Teofil Vlad, omul care a văzut răsăritul de pe Everest

Ambițios, antrenat și bine pregătit, cu dorința de a-și urma visul și de a cuceri cele mai înalte vârfuri ale lumii, alpinistul Teofil Vlad, un om care își măsoară bine cuvintele înainte să le spună și care emană o modestie și un bun simț fără perdea, a venit în studioul "Serviciului de noapte" cu Maria Țoghină pentru a descrie experiențele care i-au marcat viața.

A văzut realitatea cotidiană de pe acoperișul lumii, a trăit provocările unui cuceritor de înălțimi, iar printre succesele sale se numără vârfurile Everest, Pumori, Khan Tengri, Nanga Parbat sau Gashebrum 2 din masivul Himalaya.

“Pe Everest am fost singur, am plecat de acasă singur, dar pe Everest este foarte multă lume. Everestul este cel mai înalt munte din lume... traseul clasic este foarte aglomerat, se încearcă să fie amenajat și să fie accesibil, cu toate acestea muntele este mereu o provocare. Există provocări legate și de faptul că este foarte multă lume”, a povestit Teofil Vlad, ghid montan și antrenor de alpinism.

“Am văzut răsăritul de pe Everst. Nu am să uit niciodată”

Teofil Vlad - Teo - cum îi spun prietenii, a trăit momente unice pe munte, una dintre cele mai frumoase amintiri fiind imaginea răsăritului văzut de pe cel mai înalt munte al lumii.

“Am văzut răsăritul de pe Everest. Dacă data trecută, când am urcat un vârf de 8000 de m în Nanga Parbat am ajuns la apusul soarelui, acum, pe Everest, am ajuns înainte de răsăritul soarelui și am văzut cei mai aproape zori de zi de pe cel mai înalt vârf din lume și n-o să uit niciodată. M-a marcat energia pozitivă a acelui moment”.

Pare incredibil, dar odată ajuns pe vârful muntelui nu există timp pentru contemplare.

Un alpinist nu reușește să se bucure în totalitate de priveliște, pentru că lucrurile se întâmplă în grabă, iar odată ajuns la înălțime, grija lui este coborârea.

“De obicei, când ajungi pe vârful unui munte nu ai atât de mult timp pentru reflecții, pentru că foarte importantă este coborârea. Recunosc că eu, de fiecare dată când ajung sus, nu reușesc să mă relaxez sau să mă bucur cu totul și această bucurie ajunge la mine când ajung și eu înapoi, la baza muntelui. Drumul pe un munte nu se termină acolo, sus, și dacă ești destul de lucid trebuie să te preocupi de coborâre. Pe Everest am stat destul de mult timp, probabil vreo jumătate de oră. Am ajuns înainte de răsăritul soarelui, era întuneric și am așteptat lumina să fac niște poze și realizam că este un vis de aproape 20 de ani, de când mi-a trecut prima data prin cap că aș vrea să ajung acolo. Și îmi dădeam seama: uite că s-a întâmplat, că sunt aici, că am reușit. Dar mai ales acolo, pe Everest, unde sunt foarte mulți oameni și bucata finală a traseului este o creastă foarte îngustă, știam că va fi o coborâre grea, tocmai datorită faptului că acolo va trebui să merg și să trec de toți oamenii care urmează să vină, pe care îi depășisem anterior. În sezonul respectiv nu a urcat nimeni fără oxigen suplimentar și atunci când folosești oxigen suplimentar trebuie să ai grijă să nu se termine. Iar atunci când nu folosești oxigen suplimentar, nu vrei să stai prea mult la altitudine. Toată lumea se grăbea. Cum m-am simțit? Și mulțumit și fericit, dar și îngrijorat pentru coborâre, poate mai mult decât pe alți munți”, povestește Teo.

FOTO: Arhivă personală

Pentru un alpinist, un succes de asemenea anvergură înseamnă ani mulți de antrenamente, provocarea permanentă de a-ți dovedi ție că poți și plăcerea competiției în sine.

“Când mă gândesc la Everest, mă gândesc și la 20 de ani de mers pe munte și de cățărat până atunci, la munți mai grei decat Everestul pe care i-am urcat înainte de asta și chiar dacă nu erau la fel de înalți și-au lăsat amprenta asupra mea. De multe ori, există o provocare să-ți dovedești că poți, și așa e și cel mai sănătos. Pe de altă parte, nu putem nega partea pozitivă a competiției în sport, în general, și în escaladă, în special”.

