Sebastian Burduja, ministrul cercetării, inovării și digitalizării: Patriotismul este faptă pentru semenii tăi și o țară puțin mai bună

Sebastian Burduja, ministrul cercetării, inovării și digitalizării, la Serviciul de noapte:

• “Nu poți să-ți faci din fericire un scop, pentru că viața înseamnă și durere, și sacrificii!”

• “Patriotismul este faptă pentru semenii tăi și o țară puțin mai bună.”

• “România digitală înseamnă o țară care nu dă bătăi de cap cetățenilor.”
• “Într-o societate digitalizată, gradul de încredere al cetățenilor în democrație crește!”

Maria Țoghină: Bun regăsit, dragi prieteni ai Serviciului de noapte. Am discutat în mai multe ediții despre tehnologiile viitorului, despre oportunitățile oferite de digitalizare, dar și despre modul în care acestea pot sprijini dezvoltarea României, aducând bunăstare pentru toți românii. În ediția din această noapte discutăm despre toate acestea cu ministrul care are în coordonare cercetarea, inovația și digitalizarea.

Bună seara și bun venit la serviciul de noapte, domnule ministru Sebastian Burduja.

Sebastian Burduja: Bună seara, doamna Țoghină. Vă mulțumesc pentru invitație. Întotdeauna e o mare plăcere să fiu la Serviciul de noapte și pe frecvențele Radio România Actualități.

Maria Țoghină: Apropierea finalului de an este pentru fiecare dintre noi un prilej de bilanț. Ne întâlnim, iată, în ultima luni spre marți noaptea din noiembrie, ne apropiem de finalul anului, iar pentru dumneavoastră înseamnă 7 luni de la preluarea mandatului. Cum arată bilanțul ministrului Sebastian Burduja?

Sebastian Burduja: Au fost cele mai intense 7 luni din cariera mea și nu trece zi fără să fiu recunoscător lui Dumnezeu și Guvernului pentru această oportunitate pe care mi-au dat-o de a gestiona ministerul pe care eu îl numesc “ministerul viitorului”.

Cercetarea, inovarea, digitalizarea, dar și telecomunicațiile, spațiul, securitatea cibernetică, inteligență artificială, toate aceste subiecte sunt practic parte din mandatul meu și ele definesc în acest moment modul în care va arăta lumea, inclusiv România.

Maria Țoghină: Să le luăm atunci pe rând. În ce privește cercetarea, considerată multă vreme o cenușăreasă a României, pentru că niciodată nu au fost suficiente resurse pentru a o sprijini așa cum merită. Mulți dintre talentații noștri cercetători sunt premiați peste hotare și, de regulă, se și duc peste hotare pentru a-și finaliza cercetările. Cum arată bilanțul la 7 luni, ce ați reușit să faceți pentru cercetarea din România?

Sebastian Burduja: Cercetarea românească este într-un moment de inflexiune. Odată la câțiva ani se redefinește cadrul strategic. Ce ne-am propus să facem în cercetarea românească? Este vorba de 2 documente fundamentale pe care noi le-am adoptat în Guvern în ultimele luni: Strategia națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă, care este pe un orizont de la 2022 la 2027 direcțiile strategice mari, respectiv planul național cercetare-dezvoltare inovare, este planul național 4 care operaționalizează această strategie. Am stabilit câteva premiere aici toate instrumentele de finanțare sunt puse în această strategie. Nu mai discutăm de instrumente separate, care funcționează după alte reguli, în general după principii politice. Toate instrumentele de finanțare, că vorbim de finanțarea de bază, programul nucleu, că vorbim de finanțarea pentru instalații de interes național, IOSIN -urile, că vorbim de planul național și competițiile sale, toate sunt abordate într-un mod integrat. Aceasta este o primă realizare și nu a fost deloc simplu să convingem toate părțile interesate că este corect să privim lucrurile în imaginea lor de ansamblu.

Maria Țoghină: Pentru a avea continuitate, știți că dincolo de toate părțile interesate, ar fi necesar, cel puțin în domeniul cercetării, aș spune eu, și al educației și de ce nu, poate, chiar și al digitalizării, să existe și un consens politic, pentru că altfel, dacă vom porni de fiecare dată de la 0, toate strategiile, toate planurile nu vor aduce rezultatele scontate. Pentru că astfel de strategii înseamnă, de fapt, o întindere pe mai mulți ani care câteodată excede mandatului de 4 ani…

Sebastian Burduja: Așa este. Pe de altă parte, parte din aceste instrumente la care noi am lucrat sunt instrumente multianuale. Vă dau un exemplu finanțarea de bază, programul nucleu. Ea asigură practic resursele fundamentale ale sistemului, ale institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, ale universităților sau ale altor organizații de cercetare. Este pentru prima dată când acest program nucleu este organizat ca o competiție bazată pe meritocrație. Deci, noi am prioritizat prin metodologia de evaluare acele institute care realmente performează din perspectiva publicațiilor, dar mai ales din perspectiva transferului în economie, pentru că o mare problemă cercetării românești, identificată de foarte mulți ani este că este foarte teoretică. Producem hârtie, uneori fără valoare, alteori valoroasă, dar nu reușim acea plus-valoare în economie care înseamnă de fapt inovare, produs, serviciu nou, care sigur după aceea poate fi exportat în întreaga lume și să genereze locuri de muncă, prosperitate, dezvoltare, lucrurile de care ne pasă tuturor.

Deci, pentru prima dată avem această competiție până la finalul lunii decembrie. Noi sperăm să semnăm toate contractele și ele sunt contracte pe mai mulți ani de zile, deci poate să vină orice alt ministru. Acele contracte vor trebui puse în practică și deci în acest moment de inflexiune în sistemul de cercetare, institutele care performează vor primi mai mult, iar cele care nu performează vor primi mai puțin. Și este prima dată când se întâmplă asta, pentru că până acum principiul a fost să dăm câte puțin din puținul pe care îl avem la toată lumea, ca să nu se supere nimeni. Dar asta nu poate duce la performanță.

