Transnistria, un pericol pentru Ucraina și R.Moldova?

Martie 2022 marchează trei decenii de la începutul războiului care a dus la apariția regiunii separatiste Transnistria, un conflict rămas înghețat la granița estică a Republicii Moldova.

La 30 de ani distanță de la acest conflict, invazia Rusiei în Ucraina ridică semne de întrebare privind următoarea victimă a ambițiilor expansioniste ale Rusiei.

În acest context, Maria Toghina și invitații ei au făcut o analiză a situației din zonă, la emisiunea Serviciul de noapte.

Iov Iovcev, cunoscut luptător pentru menținerea identității naționale și utilizarea limbii române în regiune, fost director al singurului liceu cu predare în limba română din Tiraspol, a participat la comemorarea a 30 de ani de la declanșarea conflictului din Transnistria, la Coșnița, Centrul Raional Dubăsari.

Oamenii sunt încă îndurerați și privesc cu grijă la ceea ce se întâmplă în Ucraina, a povestit Ion Iovcev, acum consilier în Parlamentul European.

“Am fost în Transnistria, la Coșnița, Centrul Raional Dubăsari. S-au împlinit 30 de ani de la evenimentele care au avut loc în acest sat mare, pe malul Nistrului, au fost veterani de război, copiii lor, văduve de război. Am vorbit în fața celor adunați la monumentul din centrul satului pe care sunt scrise 42 de nume de oameni care și-au pierdut viața apărând această localitate. În Republica Moldova e declarată stare de urgență, nu s-a petrecut paradă militară, a fost mai putină lume.”

Veteranii și sătenii au ținut un moment de reculegere și au depus flori în memoria eroilor căzuți în lupta pentru apărarea localităților lor și a integrității tânărului stat abia format - Republica Moldova.

Veteranii au condamnat războiul care a lăsat copii fără tați, mame fără fii, soții fără soți.

Ion Iovcev este unul dintre cei care au luat parte la acest război, cu arma cuvântului.

“Oamenii își aduc aminte de parcă ar fi fost ieri evenimentele acestea. Țin și eu minte evenimentele din 1992 pentru că, pe parcursul războiului moldo-rus, care a avut loc în acel an, am fost acolo, în Tiraspol. Cu toate că nu am luptat cu arma în mână, lupta noastră a fost cuvântul. Oamenii au mari emoții și părere de rău, după 30 de ani conflictul acesta înghețat încă nu a dispărut în Moldova. Și observam la oameni atâta durere în suflet, cu evenimentele care se întâmplă acum, cu războiul din Ucraina. Oamenii aproape neînarmați au putut apăra această localitate și aceste sate au rămas în jurisdicția R. Moldova”, a povestit Iovcev.

Foto: Radio Chișinău. Comemorarea a 30 de ani de la declanșarea conflictului din Transnistria, la Coșnița, Centrul Raional Dubăsari.

Conflictul din Transnistria: prin violență s-au distrus fragilele structuri de stat

De la Chișinău, analistul Oazu Nantoi, expert în problema transnistreană, a explicat, la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, cum s-au desfășurat evenimentele din 1992 și care a fost punctul de plecare în declanșarea războiului de atunci.

“Momentul de cotitură a fost, în opinia mea, 23 iunie 1990, când Parlamentul Republicii Moldova ales pe întreg teritoriul R. Moldova, cu 64 de deputați din stânga Nistrului din nr. total de 380 de locuri, a votat cvasiunanim declarația de suveranitate. Și Centrul Unional, dorind să păstreze Moldova în componența Uniunii Sovietice, a purces la provocarea separatismului. A fost provocat separatismul în zona de sud cu așa-zisa Republică Găgăuză, iar de la 2 septembrie 1990 la Tiraspol a fost proclamată Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană, în componența Uniunii Sovietice. Mesajul este foarte clar al Centrului Unional: dacă semnați tratatul unional cele două republici dispar, dacă nu, sunteți liberi să plecați, dar fără aceste teritorii. Proclamându-ne suveranitatea, asta nu a însemnat că peste noapte au apărut structuri de stat viabile. Și în stânga Nistrului a început un proces de distrugere prin violență a fragilelor structuri de stat, de anihilare a oricărei opoziții. Și respectiv, mass-media de la Moscova alimenta spirite legate de perspectiva unirii R. Moldova cu România și aceasta a permis manipularea populației. Ultimul recensământ din 1989 în URSS a demonstrat că în orașul Tiraspol, doar 17% s-au identificat moldoveni, restul, majoritatea, erau veniți din restul teritoriului URSS, mulți erau foști militari care au trecut în rezervă din unitățile militare ale Armatei a 14-a și ei nu percepeau R.Moldova ca pe o entitate separată, pentru ei aceasta era tot Uniunea Sovietică. Și atunci, prin violență s-au distrus fragilele structuri de stat, practic au fost realizate epurări etnice și în această acțiune de violență au fost implicate unitățile militare ale fostei Armate a 14-a. Conflictul a căpătat apoi forme violente. A fost ciocnirea de la 2 noiembrie 1990 la Dubăsari, dar atacul asupra postului de poliție a avut loc la 2 martie 1992 și acesta se consideră începutul războiului din stânga Nistrului“.

