Crin Antonescu: "În lipsa unui guvern cu adevărat responsabil lucrurile se vor agrava"

Liderul PNL Crin Antonescu a solicitat astăzi Guvernului condus de Emil Boc să retragă cele trei pachete de legi lansate pentru asumarea răspunderii în Parlament. El a apreciat că România este în pragul haosului, această situaţie datorându-se, în opinia sa, incompetenţei principalilor oameni politici de la putere.PNL a mai anunţat şi că e hotărât să iniţieze o moţiune de cenzură, odată cu angajarea răspunderii Guvernului, principala ţintă a criticilor fiind legea educaţiei.

Nu ne-am concentrat doar pe legea sau pe legile educaţiei, deşi avem cu toţii, sper, măsura importanţei acestei legi, acestui domeniu, în orice caz, însă, nu sunt mai puţin importante nici celelalte proiecte, mai alea cu legea salarizării unice. Noi am vorbit sau s-a mediatizat mai mult probabil opţiunea noastră privitoare la dezbatere în parlament argumentat mai ales pe legea educaţiei. Pe de altă parte, sigur, noi intenţionăm să sancţionăm printr-o moţiune de cenzură această asumare, şi ca procedură, şi pe fond. Între timp, însă, chiar acum, în ultimele ore, astăzi, vedem că, deja, amploarea unei crize cu conotaţii sociale pare destul de mare, vedem sindicatele, din ce în ce mai multe, care vorbesc despre pichetarea Parlamentului, despre o grevă generală, în 5 octombrie, şi nu e vorba acum doar de sindicate din învăţământ, din administraţie, din sănătate; magistraţii sunt în grevă, ceea ce e un lucru fără precedent şi foarte grav ş.a.m.d. De aceea, am adoptat o poziţie publică, am remis-o şi presei, chiar înainte de intrarea în această emisiune. Noi cerem, în faţa acestei situaţii, Guvernului, să retragă acest pachet de legi, să-l negocieze de-adevărat şi serios cu sindicatele, să lase dezbaterii parlamentare şansa să se pronunţe asupra unor legi atât de improtante şi, de asemenea, îi cerem preşedintelui să lase deoparte activităţile cu caracter folcloric şi electoral, şi sa joace rolul de mediator, într-un moment care pare să adauge, la criza economică, o criză socială de amploare.

Tabloul politic l-aţi zugrăvit dvs, şi arată, pe scurt, cam aşa: Guvernul îşi angajează răspunderea, cam pe tot ce este important, cu mare impact social; coaliţia are, în Parlament, 70%, dar nu se manifestă în Parlament, se manifestă doar în legătură cu actul de guvernare, şi o recunosc chiar ei înşişi; sindicatele îndeamnă la grevă generală. Cum vedeţi ieşirea din acest vacarm general?