Maria Țoghină: Trecem la inovare. În acest domeniu care au fost prioritățile primelor 7 luni, care este bilanțul? Pentru că, dincolo de cercetare, și inovarea este extrem de importantă pentru a schimba dinamica unei societăți.

Sebastian Burduja: Categoric și ea vine la pachet cu cercetarea. De fapt, am participat la o discuție cu experții de la OCDE - România se străduiește să adere cât mai rapid la Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică, e practic un club select al statelor dezvoltate - și acei experți dădeau o definiție foarte interesantă inovării: e un mod nou de a face lucrurile pentru a genera un impact mai mare. Deci, inovarea este parte din procesul de cercetare, acea parte care rezultă în transfer în economie. Ceea ce vă spuneam mai devreme, noi am resetat mecanismele de finanțare în cercetare a românească pentru a stimula acele institute, acele organizații de cercetare care fac și partea aceasta de inovare și care practic transferă în economia reală rezultatele muncii lor. Lucrăm cu Banca Mondială la un proiect foarte important în zona de inovare și care vizează 2 direcții fundamentale. Prima este o schimbare legislativă, în care atunci când vorbim despre un start-up inovator să îl tratăm într-un mod diferit față de un IMM obișnuit. În România, pe legislația actuală, legea 31 din 1990, vă dați seama, o lege de 32 de ani, un start-up inovator în inteligență artificială, să spunem, are același tratament juridic ca o frizerie, ceea ce este complet anormal! Ne-am uitat la toate statele europene. Cel mai bun model este, probabil, Italia și ne dorim, împreună cu experții Băncii Mondiale, cu Ministerul Justiției, cu Registrul Comerțului, să definim un tip de societate inovator SRL-i, de exemplu, de la SRL inovator, care să permită o serie de flexibilități pentru aceste start-up-uri la început de drum. Nu vreau să intru în detalii foarte tehnice, dar discutăm, de exemplu, de a permite mult mai ușor să-ți recompensezi angajații cu acțiuni în compania ta. În momentul ăsta nu prea poți să faci lucrul acesta. Deci, când pleci la drum, nu ai bani să-i plătești la nivelul competitorilor, pentru că nu ai acel capital, dar poți să-i motivezi să-ți motivezi angajații cu părți sociale sau cu acțiuni…

Maria Țoghină: … așa se întâmplă în toate economiile dezvoltate…

Sebastian Burduja: Categoric și trebuie să se întâmple și la noi.

O a doua mare direcție pe care o vizăm cu experții Băncii Mondiale este un fond de finanțare a acestor start-up-uri inovatoare în etapa lor de risc maxim, adică fix la început de drum. Se spune, în zona asta de specialitate “early seed preced”, adică înainte să se maturizeze aceste afaceri. Banca Mondială ne-a spus nu aveți suficiente forme de finanțare în România. Odată ce se maturizează, aveți fonduri europene pentru asta… și vă spun că România are undeva la peste jumătate miliard de euro în următorii ani pentru start-up-uri, dar care depășesc acest punct de inflexiune…și de aceea vrem să creăm Fondul Român de Inovare, prin care statul va co-investi împreună cu partenerul privat. Vorbim de fonduri reputabile de capital de risc, venture capital sau de investitori de tip înger. Va co-investi și, practic, va reduce riscul acestor investiții private, astfel încât afacerile acestea la început de drum să aibă acel fuleu.

Maria Țoghină: Pentru că ați atins acest aspect al transformării statului într-un investitor, aș vrea să vă întreb cum vedeți dumneavoastră rolul statului în economie, pentru că în tranziția noastră spre democrație, spre economie de piață, a existat un moment în care statul a dispărut total din zona de economie, din zona de sprijin, considerându-se că este ceva greșit. Acum, iată, pe situații de criză, realizând că, poate, nu a fost cea mai bună decizie, pe de altă parte, probabil, că și statul a atins acel nivel de maturitate în strategiile pe care vrea să le implementeze, astfel încât se gândește să devină un partener jucător în economie. Cum vedeți dumneavoastră această schimbare de atitudine și cum se raportează această nouă atitudine la ceea ce se întâmplă în economia globală.

Sebastian Burduja: Doamna Țoghină, eu sunt liberal, deci îmi place un stat minim. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc ceea ce alte state au făcut, și anume în special în zona ecosistemelor acestea de inovare. Statele au intervenit, discutăm de Silicon Valley, polul inovării la nivel mondial, statul american a investit acolo în afaceri la început de drum, fix cum vrem să facem noi acum cu Fondul Român de Inovare. La fel Israel, Irlanda, Olanda, Portugalia, Italia. Deci state cu economie capitalistă, sigur, cu o implicare minimă, dar cumva deșteaptă, inteligentă, punctuală, țintită, aceasta trebuie să fie abordată.

Maria Țoghină: Nu vorbim despre un stat mai mare, ci despre un stat mai inteligent?

Sebastian Burduja: Corect atunci când ne referim la modul în care se va implica statul!

Maria Țoghină: Ne întoarcem la digitalizare. Poate cel mai vizibil domeniu de care vă ocupați și poate și cel care are în momentul de față cel mai mare potențial de a avea impact în îmbunătățirea vieții românilor.

Sebastian Burduja: Pe termen scurt, da! De multe ori mă supăr pentru că mai spun și alții “ministrul digitalizării”, uitând cercetarea, inovarea și, deși nu este în titulatura ministerului, telecomunicații și așa mai departe. Sunt și altele.

