, şi dacă nu eşti olimpic la ştiinţe exacte sau cercetător in domeniu, atunci când se vorbeşte despre particula care „dă masă celorlalte particule”, sau despre fabulosul accelerator de particule din Elveţia - sigur simţim cât de departe sunt împinse limitele cunoaşterii.

Despre toate acestea, desigur mult aprofundat, a conferenţiat la Ateneul Român - arhi-plin - profesorul emerit Tom Kibble.

Descoperirea la CERN a bosonului Higgis numit de obicei în mass-media “particula lui Dumnezeu” este cea mai importanta din fizica acestui secol.

Anuntul din 4 iulie 2012 al încheierii cu success al unei adevarate vânatori care a duarat aproape 60 de ani a facut posibilă acordarea premiului Nobel pentru fizică de anul acesta scotianului Peter Higgs si belgianului Francois Englert, dar din pacate nu CERN-ului si nici profesorului emerit Tom Kibble.

Eminent fizician teoretician, profesorul Tom Kibble este celebru pentru lucrările sale din anii 1964 si 1967 care au condus la conceptul de particulă care „dă masă celorlalte particule”, cunoscută sub numele de „Bosonul Higgs”.

Conferințele de Crăciun ale Royal Institution sunt conferințe anuale inaugurate de Michael Faraday în anul 1825, când exista prea puțină preocupare pentru educația științifică a tinerilor, și a populației în general.

Au avut loc de atunci în fiecare an, cu excepția anilor celui de al Doilea Război Mondial.

Începând cu anul 1966, Conferințele de Crăciun au fost televizate neîntrerupt de BBC.

În spiritul conferințelor organizate de Royal Institution, România devine astfel prima țară din afara Marii Britanii care organizează asemenea manifestări publice.

Evenimentul, aflat sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României este organizat de Academia Română, Filarmonica George Enescu, Institutul de Fizica Atomică şi Clubul Rotary Bucureşti-Curtea Veche, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii în România, British Council, Ministerului Educaţiei Naţionale, UEFISCDI şi Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” şi este dedicat Aniversării a 125 de ani de la inaugurarea Ateneului Român.

Prin amabilitatea fizicianului Andrei Dorobanţu şi a directorului Ateneului Român, Andrei Dimitriu - am realizat pentru Radio Romaia Actualitaţi un interviu în exclusivitate.

Profesorul Tom Kibble şi Andrei Dimitriu.

Realizator: Atunci ca Goethe spunea ca are cerul instelat deasupra capului si legea morala in sine ne dadea o nouă, uriaşă perspectiva asupra lumii. Dar in ce priveste lumea fizica perspectiva dvs. este cel putin la fel de interesanta si complexa. Cum descrieti lumea pe care ati descoperit-o dupa atatia ani de cercetare?

Tom Kibble: Scopul cercetarilor noastre este de a intelege mecanismele de functionare ale lumii fizice la scara cea mai mica, la nivelul particulelor.Ce sunt si cum se comporta cele mai mici portiuni ce alcatuiesc lumea noastra…cum interactionează – si treptat am construit in urma cu 30-40 de ani un tablou: modelul standard al fizicii particulelor care nu si-a spus inca ultimul cuvant.

Realizator: Ce v-a condus la cautarea particulei ce da masa materiei?

Tom Kibble: În afara de interactiunile electrice si magnetice – nu stim prea multe despre celelalte forţe care acţioneaza in natura si una dintre ele numita legatura moleculara slaba e responsabila de o forma de radio-activitate ca si de energia produsa in soare.
Cercetatorii au incercat sa extinda tabloul interactiunilor electro-magnetice – si datorita acelor legaturi slabe am constatat ca la nivel nuclear - trebuie să presupunem existenta unei mari forte- diferita de cea a fotonilor.