Din păcate, în lipsa unui guvern cu adevărat responsabil, al unor partide politice - mă refer acum la cele parlamentare, şi mă refer în principal la cele două partide care au 70% în Parlament şi formează coaliţia de guvernare, în lipsa unei atitudini responsabile, cred că, din păcate, lucrurile se vor agrava şi se vor împinge până la alegerile prezidenţiale. Am spus pe toate căile, şi o spun şi acum, pentru Dumnezeu, ţara asta va trebui condusă, vom trăi în ea şi după ce vom alege un preşedinte, acelaşi, altul, nu are importanţă din acest punct de vedere. Faptul că cele două partide se află de foarte multă vreme în campanie electorală pentru prezidenţiale, ar fi, până la un punct, firesc; nu contest acest lucru. Şi noi suntem suntem în fond într-o precampanie electorală sau o campanie electorală neoficială, eu însumi sunt un candidat care mă comport ca atare. Nu aceasta este problema. Problema este că, între timp, cineva trebuie să guverneze această ţară, iar cei care şi-au asumat, în baza voturilor din toamna trecută, această misiune, trebuie să se achite de ea. La această situaţie, nu trebuia să se ajungă. Despre faptul că există soluţii şi că ele trebuie aplicate, vorbim de mult, vorbim din ianuarie. Vorbim şi de soluţii de natură economică, vorbim şi noi, vorbesc şi reprezentanţii categoriilor profesionale, sindicatele, asociaţiile profesionale, şi cred că cel mai grav lucru este că n-a avut loc un dialog autentic, eficient, între putere şi aceste sindicate, aceste asociaţii profesionale. Nu atât între putere şi opoziţie, necesar şi el, dar între putere şi partenerii sociali asumarea aceasta şi pe legile educaţiei, şi pe legea salarizării, nu se poate să nu aibă o discuţie serioasă şi un acord al partenerilor sociali, pentru că în momentul în care recurgi la această producedură parlamentară, şi într-un fel faci abstracţie de opoziţia politică din parlament, atunci nu se poate să nu acoperit - să spunem aşa, pe partea celalaltă, pentru că legile educaţiei, salariile şi sistemele de salarizare prevăzute în legea unică, de asemenea sub anumite aspecte şi pachetul care cuprinde restructurarea de-a valma şi fără criterii a agenţiilor, toate acestea afectează oameni, toate acestea se răsfrâng nu asupra celor care suntem în parlament, celor care suntem în jocul politic, ci asupra celor care au copii în România, îi dau la şcoală, asupra celor care ne învaţă copiii la şcoală, asupra celor care trăiesc din salariu în România. Şi ştiţi bine că e vorba de foarte, foarte mulţi oameni.

Dacă trag linie şi adun în legătură cu răspunsurile pe care ni le-aţi dat până acum în emisiune, să înţelegem că liberalii ar prefera ca legile să fie retrase din parlament şi să se meargă pe o dezbatere normală sau să fie corectate - o variantă - decât să se depună o moţiune de cenzură şi să cadă guvernul?

Nu. Eu am făcut acest apel la guvern pentru că încerc să abordez situaţia în mod responsabil. Noi putem să facem moţiune de cenzură - o vom şi face dacă menţinerea asumării se produce. Nu ştiu dacă UDMR va merge sau nu, dacă UDMR nu semnează nu putem nu avem semnbături suficiente ca să iniţiem o moţiune de cenzură, dar chiar dacă vor semna şi cei din UDMR vom avea o moţiune de cenzură. Politic, s-ar putea să fie profitabil. Vom avea ocazia în parlament să atacăm din nou, cu argumente pe care deja nu trebuie să le inventăm noi, ni le dă realitatea, ni le dă strada, un guvern, şi două partide care îl compun, corijent la toate capitolele, deja răufăcător, pot să-l numesc, la toate capitolele. Şi asta poate să însemne, să spunem un beneficiu politic. Numai că majoritatea va funcţiona din nou, moţiunea va fi respinsă, legile vor intra în vigoare; or, ceea ce rezolvă în Parlament, pentru că sunt mai mulţi domni de la PD-L şi de la PSD, nu mai pot rezolva cu ţara, unde, iată, avem deja angajat un protest în numele a cca. 1,3 milioane de persoane, de diverse categorii de salariaţi din România. Or, eu prefer să nu înaintăm, noi toţi, în zone periculoase şi din punct de vedere social, şi să câştig eu sau noi să câştigăm câteva puncte electorale pentru că, repet, oricine va câştiga competiţia din alegerile prezidenţiale, oricum se vor reforma majorităţile parlamentare după aceea, oricine va veni la guvernare are o ţară de guvernat şi nu vrea nimeni să guverneze o ţară în pragul haosului.

Aţi declarat că liberalii au fost curtaţi sau contactaţi de PD-L în vederea, aşa, a unei viitoare intrări la guvernare, poate înainte, poate după alegerile prezidenţiale. La ce nivel s-au produs aceste tatonări?

Cam la orice nivel.

Şi la nivel înalt, în partid.

Da.

Dumneavoastră aţi primit aceste semnale de la un nivel semnificativ din PD-L?

Da.

Cât de semnificativ?