Digitalizarea este un proces de termen lung, de durată. Sigur că noi vizăm anumite câștiguri pe termen scurt. Am vorbit, de exemplu, despre digitalizarea cazierului judiciar. Ne-am propus să o finalizăm anul acesta astfel încât această problemă, care înseamnă 1.500.000 de drumuri la cea mai apropiată secție de poliție din localitatea noastră, să fie rezolvată de la un click distanță, prin platforma online, probabil prin ghișeul.ro. Cât de curând vom rezolva această problemă, dar pe termen lung, din experiența tuturor celorlalte state care au reușit această transformare digitală, e nevoie de un angajament politic la nivelul întregului spectru și de o continuitate, pentru că este ca la autostrăzi sau ca la spitale.

Sunt investiții complexe. Vă dau doar exemplul investiției de cloud guvernamental. Deci, aproape 600.000.000 de euro. Înseamnă centre de date în care datele românilor vor sta într-un loc sigur, jurnalizat, cu acces al statului la aceste date doar în anumite condiții și cu notificare a cetățenilor în momentul în care statul accesează datele lor. Acesta a fost unul dintre lucrurile de mare succes ale mandatului meu de până acum, pentru că am reușit să trecem asta în legea care guvernează serviciile de cloud. Deci, lucrurile nu se pot face de azi pe mâine. Trebuie construite aceste centre de date. Instituțiile statului actuale trebuie migrate pe cloud, ele sunt acum pe sisteme fragmentate. În fiecare instituție regăsim niște servere, niște insule, și nu există partea de interoperabilitate, deci ele nu comunică între ele. Ori acum, ca urmare a eforturilor Ministerului, dar și ale Parlamentului, avem legea privitoare la serviciile de cloud și legea interoperabilității. Sunt 2 legi fundamentale pentru transformarea digitală. De fapt, ele ce spun? Că pe de o parte, datele românilor vor sta într-un loc sigur și accesul la ele, încă o dată, va fi foarte securizat, transparent, mult mai corect decât astăzi când orice funcționar ne poate lua dosarul la mână și noi nu știm despre asta și, pe de altă parte, instituțiile sunt practic obligate să comunice între ele, iar dacă n-o fac, primesc amenzi. Deci, statul nu trebuie să ne pună pe noi pe drumuri între ghișee, ci trebuie să circule date între instituțiile statului.

Maria Țoghină: Aceasta ar fi extraordinar pentru mulți dintre români, mai ales pentru cei plecați în străinătate, care, iată, trebuie să vină în țară ori de câte ori le expiră un document. Care sunt prioritățile perioadei următoare?

Sebastian Burduja: Să le luăm pe rând. În ceea ce privește cercetarea, prima miză este bugetul pe anul viitor. Nu pot să ceri performanță de la un sistem care primește 0,17 % din PIB, în raport cu alte state suntem de 12 ori mai jos decât media Uniunii Europene și mai sunt și campioni mondiali, cum ar fi Israel, Coreea, Statele Unite și așa mai departe, care investesc 3-4 % din PIB în cercetare. Deci, vă dați seama ce distanță ne separă de aceste state? Premierul Nicolae Ciucă este un mare susținător al cercetării, e un mare noroc pentru sistemul de cercetare și a spus-o public și, într-adevăr, vă confirm că se implică foarte activ să asigure resurse mai mari pentru bugetul cercetării. Eu sper că se va dubla. Ar fi o mare realizare, o mare gură de oxigen pentru acest sistem. Totodată, am reluat recent locul în Agenția Spațială Europeană. România și-a recâștigat dreptul de vot, pentru că într-o anumită perioadă, 2017-2019 noi nu ne-am mai plătit cotizația la Agenția Spațială Europeană, generând o situație fără precedent în care un stat membru deplin, cum este România, nu mai putea participa la proiecte de cercetare în domeniul spațial pentru că nu își plătise dările. Lucrul acesta a fost practic rezolvat anul acesta prin plata 66.000.000 de euro. Zilele trecute am fost la Paris, la inter-ministeriala Agenției, unde s-au setat proiectele pe următorii 3 ani și vă pot confirma că România are un loc la masă. Deci, noi vom contribui cu lucruri foarte concrete. De exemplu, cu brațul Rover-ului care va explora planeta Marte și va culege cu acest braț mostrele din solul marțian. Este doar un exemplu, dar sunt multe altele și sunt investiții, că nu degeaba am insistat cu plata acestei datorii. Sunt investiții care generează un impact economic foarte mare, deci o valoare adăugată mare, salarii mari, prosperitate.

De asemenea, vorbim despre o predictibilitate în sistem. Tot sistemul de cercetare românesc ne spune: nu știm când se lansează competiții, nu știm cum să ținem tinerii cercetători în țară. Apropo de ce spuneați, pentru că practic nu avem garanția acestor resurse. Având un buget mai mare, nu vreau să mă antepronunț, dar cred că vom avea resurse suficiente anul viitor astfel încât să setăm un calendar de competiții pentru tinerii cercetători și pentru cercetători în general. Mai avem un apel foarte important în cercetare pentru cercetătorii din diaspora. Vorbim de cel mai ambițios program de a-i aduce acasă sau măcar spre casă: 168.000.000 de euro pentru 120 de burse de cercetare de câte 1.400.000 euro fiecare. Nu sunt bani puțini și deja există un interes masiv pe zona aceasta. Practic avem aproape 200 de aplicații de la cercetători de top din întreaga lume, în parteneriat cu universități, cu organizații de cercetare din România. Deci, iată o altă direcție fundamentală în zona de cercetare.

Pe partea de inovare. Ne dorim operaționalizarea acestui Fond Român de Inovare, prin care statul să participe la creșterea start-up-urilor românești, la creșterea ecosistemului. Schimbarea legii 31 în conformitate cu ce vă spuneam mai devreme, să permitem acestor start-up-uri să crească în România, să nu se mai înregistreze în alte circumscripții.

În zona de transformare digitală avem, pe de o parte, acest oficiu pe care îl vrem să-l deschidem în Silicon Valley, care se referă și la partea de cercetare, de fapt și la inovare. Va fi practic un cap de pod al României în Silicon Valley. Așa cum multe state europene, și nu numai, au o reprezentanță acolo.

