UE participă la o dezbatere dedicată Protocolului de la Montreal

Comisarul european pentru combaterea schimbărilor climatice și energie, Miguel Arias Cañete, participă la Viena, la o dezbatere dedicată Protocolului de la Montreal, la care blocul comunitar este parte activă.

Protocolul de la Montreal asupra Substanțelor care Distrug Stratul de Ozon (pe numele său întreg) este un tratat internaţional, conceput să protejeze pătura de ozon, prin oprirea treptată a producției mai multor substanțe considerate a fi responsabile pentru distrugerea sa.

Tratatul a fost deschis pentru semnare la 16 septembrie 1987, la doi ani după descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii.

AUDIO: Agenda europeana.

Protocolul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989, după care a fost revizuit în numeroase rânduri. Specialiştii speră că, dacă acest tratat se respectă, stratul de ozon se va reface, între anii 2050 şi 2070, până la nivelul la care era în 1980.

În urma adoptării şi punerii sale în aplicare pe scară largă, protocolul a devenit un exemplu excepțional de cooperare internațională, despre care fostul secretar general al ONU Kofi Annan spunea că este „poate cel mai de succes acord internaţional din istorie”.

Protocolul de la Montreal şi cel de la Kyoto, ambele dedicate stratului de ozon, sunt aprobate de 196 de state plus Uniunea Europeană, ajungând, astfel, să fie primele tratate ratificate la nivel global din istoria Naţiunilor Unite.

Dar să vorbim puţin despre pătura de ozon. Aceasta este situată în stratosferă şi formează un filtru natural, care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii.

Două cauze importante ale degradării stratului de ozon sunt industria şi transporturile.

Gazele emise din zonele industriale produc subţierea până la perforarea acestuia.

Dar o mare parte a substanţelor chimice care alterează pătura de ozon sunt conţinute chiar şi în agenţii de răcire şi de izolare termică din aparatele electrocasnice. Un alt pericol îl constituie emisiile de gaze cu efect de seră de la gropile de gunoi, unde se depozitează deşeurile solide netratate.

Această situaţie a fost recunoscută şi de Comisia Europeană, într-o serie de rapoarte şi angajamente ferme în direcţia opririi extinderii şi închiderii gropilor de gunoi – cea mai proastă opţiune de gestionare a deşeurilor.