Pentru că e vorba de discuţii informale, pătrez regulile unei discreţii, dar de la cel mai semnificativ nivel. Şi nu e niciun rău, în asta. În fond, viaţa politică cuprinde tot felul de tratative văzite sau nevăzute. Ceea ce însă am spus şi neoficial, ceea ce spun şi oficial este una şi aceeaşi şi anume: nu avem în nici un fel intenţia şi nu trebuie să-şi facă niciun fel de iluzii în sensul acesta, nici domnul Băsescu, nici PD-L, şi nici PSD la o adică, să participă acum la reglarea de conturi care se încearcă între componentele guvernării, până la alegerile prezidenţiale şi din scopuri electorale. E clar că sunt două partide care şi-au dat mâna. De 9 luni de zile practic îşi bat joc de ţara asta. Apropierea alegerilor prezidenţiale îi face să se prezinte unii pe alţii drept vinovaţi, îi face să se tensioneze foarte mult între ei. Domnul Băsescu şi PD-L caută să scoată PSD de la guvernare din mai mult motive până atunci, în timp util; PSD, care face, mai ales prin preşedintele său, prin domnul Geoană, face pe opozanţul, dar care este la fel de părtaş şi de vinovat în această guvernare, încearcă, de asemenea, să rămână acolo. Nu ne interesează aceste lucruri. Trebuie să fie, între altele, la alegerile prezidenţiale un bilanţ pentru fiecare ce a făcut. PNL a plătit în faţa electoratului ce a făcut în timpul guvernării. Sigur că noi socotim, într-un fel, judecata electoratului în bună măsură nedreaptă. Asta este situaţia, trebuie s-o respectăm totdeauna. Pentru nereuşitele guvernării noastre sau pentru ceea ce nu a fost perceput ca reuşit de către populaţie am luat un număr insuficient de voturi pentru a guverna în continuare, şi am plecat de la guvernare şi suntem în opoziţie.

Ce parte a fost nereuşită din partea liberală?

Eu pot să am o părere, alţii pot să aibă alte păreri. Eu cred că s-a ratat - asta este, după părerea mea marea nereuşită - cred că s-a ratat un moment prielnic pentru a restructura foarte serios birocraţia din România, pentru a structura conglomeratul acesta de stat, care apasă până la urmă asupra formelor vii din societate; cred că s-a ratat ocazia de a mai tăia puţin din nasul clientelei politice, cred că s-a pierdut ocazia de a schimba în mod spectaculos chiar câteva lucruri care ţin de comportamentul politic, de atitudinea politică, de aceea spun că a fost o ocazie bună. Lucrurile astea se fac cu succes când e o conjuctură economică bună. Ca să spun asa, reformele profunde e bine să le faci pe burta plină - iertaţi-mi formula poate mai dură. Ei, s-a ratat acest moment. Vinovăţiile sunt împărţite, nu sunt doar ale fostului guvern. Fostul guvern însă a făcut şi lucruri care, cel puţin după 9 luni de când a plecat de la guvernare, cred că pot fi măcar acum văzute în justa lor lumină, şi nu cred că există termen de comparaţie la nici un capitol între guvernul sau guvernele Tăriceanu şi ceea ce se întâmplă sub Guvernul Boc.

Şi, la capitolul 'performanţe văzute în justa lor lumină', consemnaţi şi lauda adusă de preşedintele Băsescu fostului prim-ministru Tăriceanu, recent, la uzinele Ford?

Într-o lume normală, gestul preşedintelui, de a mulţumi unui om care îi este, i-a fost şi îi este adversar politic, dar de-ai mulţumi pentru ceva ce făcuse în calitate de premier, pentru oamenii aceia, pentru ţara asta, în fond, e un gest normal. Si eu aş vrea să încerc să mă comport ca într-o ţară normală şi ca un om normal, şi să spun că asta e, preşedintele a făcut un gest normal, foarte bine. Sigur că suntem cu toţii tentaţi să interpretăm altfel...

Uşor suspicios, uneori.