Maria Țoghină: Este vorba despre acel Birou de cooperare pentru inovare?

Sebastian Burduja: Da. Se numește Oficiul Român pentru Știință și Tehnologie - ROST - în Silicon Valley. Avem un asemenea oficiu la Bruxelles. Este un precedent și acum dorim să facem același lucru în Silicon Valley, iar în anii următori să putem facem un oficiu similar în Israel, în Coreea de Sud. Deci, zonele strategice de pe hartă, unde în zona de știință, tehnologie, inovare, digitalizare, România trebuie să stabilească relații strânse. Avem proiectul de cloud guvernamental, iar până la finalul anului viitor trebuie să avem primul centru de date funcțional. Ăsta este jalonul din PNRR. Mai avem câteva jaloane importante până la finalul acestui an. În fapt, legea de securitate cibernetică și apărare a României, o lege complicată, cu multe instituții implicate, cu dezbateri intense, inclusiv în spațiul public, și aceasta trebuie adoptată și, bineînțeles. Punctual, digitalizarea diverselor servicii publice. Vă spuneam cazierul judiciar, dar avem și zona de muncă, de adeverințe de vechime… Am identificat o listă de documente pe care românii le utilizează și pe care nu vrem să le lăsăm pentru după ce terminăm cloud-ul, în 2026. Vrem să le digitalizăm încă de acum, să putem să schimbăm viața românilor încă de pe acum.

Maria Țoghină: Recent ați efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii. Cu ce rezultate ați revenit acasă?

Sebastian Burduja: Deplasarea în SUA a vizat mai multe direcții. Pe de o parte, direcția oficială, cu întâlniri în Washington DC. În a doua parte, în fapt, a vizitei acolo, cea mai importantă a fost întâlnirea de la Departamentul Energiei cu ministrul lor adjunct pentru energie nucleară. Doamna ministru adjunct ne-a asigurat de tot sprijinul partenerului strategic pentru proiectele vitale ale țării, în principal proiectul laserului de la Măgurele. Lucrăm acolo cu o firmă americană care a întâmpinat anumite probleme și mă refer aici la sursa gama a laserului de mare putere. Laserul de mare putere există, este funcțional și vreau ca toți românii să fie mândri de asta, că România a creat ceva ce nu există nicăieri în lume și este cel mai puternic laser din întreaga lume. Și avem 2 brațe, 2 surse de câte 10 petawați fiecare, când următorul cel mai puternic se pare că ar fi în China, dar nimeni nu a validat asta, undeva la doar 4-5 petawați. Ce înseamnă asta? Pe înțelesul tuturor, și pun accent pentru că e important să știm ce comoară avem la Măgurele, înseamnă să concentrezi 10 % din energia soarelui într-un punct mai mic decât vârful unui fir de păr, pentru o fracțiune de secundă. Asta face astfel, laser de la Măgurele, iar aplicabilitatea acestor cercetări este enormă. Medicină, securitate. Discutăm de lucruri care vor schimba lumea și ne-au spus inclusiv americanii “la Măgurele, mai devreme sau mai târziu, se va câștiga un premiu Nobel, nu știm când, dar se va câștiga”.

Maria Țoghină: Noi îl așteptăm deja de câțiva ani de când s-a deschis acolo tot acest proiect și știu că vin și din străinătate cercetători pentru a-și finaliza anumite cercetări și au nevoie de resursele de la Măgurele.

Sebastian Burduja: Exact, inclusiv din America. Vin inclusiv din alte state europene, din statele partenere în acel consorțiu inițial Cehia, Ungaria. Sunt experimente în desfășurare acum acolo și ne bucurăm să exploatăm această infrastructură importantă.

Tot în Statele Unite ale Americii am avut o serie de întâlniri cu investitori strategici, mari companii din domeniul IT&C, mari companii de accelerare, de start-up-uri, companii americane care investesc în start-up-uri din întreaga lume. Și semnele sunt foarte pozitive pentru România. În primul rând pentru că românii ne-au dat un renume foarte bun în Statele Unite ale Americii, sunt extrem de buni în ceea ce fac…

Maria Țoghină: …și dumneavoastră sunteți unul dintre acei români…

Sebastian Burduja: Nu m-aș compara. Vă spun câteva exemple.

Sergiu Pașca este deținătorul laboratorului Pașca la Stanford University. Un om care a terminat medicina în România, fost recrutat de Stanford din România, i s-a dat acest laborator și are 30-40 de cercetători în subordine. L-am vizitat în laboratorul lui. A apărut în toată presa mondială, a publicat în Nature, a publicat pe prima pagină a New York Times și recent au reușit un lucru absolut incredibil. Practic au reușit să pună anumite celule de neuroni umani în șoareci, promisiunea fiind că pot rezolva anumite boli, cum ar fi autismul. Sergiu Pașca e cel mai mare expert mondial în autism și este român și este prețuit la Stanford și în America cum nu vă puteți imagina.

Raluca Ada Popa, o altă româncă de la Berkeley, școala rivală Stanfordului, din California, care a inventat practic un mod de criptografie nou, astfel încât datele sensibile să poată fi ținute în cloud, într-un mod mult mai sigur decât în servere locale. Raluca este cofondatoare la o mare companie Data Bricks, alături de un alt mare român, Ion Stoica, profesor la Berkeley, a fondat acum altă companie numită Opaque Systems, care schimbă America. Este fabulos! Oamenii aceștia trebuie promovați și ei, vă spuneam, ne dau nouă un nume bun. Americanii când se gândesc la România se gândesc la oameni deștepți, oameni cu spirit antreprenorial, oameni care au fondat unicorni. Deci, în Silicon Valley, efectiv e foarte mult potențial datorită acestor români. Am avut o întâlnire cu mulți dintre ei și vestea cea mai bună este că ei vor să dea ceva înapoi țării, fără să pretindă nimic de la ea, pentru că spun “de acolo suntem”, “acolo ne-am format”, “ce putem face noi pentru România?” și vor să valideze practic start-up-uri din România, să le filtreze și să le aducă în fața investitorilor americani pe care ei deja i-au convins în afacerile lor să investească. Și practic este mult mai ușor în momentul în care tu deja ai investit în afacerea unui român genial de acolo, să consideri o afacere din România care îți este prezentată de acea persoană în care tu deja ți-ai pus încrederea.

