Combaterea poluării cu metale grele

Poluarea cu metale grele este una dintre cele mai grave poluări, îmbolnăveşte apa şi solul, provoacă maladii deosebit de grave, ce cu greu pot fi combătute.

Prevenirea este elementul de bază pentru că decontaminarea este scumpă, necesită timp şi eforturi deosebite, de aceea Uniunea Europeană a elaborat normative stricte în domeniu.

Domnul doctor Mihai Toti, secretar ştiinţific în cadrul Societăţii Naţionale de Ştiinţa Solului, ne prezintă acest fenomen.

Audio: Europa Verde. (Euranet Plus)

Mihai Toti: Poluarea cu metale grele este o poluare care practic nu se vede. Dacă o poluare cu ţiţei, o poluare cu nămol, o poluare cu sulf se vede, poluarea cu metale grele nu se vede. La un moment dat, conform studiilor româneşti şi ale Uniunii Europene, România era una din ţările cu focarele cele mai intense de poluare cu metale grele. Mă refer la Copşa Mică, mă refer la Baia Mare, mă refer la Zlatna, mă refer la Valea Călugărească, mă refer la Năvodari etc. După cum vedeţi din înşiruire, sunt unităţi industriale cu caractere diferite, dar care generează poluare, în special cu cele nouă metale grele - cupru, zinc, plumb, nichel, cadmiu, cobalt - sunt cele mai intense. Putem spune că pentru fiecare element poluant există o scară de un grad de încărcare între care variază de la 200, cum ar fi cazul zincului, sau 50, cum ar fi în cazul plumbului, până la 3 mg la kilogram, cum ar fi cazul cadmiului. Deci putem trage concluzia - cadmiul este unul dintre cele mai periculoase.