Daţi-mi voie, de data asta, să n-o fac. Deşi, nu preşedintele l-a invitat la Călin Popescu Tăriceanu, acolo, şi nu ştiu, dacă nu l-ar fi invitat gazdele, dacă domnul Tăriceanu ar fi fost invitat acolo, pentru că sunt foarte multe cazuri, în care am văzut că domnul preşedinte sau PD nu manifestă această acţiune normală. Ca să dau cel mai simplu exemplu, acum, la Cluj, de pildă, este un aeroport foarte modern, cred că este cel mai performant aeroport al României, sigur, după Otopeni, e un lucru extraordinar de important, pentru oraşul acela, pentru judeţul acela - Clujul e astăzi legat mai repede decât Bucureştiul cu Paris, cu Munchen, cu toată Europa. Ăla a fost un efort pe care l-a realizat preşedintele Consiliului judeţean din epocă, întâmplător un liberal. Inaugurarea părţii noi din aeroport a fost la două săptămâni, cred, după ce s-a instalat noul guvern. Şi noul guvern n-a avut bunul-simţ să-l invite şi pe acest preşedinte de Consiliu Judeţean. Sigur, omul a fost acolo. Aşa e şi aici. De asemenea, ştim foarte bine, dacă ne aducem aminte, cam care a fost poziţia domnului Băsescu, faţă de industria auto, care au fost conflictele, chiar pe acest subiect, cu premierul Tăriceanu. Dar, repet, hai să ne comportăm normal şi să zicem că nu a avut alt subtext gestul preşedintelui, decât o atitudine, să spunem aşa, civilizată şi normală.

Realizator: Domnule Crin Antonescu, sunteţi preşedintele PNL, candidaţi la Preşedinţie, şi s-a speculat foarte mult, pentru că aţi lipsit din spaţiul public, o vreme, sau din discursul public, o vreme, este corectă percepţia şi, dacă da, ce aţi făcut? V-aţi adunat forţele pentru campania electorală?

Crin Antonescu: Percepţia nu e corectă. S-a speculat prea mult, dar cu percepţia nu te pui. O iau ca atare.

Realizator: Lucrăm cu percepţii.

Crin Antonescu: Sigur. Eu am lipsit, efectiv, din activitatea publică politică 12 zile mari şi late. Şi am lipsit din această activitate, nu am de ce s-o ascund, pentru că e un an foarte greu, e un an care a început pentru mine foarte intens politic încă din luna ianuarie. Am avut pregătirea unui congres al partidului, care nu a fost un congres simplu, congresul partidului; am avut după aceea, foarte repede, de reorganizată, să spunem, anumite lucruri în partid, pentru că orice conducere care e nouă se confruntă cu probleme de preluare de gestiune; în vederea alegerilor europarlamentare am avut o campanie la europarlamentare; alegerile europarlamentare, amortizarea şocului pe care partidul şi noi l-am avut din cauza unui scor prost în raport cu aşteptările la europarlamentare şi, ca să spun aşa, greul abia începe. Şi din ianuarie până în decembrie este un an la maximă intensitate. Oricare om are nevoia să se odihnească şi am considerat că în luna august, când oricum activitatea este mai restrânsă, e normal să mă odihnesc. Al doilea lucru şi decisiv, pentru că peste primul puteam trece, a fost acela că totusi am un copil care este încă mic, am o fetiţă de opt ani, sunt singurul ei părinte, şi copiii de opt ani înţeleg mai greu, din ianuarie şi până în august, de ce eşti mult mai puţin cu ei, înteleg mai greu ce e cu o campanie electorală, ce e cu partidele şi ce e cu Preşedinţia PNL sau a României sau a oricărui. Şi, în timpul acesta, lucrurile nu au stat. Nu întotdeauna, activitatea noastră se vede la televiziune. Au fost foarte multe lucruri mai puţin văzute sau care nu este nevoie să fie mediatizate şi pe care în tot acest timp al verii le-am făcut împreună cu colegii mei. Am pus pe picioare totuşi o echipă de campanie, am remobilizat un partid destul de demoralizat după europarlamentare, pentru o campanie mult mai grea.