Maria Țoghină: de fapt este vorba capitalul de încredere pe care îl oferă românii noștri de acolo… ce alte rezultate au mai fost ca urmare a vizitei în Statele Unite?

Sebastian Burduja: Zona de cooperare în știință și tehnologie. Am avut o întâlnire foarte bună cu Biroul European din Silicon Valley. Uniunea Europeană și-a deschis recent, acum câteva luni, un Oficiu de Știință și Tehnologie, fix cum vrea să facă România în următorul an acolo. Biroul este condus de un olandez, funcționar de carieră al Uniunii Europene și care ne-a dat niște sfaturi concrete despre cum putem să ne poziționăm în spațiul din Silicon Valley. România nu va fi singură acolo. Interesant este că peste 120 de țări sau regiuni au zone de prezentare și noi venim târziu. Venim oarecum târziu și acesta a fost sfatul: “poziționați-vă bine. E important ca România să aibă un branding propriu în Silicon Valley… deja îl are prin românii de acolo, dar preluați-l cumva în cadrul acestui ROST - Oficiu Român pentru Știință și Tehnologie - și mai ales, încercați să asigurați această punte de finanțare între start-up-urile de acasă și capitalul american”. Oricât ar dori, Uniunea Europeană nu reușește să concureze cu State Unite ale Americii din perspectiva pieței de capital. Din perspectiva finanțelor, pentru start-up-uri. Uitați-vă și la firmele mari românești. UI Path - unicorn românesc listat la bursa din New York. Nu s-a putut lista undeva în Europa, pentru că nu se compară piețele. Dacă Uniunea Europeană ar reuși să creeze o bursă unică la nivel european și toate statele să se concentreze acolo, probabil că ar putea rivaliza cu bursa de la New York, cel puțin ca dimensiune a pieței europene rivalizăm cu piața americană, până acum nu s-a întâmplat lucrul acesta. De aceea este foarte important să avem o prezență majoră masivă în Statele Unite și pe aceasta am pus accent în cele peste 30 de întâlniri pe care le-am avut. România e cea mai pro-americană țară din regiune. Toate sondajele spun asta. România este un aliat solid, predictibil, un aliat care nu a deviat de la normele statului de drept. Așa cum, din păcate, alte state din regiunea noastră au făcut-o. Un aliat care a ajutat enorm în contextul conflictului din Ucraina. Deci, pentru Statele Unite ale Americii este un punct vital în regiunea noastră.

Maria Țoghină: Iar pentru noi este un moment favorabil. Este un domeniu despre care nu am discutat deloc până acum și nu aș vrea totuși să îl uităm, pentru că și în acest domeniu avem și specialiști, există și potențial și, de ce nu, sunt și provocări din perspectiva domeniilor pe care le coordonați și oarecum se află la interferența celor 3 domenii majore. Este vorba despre telecomunicații.

Sebastian Burduja: Așa este o piață extrem de competitivă, o piață care românilor le-a livrat prețuri foarte accesibile. Uitați, am fost zilele trecute la Paris, am fost la Lisabona, am fost la Atena, am fost în multe alte state europene. Nici nu se compară cu nicio altă piață. Deci nu se compară cu ceea ce România are. Prețuri la abonamente de telefonie foarte ieftine, foarte accesibile pentru populație, respectiv viteză de conexiune foarte bună. E un mare avantaj pentru noi. Poate nu-l realizăm întotdeauna, dar ANCOM, autoritatea de reglementare, împreună cu ministerul au reușit să creeze o piață competitivă. E adevărat, operatorii au venit și ne-au spus: “totuși, în România avem cel mai mic venit per utilizator din Uniunea Europeană. Dacă vreți să investim în extinderea rețelelor de 5 g, îmbunătățire a conexiunilor, trebuie să ne ajutați, pentru că noi din piață avem o marjă de profit mică sau sunt ani în care am ieșit pe roșu. Deci am avut pierderi” și cred că am găsit împreună formula câștigătoare, pentru că recent s-a încheiat licitația de 5 g de spectru și acolo rezultatele au depășit așteptările. Deci avem undeva la 423.000.000 de euro încasări la bugetul de stat din această licitație de spectru și 3 operatori importanți care au venit, au licitat și își vor extinde rețelele în viitorul apropiat. Dincolo de conspirații, care nu au absolut niciun fel de fundament tehnic, științific, dar fac parte din lumea în care trăim, aceste conexiuni de tip 5 g înseamnă, de fapt, competitivitate economică, înseamnă că noi avem acces la informații mult mai rapid, că afacerile pot să-și deservească clienții într-un mod mult mai eficient și că România devine și mai atractivă pentru investiții, de aceea este o miză supremă. Mai mult decât atât, România a avut, apropo și de relația cu Statele Unite ale Americii, o abordare foarte tranșantă în raport cu componente ale sistemului de telecomunicații care provin dintr-o anumită zonă a lumii considerată nesigură. Mă refer la legea 5 g de securitate. Practic, operatorii sunt forțați, obligați de statul român ca în 5-7 ani să înlocuiască componentele de 5 g care provin de la un anumit producător considerat nesigur și asta implică anumite costuri pentru acești operatori. Încă o dată, eu mă bucur că împreună cu ANCOM, cu Ministerul, cu piața am reușit să avem acest dialog și să ne atingem, de fapt, obiectivul de a extinde cât mai rapid rețelele și de a păstra acest avantaj pe care România îl are în ceea ce privește conexiunile de mare viteză.