Cadavrele de pe acoperișul lumii

Alpinistul Teofil Vlad confirmă că pe Everest există cadavre ale oamenilor decedați, iar pentru cel care escaladează, imaginea este una înfricoșătoare.

“Erau cadavre mai vechi și altele mai noi. Este adevărat, am văzut un corp, chiar mai multe, care stăteau acolo de multă vreme. Aceste imagini te fac să meditezi la ce cauți tu acolo și ăsta e principalul motiv pentru care există cadavre acolo, pentru că este foarte complicat și foarte riscant să fie coborâte. Înseamnă ca niște oameni să fie puși în pericol pentru asta și oricât de cinic ar putea părea, nu merită. Evident sunt și cazuri când aceste corpuri sunt coborâte, dar nu se întâmpla de fiecare dată. Dincolo de imaginea asta care este adevărată, există cadavre, dar nu este ca și cum ai merge printre cadavre, n-aș vrea să rămână asta imaginea, pentru că nu este așa”.

Pentru Teofil Vlad, proiectul Viva Everest a avut două părți.

Prima, îndeplinirea visului său de a urca pe acest vârf, a doua, mult mai importantă, de a promova cauza asociației Climb Again.

“E vorba de un lot de sportivi nevăzători, care au rezultate foarte bune la escaladă, iar eu încerc să îi fac cunoscuți. Respect foarte mult demersurile asociației. Everest e cel mai înalt munte din lume și m-am gândit că vizibilitatea pe care o are Everestul poate fi asociată cu imaginea Climb Again și poate ajuta la promovarea lor. Acesta a fost și obiectivul ascensiunii mele pe Everest: promovarea imaginii Climb Again“.

Următoarea provocare: cel mai înalt vârf din America de Sud

La începutul lui ianuarie, Teofil Vlad va începe o nouă expediție în Argentina, unde și-a propus să cucerească vârful Aconcagua, cel mai înalt munte din ambele Americi, din emisfera sudică și emisfera vestică și unul din cele șapte vârfuri importante ale lumii.

“O să plec cu doi prieteni, o să dureze expediția aproximativ trei săptămâni și provocarea e dată de altitudinea relativ ridicată, muntele are aproape 7000 de m, și e nevoie de adaptare. Traseul ales nu presupune dificultăți tehnice majore, dar presupune anduranță, acceptarea intemperiilor și acceptarea disconfortului: e vorba de dormit în cort, de cărat, de gătit din zăpada topită și așa mai departe“.

De la agent de vânzări la alpinism

Teofil Vlad s-a născut la Pitești în anul 1982, iar prima oară a urcat pe munte în urmă cu 22 de ani, în timpul liceului.

De peste un deceniu și jumătate practică alpinism de performanță, iar printre succesele sale se numără vârfurile Everest, Pumori, Khan Tengri, Nanga Parbat sau Gashebrum 2 din masivul Himalaya.

Teo a urmat cursurile Facultății de Geografie, pe care a absolvit-o în anul 2004. A lucrat o perioada la Salvamont Arges, dar a fost și agent de vânzări.

În timp, a renunțat la vânzări pentru a se dedica visului său, alpinismul.

Este căsătorit și are doi copii pe care îi învață să nu se cramponeze în viață de lucrurile pe care nu le pot face, ci să se concentreze pe cele pe care le pot realiza.

“În momentul când nu am reușit să ajung acolo unde mi-am dorit, recunosc că nu am învățat punctual lucruri, ci doar în perspectivă. Atunci am simțit frustrare, dezamăgire, furie. Am învățat că atâta timp cât continui și te pregătești mai mult, mai bine, până la urmă ajungi să ai și rezultate, mie așa mi s-a întâmplat. Eu îi sfătuiesc pe copiii mei să nu se cramponeze de lucrurile pe care nu le pot face, ci să caute lucruri pe care le pot face“.

Iar pentru ascultătorii Radio România Actualități, alpinistul Teofil Vlad a avut un sfat: “să rețineți că se poate și că merită să avem un vis și să muncim pentru a-l transforma în realitate”.

Video: Emisiunea "Serviciul de noapte" cu Maria Țoghină, poate fi urmărită în link-ul următor: https://www.facebook.com/romaniaactualitati/videos/594206375011563