Analiza unei victorii anunţate

R: Am asistat, aseară, la rezultatul unei victorii anunţate! Sondajele de opinie din campania electorala prefigurau victoria socialistului François Hollande. Cum analizaţi procentele obţinute de acesta, pe de o parte, şi de Nicolas Sarkozy, pe de alta ?

Françoise Fressoz : Cred că pot fi explicate în două moduri. Mai întâi, au fost două crize economice - cea din 2008 şi apoi cea a datoriilor suverane. Pentru un preşedinte al Republicii care are de-a face cu două astfel de crize, este extrem de greu - am văzut-o peste tot în Europa - să mai câştige. Cuvântul de ordine este"daţi-i afară pe cei în exerciţiu ".

La aceasta se adaugă stilul lui Nicolas Sarkozy, care i-a divizat pe francezi. Din toate mărturiile pe care le-am putut auzi, în special venite dinspre cei care îl susţin pe François Hollande, reieşea aceeaşi idee -"vrem o ţară liniştită, nu mai vrem ca francezii să fie montaţi unii impotriva celorlalţi ".

Şi cred că François Hollande a simţit acest lucru, adică faptul că era nevoie de reconciliere. A reuşit să facă din aceste alegeri prezidenţiale un fel de referendum împotriva metodei, a felului personal de conduce al preşedintelui Nicolas Sarkozy. În fond, François Hollande a făcut foarte puţine promisiuni în campania electorală. În schimb, le-a spus francezilor că va guverna altfel.

R. : Prin ce anume a divizat Nicolas Sarkozy?

Françoise Fressoz: În primul rand, cred că, mult mai mult decât Jacques Chirac, a instaurat un puternic clivaj dreapta-stânga. Apoi, pe întreaga perioadă a crizei, a spus"voi apăra scutul fiscal, nu voi mări impozite, trebuie încurajată reuşita ", or cred că, la un moment dat, într-o ţară ca a noastră foarte egalitară şi care, ştiţi, a făcut Revoluţia din 1789 şi deci există foarte multe reflexe de egalitate, a existat un moment de neînţelegere : un preşedinte care promisese multe - putere de cumpărare, după muncă şi răsplată - care, însă, în faţa crizei, nu şi-a schimbat comportamentul, nu şi-a schimbat ideile, nu a vrut să recunoască că poate, de pildă, ar fi trebuit să mărească impozitele celor care câştigă mult.

În fine, mai este o dimensiune extrem de importantă - progresia Frontului Naţional, de extremă-dreapta. În 2007, Nicolas Sarkozy a fost preşedintele care a reuşit să facă în aşa fel încât Frontul Naţional să aibă un nivel scăzut, în timp ce, anul acesta, a lăsat, în anumite momente, impresia că alerga după el, după voturile lui, prevalându-se de teme precum imigraţia, invocând ideea reinstaurării graniţelor, punând sub semnul întrebării o parte a construcţiei europene.

Acest lucru a echivalat cu a spune că unii sunt buni şi alţii sunt răi, în timp ce Jacques Chirac sau François Mitterand, în special în 1988, au marşat pe ideea unităţii. Deci, cred că a avut un stil care a şocat. Ar fi reuşit, dacă ar fi făcut ce a promis, adică, dacă la finele mandatului sau, de exemplu, muncitorul, lucrând mai mult, ar fi câştigat mai mult.

R. : Revenind la François Hollande, care sunt atuurile lui ?

Françoise Fressoz : În primul rand, de la François Mitterand, nici un socialist nu a reusit sa castige. Au încercat şi Lionel Jospin, şi Segolene Royale. François Hollande a reuşit, deci, să fie ales. Principalul său atuu a fost acela de a se situa pe linia directoare a stângii. E unul din puţinii în Partidul Socialist care nu a pus, niciodată, la îndoială moştenirea acestei formaţiuni. Când Lionel Jospin sau Segolene Royale au fost înfrânţi, unii spuneau "nu suntem suficient de la stânga ", altii "trebuie să fim ca Tony Blair "

El şi-a păstrat, tot timpul, constante valorile de stânga, deci victoria lui este un fel de primă pentru continuitate. Un alt lucru pe care l-a simţit foarte bine a fost că ţara se confruntă cu mari greutăţi, dar că este nevoie de calm, pentru că numai cu calm se poate scăpa de necazuri, nu montând oamenii unii împotriva celorlalţi. Ceea ce mi se pare interesant în experienţa lui este şi existenţa unei social-democraţii : el spune "vom reuşi toţi, împreună, trebuie ca partenerii sociali să devină mai responsabili, ca regiunile, colectivităţile locale să fie şi ele mai responsabile ; preşedintele Republicii nu le poate face pe toate de unul singur ".

R. : Agenda sa va fi foarte încărcată încă de la începutul mandatului. La ce va trebui să se aştepte ?

Françoise Fressoz : Agenda e complicată pentru că va trebui să gestioneze în acelaşi timp şi situaţia naţională, şi pe cea internaţională, într-un context în care Angela Merkel şi Barack Obama l-au susţinut mai degrabă pe Nicolas Sarkozy … Deci va trebui, în plan intern, să demonstreze de ce e în stare, mai ales pentru că adeziunea pentru el nu este enorma. E o respingere a lui Nicolas Sakozy, nu şi o adeziune pentru personajul François Hollande !

În plan international, va trebui să o convingă pe Angela Merkel de necesitatea unei creşteri economice europene. Pe Barack Obama îl va anunţa că trupele se vor retrage din Afganistan la finele acestui an, în condiţiile în care retragerea era prevăzută pentru anul viitor … Prin urmare, va avea de lucru cu partenerii străini şi va trebui, cu adevărat, să demonstreze că poate să mişte lucrurile, pentru că, altfel, francezii vor spune imediat despre el că e moale, că nu poate … şi Nicolas Sarkozy va fi regretat, dacă nu obţine rapid rezultate în plan internaţional.

R. : De cel puţin doi ani, comunitatea românească din Franţa a fost ţinta acuzaţiilor repetate ale miniştrilor de interne care s-au succedat, punându-i-se în cârcă numeroase rele. Credeţi că prin alegerea lui François Hollande aceasta situaţie se va schimba ?

Françoise Fressoz: Cred că el nu va recurge niciodata la stigmatizare, aşa cum a facut-o Nicolas Sarkozy pentru a încerca să recupereze o parte din voturile Frontului Naţional. Nu va face niciodată aşa ceva pentru că, în primul rând, nu-i stă în caracter, şi apoi pentru că nu e în convingerile lui. În schimb, cred că va fi foarte ferm în privinţa imigraţiei, pentru că a simţit că există o bună parte a Franţei pe care am putea-o numi "Franţa lui NU ", cea care a votat împotriva la referendumul asupra Europei, care e exasperat că nu are locuri de muncă, a cărei situaţie nu se ameliorează şi care are tendinţa să găsească un ţap ispăşitor. Înainte erau patronii, acum sunt străinii.

Deci François Hollande va trebui să fie, în acelaşi timp, împăciuitor şi ferm, spunând că atâta vreme cât şomajul este atât de ridicat, nu poate fi primită toată lumea. Va trebui să facă propuneri ferme în privinţa imigraţiei, dar şi să fie un adevărat republican care să pledeze pentru o bună convieţuire. Aici e toată cheia - să-i înveţe pe oameni să trăiască împreună, fără să se deteste.