Maria Țoghină: Care sunt cele mai relevante proiecte din cadrul PNRR în domeniul cercetării, inovării și digitalizării în perioada următoare?

Sebastian Burduja: Deja am dat 2 exemple. Trebuie să le reiau pentru că sunt, într-adevăr, cele mai relevante. Pe digitalizare avem cloud-ul guvernamental aproape 600.000.000 de euro, pe cercetare avem programul de întoarcere acasă a cercetătorilor de top din străinătate, respectiv de 168.000.000 de euro… mai sunt și alte programe importante. Finanțăm pe zona de cercetare, câștigătorii acelui semn de excelență “Marie Curie”, deja au fost recunoscuți la nivel european. Avem 8.000.000 de euro pentru ei, special, adiționali, pentru bursă de cercetare. Finanțăm, de asemenea, centre de excelență în ceea ce Uniunea Europeană consideră zonele de maxim interes, cum ar fi nu știu cancerul sau SMART CITIES. Finanțăm, totodată, în zona de digitalizare, de data aceasta, bibliotecile. Bibliotecile din România au devenit, din păcate, cu excepțiile de rigoare, spații moarte. Acolo nu mai intră foarte multă lume și mai ales în mediul rural. Ele pot fi transformate în centre de formare de competențe digitale. Este un program de 38.000.000 de euro prin care, practic, 100 de biblioteci din mediul urban și peste 1000 de biblioteci din mediul rural vor fi modernizate, echipate și vor putea să formeze până la 100.000 de români cu competențe digitale de bază, fără limită de vârstă. Cu atât mai mult cu cât digitalizarea implică și un risc și el este recunoscut. La nivel mondial în engleză se spune “digital divide”. Asta înseamnă că, practic, inechitățile sociale și demografice pot să crească în contextul digitalizării. De ce? Oamenii care au acces la resurse, poate au un venit mai mare sau poate sunt mai tineri, au un avantaj inerent în a utiliza noile tehnologii. Cei care nu au aceste caracteristici pot să rămână mai în urmă și toată lumea se concentrează pe modalități în care să nu se întâmple acest proces de creștere a inechităților sociale.

Deci, cu atât mai mult, cetățenii noștri, seniorii noștri trebuie să fie ajutați să adopte noile tehnologii, să le învețe. Și gândim un model în care chiar generațiile mai tinere, copiii, nepoții, să poată să-i învețe cel puțin lucrurile de bază, să se poată descurca să facă o plată online, să facă un video call cu copiii din diaspora și așa mai departe.

Maria Țoghină: Cum arată, în viziunea ministrului de resort, România digitală? Cum o vedeți? Cum v-o imaginați? Cum o gândiți?

Sebastian Burduja: România care nu dă bătăi de cap cetățenilor, în primul rând din perspectiva serviciilor publice. Asta înseamnă că, dacă astăzi pot să fac orice operațiune bancară, să trimit bani oriunde în lume sau să achit orice factură cu 2-3 clickuri, dacă astăzi pot să îmi comand mâncare acasă, de la orice restaurant, aproape, dacă astăzi pot să îmi comand lucruri necesare, nu știu haine sau alte produse de pe internet, cu câteva click-uri, la fel de ușor trebuie să pot astăzi să îmi plătesc taxele, să îmi scot un certificat de naștere, să-mi înmatriculez o mașină, să beneficiez practic de toate serviciile publice pe care statul român le are, să-mi scot un certificat de cazier judiciar sau de atestat fiscal.

O Românie digitală trebuie să vină la pachet și cu competențe digitale. Altfel, noi o să avem servicii publice online, dar românii nu vor putea beneficia de ele, pentru că nu vor ști să le acceseze.

Este ceea ce vedem în Republica Moldova. Frații noștri sunt la ani lumină de noi din perspectiva serviciilor publice digitale. Au peste 200 de servicii publice digitale și, apropos de cum să ai succes cu digitalizarea, ei 10 ani de zile au păstrat aceeași echipă. Astăzi, liderul echipei este viceprim-ministru, domnul Iurie Țurcanu, și au reușit pas cu pas, an cu an lună cu lună, zi cu zi, să-și digitalizeze serviciile publice…

Maria Țoghină: …dar au uitat de cetățeni.

Sebastian Burduja: N-au uitat, dar pur și simplu nu au găsit încă formula magică prin care să extindă foarte rapid competențele digitale la nivelul tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

Maria Țoghină: Probabil că este și o problemă care vizează statutul economic al cetățenilor. Exact ce spuneați dumneavoastră în urmă cu doar câteva minute că pentru a accesa aceste servicii ai nevoie de un anumit tip și de venituri ca să poți să aduci acasă, să aduci aproape de tine, tehnologia de care ai nevoie.

Sebastian Burduja: Așa este. Cert este că în Republica Moldova, cam 10-15 % dintre cetățeni beneficiază de aceste servicii publice. Noi vrem să mergem în tandem. Pe de o parte, avem digitalizarea serviciilor publice, cloud guvernamental, platforma de interoperabilitate, lucrurile despre care v-am spus, pe de altă parte, programe de competențe digitale și aici vizăm un parteneriat cu mediu privat.

România nu poate să-și educe din punct de vedere digital, să-și alfabetizeze digital toți cetățenii, doar prin efortul statului. Este imposibil, dar există firme mari de tehnologie care pun la dispoziție programe gratuite pentru români. Noi vrem să le integrăm, să îi aducem pe toți aceeași masă, să creăm un program coerent, să înțelegem unde sunt segmentele din societate care nu au acces la aceste programe și să suplinim aceste goluri lăsate libere de mediul privat.