Realizator: Aţi regretat de două ori, în această emisiune: o dată scorul obţinut la europarlamentarele de anul trecut şi, a doua oară, scorul obţinut la europarlamentele de anul acesta, de către partid. Mesajul dvs, ca şi candidat la Preşedinţie, cum va fi ţinţit: către electoratul liberal, va fi un mesaj de dreapta? Cum vă poziţionaţi în această campanie?

Crin Antonescu: Este un mesaj care, pe articulare doctrinară, este un mesaj de dreapta. E un mesaj, însă, adresat - pentru că aşa cred că e cazul acum, în România - e un mesaj adresat tuturor românilor, nu de dreapta, nu de stânga, tuturor românilor care simt că este nevoie de o schimbare esenţială în lumea politică românească şi care cred că ea se poate face. De ce spun acest lucru? Eu nu cred că, la toamnă - iarnă ne permite luxul să alegem între ideologii; e prea complicat şi, apoi, în sistemul constituţional românesc, preşedintele nu prea are culoare politică din acest punct de vedere. Sigur că e important, dacă un guvern e de dreapta sau de stânga, pentru că el va face politici de dreapta sau de stânga pe diferite capitole, dar preşedintele nu face politici guvernamentale. Preşedintele trebuie să fie echidistant, preşedintele trebuie să asigure un echilibru între instituţiile statului, funcţionarea lor, să medieze fundamental între stat şi cetăţean, şi lucrul ăsta nu se face de la stânga sau de la dreapta. Eu sunt un om de dreapta, rămân un om de dreapta, însă în execicţiul prezidenţial acest lucru are mai puţină semificaţie. Şi atunci eu cred că un român, că e de stânga, că e de dreapta - un alegător vreau să spun - sau că nu are în sensul acesta o opţiune politică, nu e totuşi indiferent dacă are un preşedinte cinstit, dacă are un preşedinte care spune adevărul, dacă are un preşedinte care se comportă corect, conform cu Constituţia şi conform cu anumite norme şi valori politce şi morale.

Realizator: Acesta este mesajul principal de campanie pe care îl veţi duce?

Crin Antonescu: Mesajul principal de campanie este că noi avem nevoie, şi putem începe odată cu alegerea unui nou preşedinte al României, o reaşezare fundamentală a sistemului de valori din politica românească. Şi aici sunt câteva lucruri simple: avem nevoie de un preşedinte care să fie corect, avem nevoie de un preşedinte care să nu fie dependent de grupuri, cercuri, interese care nu sunt publice, avem nevoie de un preşedinte care să facă ceea ce spune, de un preşedinte care să poată avea sau să poată dobândi o credibilitate în baza căreia poate să schimbe, să urnească lucrurile în România. Se pune problema, pe bună dreptate, că această Constituţie în vigoare, a României, este destul de confuză sub anumite aspecte. Avem un preşedinte ales de toţi românii, care nu are o putere executivă pe măsura acestui tip de vot. Într-adevăr, cămaşa Constituţiei, pentru preşedinte, este strâmtă. Asta nu înseamnă că trebuie să ne forţăm ca să pocnească de la subţiori Constituţia, asta înseamnă că trebuie să ne adaptăm ei, pentru că nu se fac Constituţii pentru oameni, ci oamenii care îşi asumă să candideze ştiu care e Constituţia, şi în baza acestei Constituţii promit oamenilor sau angajează oamenilor, alegătorilor, tot felul de lucruri, şi înseamnă că ceea ce nu pot face prin pârghii executive sau administrative, pot face prin autoritate, prin credibilitate, prin influenţă. Cu alte cuvinte, eu cred că, dacă un preşedinte are credibilitate şi îşi obţine credibilitatea pentru că se vede că respectă nişte valori, pentru că se vede că are nişte atitudini, nişte comportamente, nişte acţiuni politice consecvente cu propriul lui discurs, atunci eu cred că lucrul acesta se poate propaga şi în jos. Eu cred că, în momentul în care se ştie că preşedintele nu este părtinitor, că preşedintele nu combate corupţia doar la adversarii politici, ci în general, atunci, eu cred că mai puţin înfloreşte corupţia, chiar în zona puterii, ca să dau doar două exemple.