Nantoi susține că guvernările pro-ruse care s-au succedat în Republica Moldova au trenat rezolvarea situației în zonă.

“Responsabilitatea politică pentru nesoluționarea acestui conflict revine guvernărilor incompentente și corupte care s-au perindat la Chișinău, ca să nu mai vorbim despre situațiile când, în fruntea țării, era un agent influent al Federației Ruse, Igor Dodon. La suprafață se vehiculează dragostea față de Rusia, dar în realitate, regiunea transnistreană ar fi devenit un epicentru de contrabandă realizat de un grup internațional de crimă organizată reprezentat de politicienii și funcționarii corupți de la Chișinău, din Ucraina și de la Tiraspol“.

Transnistria, un pericol pentru Ucraina și R.Moldova?

Războiul din Ucraina aduce o întrebare esențială: cât de mare e riscul ca Transnistria să devină o parte din ecuația de invazie a Rusiei în Ucraina?

Cert este că, la 30 de ani de la războiul din Transnistria, Federația Rusă nu și-a schimbat fundamental obiectivele.

Transnistria este o enclavă plasată strategic de Federația Rusă acolo, pentru a institui control atât asupra Republicii Moldova, cât și asupra Ucrainei.

Însă, pe fondul conflictului din Ucraina, Republica Moldova a avut o atitudine precaută în ultima perioadă. Nu a cuplat la sancțiunile impuse Rusiei și își reafirmă permanent neutralitatea pe care o are în Constituție.

Analistul Analistul Narciz Bălășoiu, directorul Centrului pentru prevenirea conflictelor, consideră că o paralelă între ceea ce se întâmplă acum în Ucraina și situația din Moldova nu este una legitimă în acest moment.

“Odată ce Federația Rusă ar putea avansa spre aliniamentul sudic – Odesa - și ajunge la gurile Dunării, scenariile în jurul cărora putem face speculații capătă o gravitate și o severitate pe care eu nu aș menționa-o încă, la urma urmei nici acest tip de paralelă între ceea ce se întâmplă în Ucraina și ceea ce se întâmpla în Moldova nu cred că e, în acest moment, unul legitim. În primul rând, Moldova nu are totuși o graniță directă cu Federația Rusă, fâșia transnistreană este între două state care au o relație deloc fastă cu Federația Rusă. După anexarea Crimeei, relațiile cu Ucraina s-au deteriorat dramatic, a existat în bazinul Donbasului - în cele două regiuni - un conflict deloc înghețat, dacă ne uităm la numărul de victime și la ceea ce s-a întâmplat, inclusiv din cheie geo-politică. De Ucraina se leagă ultimele ambiții neo-imperiale ale Federației Ruse și ale lui Vladimir Putin“.

Analistul Narciz Balasoiu, directorul Centrului pentru prevenirea conflictelor, întrebat dacă Republica Moldova ar putea fi următoarea victimă a ambițiilor expansioniste ale Rusiei: “Dacă mă întrebați acum două săptămâni, aș fi prevăzut un pericol mult mai mare decât îl înțeleg astăzi. De ce? Iată că incursiunea militară a Federației Ruse în Ucraina nu merge conform planului. Vedem că nu au reușit îndeplinirea niciunui obiectiv major militar. Sunt în proximitatea marilor orașe, marilor centre urbane, dar suntem la aproape trei săptămâni de la debutul conflictului, iar Federația Rusă nu a reușit, încă o dată, să marcheze niciun obiectiv relevant și, deși există un proiect politic până la urmă în prim plan, acela de a înlocui actuala putere ostilă Moscovei, mi-e greu să cred că Federația Rusă a plecat la drum cu gândul de a înfige stindardul într-un morman de moloz și fiare contorsionate, ceea ce ar putea ajunge orașele ucrainene după o baie de sânge. Dar pe ceea ce înseamnă aliniamentul Odesa- zona sudică și care implică inclusiv ceea ce am menționat aici ca fiind relevant pentru Republica Moldova, uitați-vă că nu s-a reușit nici măcar desantul de pe mare în Odesa, pentru că lucrurile pe teren nu arată deloc bine pentru operațiunea Federației Ruse și de asta nu reușesc în momentul de față să dea acolo un atac de anvergură“.

Pe aceeași linie este și opinia analistului Oazu Nantoi, expert în problema transnistreană.

“Regimurile de tipul lui Putin sunt condamnate la degradare și dispariție. Asta este că prețul pe care îl plătește Ucraina este unul enorm. Totodată, nu este cazul să uităm că ziua de 17 decembrie anul trecut Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a dat publicității ultimatumurile aberante adresate Alianței Nord-Atlantice. Este evident, Putin, dacă nu va fi oprit în Ucraina, el va merge mai departe. Totodată, această operațiune militară demonstrează și slăbiciunea Federației Ruse. Deci pretinsa armată puternică, probabil grație corupției astronomice din Federația Rusă, se prezintă destul de slab în raport cu Ucraina, nemaivorbind de faptul că regimul lui Putin a comis niște greșeli fatale la faza planificării acestei operațiuni“.

În acest conflict, Republica Moldova are nevoie de legitimitatea de a nu fi provocat Federația Rusă.

Varianta aceasta este cea mai înțeleaptă în momentul de față, susțin analiștii.

Video: Emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 14/15 martie 2022