Maria Țoghină: Relația administrație-cetățean în era digitală și a inteligenței artificiale. De ce sunt interesată de această relație? Pentru că iată mesajul unei ascultătoare postat pe facebook: “pentru eliberarea documentului trebuie să vă prezentați fizic la ghișeu pentru a depune o cerere. Vă prezint fizic pentru eliberarea documentului. După ce ați fost fizic cu cererea, vă vom trimite un email. După email mai urmează ceva fizic și tot așa, o plăcere. Despre amabilitatea de la ghișeu nici nu mai vorbim. Poate o regăsesc tot pe email”…

Sebastian Burduja: Este una dintre experiențele prin care românii trec în fiecare zi. România nu a rezolvat încă primul pas al transformării digitale și n-am apucat să vorbim despre asta până în acest punct al discuției. Care este primul pas al transformării digitale?

Identitatea și autentificarea digitală în raport cu statul, statul trebuie să poată să spună că eu sunt cel care-i solicit un anumit serviciu public și nu dumneavoastră. Dacă eu sunt cel care cer un certificat de naștere, un certificat de căsătorie, eu sunt cel care înmatriculez o mașină, eu sunt cel care solicit un cazier judiciar.

De aceea suntem de multe ori chemați la ghișeu. Pentru ca un funcționar public să ne identifice prin buletin sau copie după buletin și să ne dea ulterior un token sau o parolă prin care să accesăm un serviciu online.

În sfârșit, prin Autoritatea pentru Digitalizarea României avem un proiect în implementare și eu sper că se apropie de final, până vara viitoare noi ar trebui să-l avem gata, prin care noi să ne identificăm digital în raport cu statul, prin această tehnică a recunoașterii faciale este, de fapt, ceea ce folosim astăzi raport cu o bancă sau în raport cu alte servicii private. Practic, cartea noastră de identitate va fi comparată cu trăsăturile noastre de acest sistem avansat și noi ne vom putea autentifica în modul cel mai sigur în raport cu statul. Ca să accesăm aceste servicii publice. Și ca statul în poate să aibă un nivel mare de încredere că cineva nu încearcă în mod fraudulos să le acceseze datele noastre.

Maria Țoghină: Până la urmă, cât de importante sunt datele noastre, cele care se regăsesc inevitabil în spațiul virtual? Pentru că este și aici o discuție și puțină lume înțelege despre ce este vorba. Vorbim tot timpul despre protecția datelor personale. De ce este important acest lucru?

Sebastian Burduja: Datele sunt noul aur, se spune “The New Gold”. De ce? Pentru că atunci când ai date despre o persoană sau despre un grup de persoane, poți să le țintești mai bine cu produsele tale, cu mesajele tale de comunicare. Au fost alegeri care s-au câștigat, Brexit-ul s-a tranșat ca urmare a unei politici agresive de exploatare a datelor personale, practic, cu algoritmi avansați de inteligență artificială, de big data. Sunt companii, actori privați, dar, sigur, și actori publici pot să fie, care să ne pună într-un anumit segment și, practic, să definească modul în care noi vom reacționa, în care noi ne vom comporta, preferințele noastre, gusturile și așa mai departe.

De aceea, este foarte important să avem grijă de datele noastre. Prin legea interoperabilității, paradigma, cel puțin în raport cu statul, s-a schimbat, pentru că până la această lege, până în vara aceasta tendința instituțiilor publice era să spună că ele sunt proprietarele datelor noastre. Datele sunt proprietatea fiecărui cetățean român. De aceea este foarte important ca accesul la aceste date să fie unul sigur și să fie jurnalizat. Asta înseamnă, încă odată pun accent pe asta. pentru că este cheia, miezul transformării digitale, și a încrederii pe care românii trebuie s-o aibă în acest proces, că orice acces de date se trece într-un jurnal care nu poate fi șters, iar eu, ca cetățean, sunt notificat printr-o alertă în timp real. Practic, aflu cine mi-a accesat acele date, care este temeiul legal și când s-a întâmplat acel acces? Vă dați seama? Comparați cu actualul sistem în care datele noastre sunt în dosare cu șină, la îndemâna oricărui funcționar. Nimeni nu răspunde pentru asta, nimeni nu știe cine ne răsfoiește aceste date și cum le exploatează.

Maria Țoghină: Din această perspectivă, vorbim despre o nouă deschidere în ceea ce privește democrația.

Sebastian Burduja: Așa este și să știți, doamna Țoghină, sunt studii după studii care atestă faptul că într-o societate mai digitalizată, gradul de încredere al cetățenilor în democrație crește. Deci credibilitatea statului crește. Și cred că avem nevoie de asta. În tot contextul regional în care evoluăm și în care, din păcate, am văzut o degradare la nivel mondial a credibilității sistemelor democratice. Deci, tehnologia, digitalizarea sunt soluții pentru a recăpăta încredere în instituțiile democrației liberale.

Maria Țoghină: Atunci când vorbim despre România, trebuie să avem în vedere diferențele dintre urban și rural. Poate că aici se văd cel mai bine, dacă ne uităm la toate statele din Uniunea Europeană. Cred că România, Bulgaria sunt zonele în care diferențele urban-rural sunt cele mai acute. Cum facem să reducem aceste diferențe, iar beneficiile tehnologiilor digitale să fie accesibile și românilor de la sat? Este vorba despre acel proiect despre care am vorbit deja, al transformării bibliotecilor clasice din niște locuri goale în niște spații digitale în care oamenii să vină să capete competențe. Agricultura devine din ce în ce mai tehnologizată și din ce în ce mai mult. Mașinile agricole utilizează tehnologii de inteligență artificială.