Si aceasta problema – cum se poate da masa acestor particule - e una profunda. A include masa intr-o ecuatie, conducea la o teorie fara consistenta asa ca o parte a explicatiei fizice la acest nivel avea de-a face cu conceptual de simetrie… si de aici toate cautarile noastre – Nu a fost usor, iar solutia a fost sa aratam ca simetria nu e sparta spontan (ca in fizica solidelor sau a lichidelor) – iar intelegerea mecanismului ne-a luat zeci de ani,pana la experimentul de la CERN - si identificarea – prin milioane de coordonate a celor ce rezulta din ciocniri din interiorul acelui urias accelerator.
.
Realizator: Cred ca sunteti satisfacut profesional ca ideile dumneavoastra au pus la lucru atatia oameni de stiinta care au construit marele accelerator de la CERN care la un momentdat ne-a speriat pe noi oamenii obisnuiti cu gandul ca se putea crea acolo o asa numită gaura neagra.
Traduc temerile oamenilor in termeni simpli, dar e mult mai mult decat atat momentul acela in care au putut fi inregistrate coordonatele atator particule rezultate din ciocnire. Era intre ele si bosonul Higgs.Cum priviti acea uriasa constructie si momentul din vara 2012?

Tom Kibble: A fost spectaculos dar sigur ca eram pregatiti pentru el . Timp de 20 de ani a fost proiectat si au fost puse la punct în cele mai mici detalii toate elementele de cercetare. Au fost chiar inventate aparate si dispozitive care sa ne permita inregistrarea concomitentă a datelor ce insoteau fiecare dintre “rezultatele” exploziei.

A fost un triumf al stiintei in domeniu pentru că a urmari intr-un accelerator particulele de mare viteza ce aveau in trena alte tipuri de particule si energii si a le masura pe toate a fost o mare provocare. Sa-ti imaginezi in ce punct se va gasi acea minuscula particula pe care o identificasem teoretic a presupus munca a mii de cercetatori. Marea cantitate de informatii inregistrate in acel moment se analizeaza inca si in acest moment si presupune in continuare o incredibila cantitate de munca. Vom vedea cu ce rezultat.

Realizator: La ce credeti ca ne vor conduce rezultatele acestei profunde analize atunci cand ea va fi finalizată.? Ce importanta are până la urmă identificarea acestui Boson si faptul ca stim in ce fel se manifestă efectiv?

Tom Kibble: E o poveste interesanta pentru că atunci cand bosonul a fost postulat initial el nu ocupa un loc atât de important in teoria respectivă, dar treptat si-a revelat importanţa in modelul pe care il construiam. A-i găsi caracteristicile era pana la urma ceea ce ne lipsea in modelul pe care-l construiam. El ajută la descrierea felului in care e construita lumea in care traim si mai ales cum functionează.

Sper că pe termen lung vom vedea cu totii si consecintele practice ale acestei descoperiri asa cum s-a intamplat cu toate fenomenele fizice pe care le-am descoperit in timp. Incă nu putem sa prevedem la ce se refera exact acestea, pentru ca si atunci cand electronul a fost descoperit in sec. al XIX-lea nimeni nu prevedea dezvoltarea electronicii asa cum o cunoastem azi. Si toate aplicatiile pe care nu le-am putea avea fara cunoastrea legilor ce-l guvernează. Aşa că sunt sigur că si in legatura cu bosonul vor fi efecte care ne vor influenta pe toti.

Realizator: Sunteti om de stiinta şi astept de la dvs răspuns o intrebare pe care oamenii si-o pun ăncă din antichitate. Cine a facut lumea asa cum este?

Tom Kibble: Nu cred ca rezultatele muncii noastre pot da un raspuns la această intrebare. Putem să dăm inapoi istoria lumii pe care o cunoastem pana la ceea ce presupunem că era momentul iniţial, dar cu siguranţă sunt o multime de elemente pe care le pierdem din vedere. Ceea ce e sigur: până la aceasta ora nu avem o descriere a acelui moment iniţial şi tot ceea ce facem e să speculam in jurul caracteristilor sale.