Realizator: De-acord cu dvs. Dar, în felul cum aţi descris acest mesaj de campanie, nu cumva se potriveşte mai bine unui independent, nu cumva va putea convinge mai bine un independent cu acelaşi tip de mesaj? Pentru că urmează să discutăm, clar, despre candidaturile independente.

Crin Antonescu: Multe rele s-au tras în politica românească de la această situaţie cumva ambiguă, în care preşedintele, susţinut de un partid - cazul Iliescu, susţinut de coaliţii, cazul Constantinescu, cazul Băsescu - a fost după aceea foarte legat de partidul respectiv. Trebuie să spun că, în cazul lui Emil Constantinescu, deşi categoric a existat o legătură mai puternică, cu PNŢ, totuşi, Emil Constantinescu era independent şi nu era liderul PNŢ-CD sau nu era membru al acestui partid. În cazul domnului Băsescu, lucrurile au depăşit orice imaginaţie. Am ajuns la afişarea cinică a faptului că preşedintele ţării este susţinătorul, conducătorul unui partid, unei forţe politice, şi avem conceptul de "preşedinte jucător", care este întru totul nepotrivit. Acum, după părerea mea, cine candidează şi vrea, într-adevăr, să fie preşedinte al României, cum scrie la carte şi cum este absolut necesar, pentru ca el să fie credibil, trebuie să înţeleagă că el candidează venind dintr-un partid, susţinut de un partid, dar că se pregăteşte, în cazul victoriei, să devină imediat independent. Nu mă interesează să am candidaţi independenţi. Mă interesează să am un preşedinte independent şi, în cazul acesta, am tăria, am curajul să afirm, deşi sunt, în acest moment liderul unui partid, deşi mi-am petrecut 20 de ani, din punct de vedere politic, aproape, într-un partid, deşi îi port valorile fundamentale şi i le voi purta şi în exerciţiul prezidenţial, în momentul în care devin preşedinte, voi deveni independent, preşedinte independent - asta ne interesează. Candidaţi independenţi, n-avem nicio garanţie.

Realizator: Candidat independent este posibil să fie şi primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Aţi spus că vă bucură o eventuală candidatură din partea domniei sale. Dar, aritmetic, nu vă încurcă? Adică, ce efect poate să aibă această candidatură: mobilizează nehotărâri, nu vă încurcă, aritmetic?

Crin Antonescu: E o competiţie complicată. Noi nu suntem, în cazul preşedinţiei României, ca la concursurile pe care le organizează partidele politice, când iau puterea, pentru posturile de directori, adică, omul şi postul, şi se mai ştiu şi subiectele. Noi suntem în faţa unei competiţii autentoce, în faţa unei competiţii de maxim nivel şi ne încurcăm unii pe alţii, că suntem concurenţi.

Realizator: Păi, atunci, de ce vă bucură?

Crin Antonescu: Păi, mă bucură, pentru că, oricum, nu e calea uşoară asta, de vreme ce tot a intrat pe ea. Şi mă bucuram, să vă spun exact de ce: pentru că eu cred că trebuie să avem altceva decât modelul Traian Băsescu şi persoana Băsescu la preşedinţia României. O spun clar şi fără niciun fel de echivoc. În momentul când se pune problema de altceva, eu cred că alegătorii României merită... Interesul pentru alegeri poate să fie mai mare, dacă oferta... contracandidaţii sunt mai mulţi, oferta e mai bogată. În plus şi tacitc, trebuie să vă spun că nu eu sunt candidatul, după toate estimările şi analizele, primul afectat de intrarea în cursă a lui Sorin Oprescu. Şi, în plus, repet, ideea, pe care o foarte bună parte din presă şi comentatori au şi mers, că se înfruntă, în această competiţie, de fapt, trei partide nu mi-e foarte prielnică, pentru că nu PNL este cel mai mare dintre cele trei, nu are cele mai multe resurse şi a mă confunda, în această privinţă, cu partidul nu este, din punct de vedere tactic, folositor. Intrarea unui candidat colorat, personal, interesant, ca Sorin Oprescu, dă de înţeles ceea ce e bine să înţelegem toţi, că alegem între oameni, nu între partide; nu se duc partidele la Cotroceni, partidele se duc la guvernare, când se duc, se duc în Parlament; la Cotroceni, se duce un om, un om politic, cu toată experienţa lui, cu toate ideile lui, cu toată personalitatea lui. Şi, în sensul acesta, intrarea lui Sorin Oprescu în cursă sporeşte, probabil, sper, adică, ideea că avem de ales între nişte oameni şi cred că asta mă poate chiar avantaja.

Realizator: Şi nu vă pune în contrast cu independenţa domniei sale?

Crin Antonescu: Nu ştiu dacă a fi independent, în calitate de candidat, este neapărat un atu. Uitaţi-vă că Traian Băsescu, din cât înţeleg, cel puţin, cu ideea de a ne povesti că este candidat independent. Dacă şi Traian Băsescu mai e un candidat independent sau dacă cineva, în România, mai poate să creadă lucrul ăsta, rămâne de văzut. Dar, repet, nu contează ce scrie pe noi, contează ce suntem. Şi, în sensul acesta, eu cred că e vorba de competiţia între oameni capabili să devină independenţi în momentul în care au ajuns preşedinţi ai României şi nu statutul lor formal, în timpul campaniei sau înainte de alegeri, în general.

Realizator: Contaţi pe întreg spriijinul partidului, în această campanie prezidenţială? Pentru că au fost declaraţii, inclusiv de la fruntaşi ai partidului dumneavoastră, cum că sunt curtaţi primarii PNL, pentru a susţine alţi candidaţi.

Crin Antonescu: Eu contez pe sprijinul întregului partid, este, din punctul acesta de vedere foarte clară situaţia. Eu sunt cel care mi-am anunţat primul candidatura. A fost un sprijin unanim al partidului şi n-a existat nicio ezitare atunci sau de atunci încoace pentru această candidatură. Probabil, acest lucru a fost favorizat şi de faptul că la congresul nostru din luna martie tema era clară: "Este ales preşedinte al partidului, va fi şi candidat la preşedinţie". De fapt, ea a influenţat, în bună măsură şi alegerea, pentru că lucrurile au stat un pic invers. Pe cine credem noi că am vrea să avem candidat la alegerile prezidenţiale? Şi, atunci, pe acela îl alegem preşedinte al partidului, pentru că a fost o competiţie, încă o dată o spun, foarte strânsă, foarte serioasă. Călin Popescu Tăriceanu a fost un bun preşedinte al PNL, putea să fie un candidat redutabil în cursa prezidenţială. A fost o alegere grea pentru liberali, dar au făcut-o şi n-au existat, după aceea, reveniri, schimbări, tensiuni, ipoteze de schimbare a candidatului, ipoteze sau fracturi în partid. Faptul că unii primari sunt - mă rog -, încearcă recrutarea lor, cum se încearcă şi recrutarea unor deputaţi ş.a.m.d.

Realizator: Se încearcă?

Crin Antonescu: Se încearcă, sigur că da, se şi reuşeşte; aţi văzut că mai sunt unul, doi.

Realizator: Şi, în perspectivă, mai riscaţi?

Crin Antonescu: Pe mine mă interesează să câştig voturi, nu să câştig deputaţi; pe mine mă interesează să nu pierd voturi, nu să nu pierd deputaţi. Bineînţeles că un deputat, un parlamentar e foarte important, dar asta este o chestiune de conştiinţă. Nu putem să stăm la poarta lui, să-l legăm de sediul partidului. Fiecare om are o conştiinţă - asta cred eu -, alţii cred că fiecare o are în preţ, mergem fiecare cu credinţele noastre mai departe. Dar, încă o dată spun, e naiv cine îşi închipuie că, dacă ia nişte deputaţi nişte primari, ia şi voturile. Mişcarea pe care domnul Băsescu o face şi cei din PD-L o fac este destinată, cumva, a contracara imaginea şi realitatea izolărilor politice, pentru că Traian Băsescu şi PD-L-ul sunt din ce în ce mai izolaţi, din punct de vedere politic, şi de a crea senzaţia aceasta că este un soi de larg front în jurul lui Traian Băsescu. Sigur că există, în sensul acesta, argumente, cu sau fără ghilimele, ale unui partid care este la putere, ale unui partid, cum este PD-L sau preşedintele Băsescu, care s-au înconjurat, frecventează interlopi, promovează interlopi...