Realizator: Care a fost în timp pentru dumneavoastră cea mai mare problema in cercetare?

Tom Kibble: E greu de ales una singură in sensul de intelegere a functionarii lumii in care trăim. Marea problemă este de fapt să reconciliem, să punem laolalta gravitaţia alaturi de tot ceea ce stim despre celelalte forte ce actioneaza în lumea noastră. Până una alta ele nu par a se potrivi foarte bine. Cercetatorii se straduiesc de multă vreme, de la Einstein chiar -sa unifice informatiile, dar pana la aceasta ora rezultatul nu este unul satisfăcator.

Realizator: În ce masură e important pentru oamenii obisnuiti sa afle rezultate muncii dvs.?

Tom Kibble: E de mare importanta pentru toti oamenii sa inteleaga cat mai profund cum functioneaza aceasta lume si e de maxima importanta sa reusim sa le explicam tuturor la ce nivel au ajuns descoperirile noastre. Mai avem inca mult de lucrat pentru a intelege in mod fundamental toate mecanismele lumii fizice.

Realizator: Ce importanta are pentru dvs. aceasta conferinta tinuta acum la Bucuresti, ce face parte din seria conferintelor de Craciun inaugurate la Londra de Faraday in urma cu 180 de ani?

Tom Kibble: În mod special aceste conferinte sunt importante pentru tânara generatie pentru ca stiinta încanta, entuziasmeaza şi ii poate aşeza pe unii dintre ei chiar pe calea cercetarii.

Realizator: Si mesajul dvs. cel mai important petnru toti cei care va urmăresc in aceste conferinte publice , care ar fi?

Tom Kibble: E de mare importanţă sa intelegem lumea in care traim şi - cu referire la cuvintele lui Goethe - nu cred că munca noastra afecteaza precum legea morala despre care el vorbea .Dar este important ca oamenii sa inteleaga de la ce pot porni asa incat sa poata schimba in bine lumea in care traiesc. Stiinta are acest important rol.

Realizator: Care a fost pentru dvs. cea mai mare problema in intelegerea acestui domeniu pe care ati ajuns să îl stăpaniţi?

Tom Kibble: Nu pot alege o singura mare problema ,dar foarte important este ca am gasit oameni cu care să colaborez, colegi de la care să ma inspire si impreună cu care să cercetez. Cercetarea este un proces interactiv. Teoria si experimentul merg mână in mână. Experimentele pot răsturna adesea teoriile si de atâtea ori ne-am sustinut reciproc in gasirea noilor căi de a aprofunda si mai mult.

Realizator: Ce vă face fericit in materie de cercetare?

Tom Kibble: Descoperirea si intelegerea in sine a unui fenomen , momentul acela unic cand stii ca esti primul, ca pentru prima data tu ai dezlegat o problemă sau o taină. Acela e un sentiment important pe care nu îl ai prea des, dar la scara mica ,in cercetare, rezolvam in fiecare zi probleme si adunam asemenea mici fericiri. Pe de alta parte esti entuziasmat si cand gasesti solutii la problemele pe care le-au rezolvat altii inaintea ta. Cu totii cunoastem sentimentul bucuriei atunci cand o problema a fost rezolvată.

Realizator: Să simţi ca l-ai prin pe Dumnezeu de picior…

Tom Kibble: Da cam asa.

Realizator: Si dincolo de toate acestea trebuie sa va intreb daca sunteti o persoana credincioasă. Cine credeti ca a facut lumea?

Tom Kibble: Mă întrebati de fapt de ce exista lumea. E un mister despre care stiinta nu a reusit -până acum- să spună nimic. Si aceasta e intrebare!. De ce exista lumea e greu de raspuns. Ce putem afla însă- şi o facem noi oamenii de stiinta, e: “din ce e facuta lumea” şi noi continuăm să cercetăm.

Audio: interviu cu profesorul emerit Tom Kibble (înregistrare realizată în limba engleză)