Realizator: Astea, totuşi, sunt lucruri care trebuie probate.

Crin Antonescu: Astea sunt afirmaţiile mele şi ce să mai probăm? E vorba de domnul Costel, e vorba de alţi oameni, care au fost propuşi secretari de stat în România, în premieră.

Realizator: Între timp, am impresia că a fost...

Crin Antonescu: Între timp, sigur, în urma scandalului de presă, păi, sigur, a fost achitat...

Realizator: Dacă nu cumva a fost şi achitat.

Crin Antonescu: O fi fost achitat, dar rămâne o realitate, faptul că un om dovedit că a sechestrat pe cineva, că l-a dezbrăcat în pielea goală, că l-a legat, că i-a legat de gât pancarte cu înscrisuri, ca în ultimele zone mafiote, în ultimele periferii mafiote, un asemenea om, cu faptele prescrise juridic sau nu, a fost propus secretar de stat. Asta nu s-a întâmplat niciodată, în România, nici în timpul lui Ceauşescu, nici în timpul lui Carol al II-lea, niciodată. Revenind, sigur că astfel de oameni, un astfel de partid ştie să ademenească, ştie să promită, ştie să ameninţe. Nu cred că asta este calea prin care vor câştiga. Iar în ceea ce priveşte primarii, membrii şi - mă rog - parlamentarii noştri, până la urmă, poate că ne fac un bine, pentru că în asemenea împrejurări se verifică oamenii, iar în ceea ce mă priveşte, un lucru este foarte clar: niciodată, cineva care pleacă acum, dacă noi vom fi, într-un fel sau altul la putere, nu mai are ce căuta înapoi, pentru că nu se poate să întreţinem prostituţia asta politică de 20 de ani.

Realizator: În acest stil a fost răspunsul pe care l-aţi dat, atunci când au încercat pedeliştii să vă contacteze şi pe dumneavoastră, pentru o eventuală intrare la guvernare?

Crin Antonescu: Da, sigur. Acolo, noi nu facem foarte multe consideraţii, atunci când discutăm. E foarte clar că nu există...

Realizator: Cu alte cuvinte, aţi refuzat tranşant.

Crin Antonescu: Evident. Cu PD-L, n-am intrat, n-am venit nici în fruntea PNL, nu candidez nici la preşedinţia României, ca să fac târguri cu PD-L sau cu PSD şi să obţin nişte posturi, eu sau apropiaţi de-ai mei sau oameni din partidul meu. Facem politică - eu şi colegii mei - ca să schimbăm ceva în România.

Realizator: Cu toate acestea, trebuie să vă imaginaţi o formulă politică de guvernare, care să funcţioneze.

Crin Antonescu: Sigur.

Realizator: Şi care ar fi aceasta?

Crin Antonescu: Aceasta este o altă chestiune. Eu cred că în România există, în toate partidele, inclusiv în PD-L, care a fost ţinta criticilor mele, pentru că face lucruri îngrozitoare, de patru, cinci ani, de când îşi are conducătorul la Cotroceni, cinci ani de când /.../ Inclusiv acolo, există oameni cu bun simţ, există oameni cu competenţă, există oameni care ar vrea să trăiască şi să facă politică şi altfel. Însă, într-o formulă sau alta, se poate constitui o majoritate, rolul preşedintelui e limitat constituţional. Pe mine mă preocupă ca ţara să aibă un guvern care să facă faţă situaţiei grele. Şi în jurul acestui guvern, o majoritate se va forma.