Sebastian Burduja: Așa este și noi avem și un parteneriat cu ministrul Daea, ministrul agriculturii în ceea ce privește liceele agricole. Se pot face lucruri într-un mod pe care nici nu-l bănuim. Vă dau un singur exemplu am invitat la minister o echipă de tineri din Brașov, care fusese premiată la un concurs internațional. Ce au acești tineri? Au soluție de realitate virtuală, în care practic îți pui niște ochelari, te transpui într-un laborator virtual și poți să lucrezi acolo, să asamblezi un motor sau să testezi diverse metode mecanice sau agricole. Vă dați seama ce diferență este față de modul în care noi învățam răsfoind un manual, oricât de mult am fi “tocit” respectiva carte nu se compara cu modul de a pune efectiv mâna, de asambla un motor, de a vedea piesele. Este un cu totul alt mod de a face lucrurile și ăsta este viitorul. Deci sunt de acord cu dumneavoastră că tehnologia trebuie să pătrundă foarte mult în mediul rural. Partea bună este că există un timp relativ scurt, deci noi putem accelera această transformare digitală. Nu este ca și cum am trage autostrăzi în toate satele din România, putem să mergem acolo cu conexiuni mult mai rapide și practic, aceste programe de formare sunt parte din acest efort de a integra partea rurală în efortul de transformare digitală a țării.

Maria Țoghină: Inteligența artificială, cât și cum ne va schimba viața.

Sebastian Burduja: Nimeni n-are acest răspuns, dar cu siguranță o va schimba într-un mod fundamental. De aceea este foarte important să ne gândim la limitele etice, la reperele etice ale inteligenței artificiale, pentru că dacă nu suntem atenți, ne putem trezi în situația în care anumite discriminări sau anumite moduri de a judeca societatea să se perpetueze prin intermediul acestor algoritmi. Și ce este inteligența artificială? Este practic matematică avansată. Ne gândim la procesarea unui volum mare de date și la calculatoare care practic învață din modul în care procesează aceste date. În 2017 dacă nu mă înșel a fost primul an în care o inteligență artificială jucătoare de GO a bătut un jucător uman foarte bun, campionul mondial. Mai mult decât atât, când a învățat de la sine însăși, această inteligență artificială a devenit mai bună mult mai repede decât atunci când învăța de la un om. Acestea de fapt sunt rezultate care schimbă lumea. Aplicabilitatea inteligenței artificiale este în domeniul sănătății. Procesăm un volum mare de date de pacienți, le anonimizăm, deci nu ne ia nimeni datele și ne lămurim care sunt tratamentele sau protocoalele cele mai bune. Contextul în care ne aflăm într-o situație dificilă din punct de vedere al sănătății, în contextul unui cancer sau unei alte afecțiuni, ce s-a întâmplat cu acei pacienți? Putem urmări, putem analiza… În domeniul transportului, putem să optimizăm rutele autobuzelor, modul în care merg trenurile, modul în care alimentăm sau facem anumite reparații ale flotei de autobuze de la Societatea Transport Public București și așa mai departe. În domeniul serviciilor publice, iarăși, să vedem fluxurile cetățenilor, cum intră, cum ies, modul în care accesează anumite servicii publice… În educație… practic, prin analiza acestui volum mare de date ajungem la anumite concluzii care ne schimbă viața în bine.

Maria Țoghină: Revenim imediat după știrile orei 1 Invitatul nopții la Radio România Actualități Sebastian Burduja, Ministrul cercetării, inovării și digitalizării.

*****

Maria Țoghină: Să discutăm despre strategia și hub-ul național de inteligență artificială. Concret, când va fi funcțional acest hub și cum îl vedeți implementat în ecuația tuturor instituțiilor, al autorităților la nivel central.

Sebastian Burduja: Aș începe cu strategia, pentru că hub-ul cumva se leagă, se ancorează în această strategie națională. Și aici România a fost oarecum în urma altor state. Suntem, cred, ultimul stat Uniunea Europeană care nu are încă o strategie națională de inteligență artificială sau pentru inteligență artificială. De ce s-a întâmplat lucrul ăsta nu mai contează. Important este să recuperăm, să învățăm din greșelile altor state. De fapt, să profităm de faptul că am venit mai târziu la masă. Avem o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, de acum aproximativ o lună de zile care practic creează un Consiliu Național de Inteligență Artificială sau pentru inteligență artificială, care va dezvolta această strategie națională. Există deja un studiu foarte bun, Autoritatea pentru Digitalizarea României, cadrul strategic pentru inteligența artificială în România și el va fi un input. Deci va fi o contribuție importantă la această strategie națională. Pe baza ei, pe baza direcțiilor definite acolo, noi finanțăm din POCIDIF, din viitorul Program Operațional Competitivitate, cu fonduri structurale de la Uniunea Europeană acest hub în inteligența artificială. Este vorba de un buget de 55.000.000 de euro cu posibilitatea de a-l crește până spre cifra de 100.000.000 de euro.

Ce înseamnă acest hub național? Nu vreau să ne imaginăm o clădire răsărită undeva într-un oraș, pentru că nu despre asta este vorba. Vorbim despre minți și nu ziduri. Sau mai întâi minți și apoi ziduri. Inteligența artificială, vă spuneam, e matematică avansată. Noi vrem să avem burse de cercetare pentru cei mai buni români din lume. În inteligența artificială nu trebuie să fie doar români, dar sunt convins că românii vor răspunde primii de la Stanford, Harvard, Google sau alte mari companii ale lumii sau universități. Să-i atragem în România pe acești oameni să facă cercetare fundamentală, inteligență artificială, algoritmi și apoi să facem transferul tehnologic în diverse aplicații. Deci, imaginați-vă un institut, mai degrabă virtual, dacă vreți, care plătește foarte bine mințile luminate, rezultatele muncii de cercetare și le translatează apoi în startup-uri în societate, startup-uri care produc servicii, produse noi și practic reușesc sau îi punem pe calea de a deveni unicorn.

Maria Țoghină: Să vorbim puțin despre tehnologiile SMART. Cum vedeți aceste tehnologii integrate în ceea ce înseamnă administrația României? Pentru că, până la urmă, despre aceasta este vorba, în primul rând despre orașe inteligente, despre sate inteligente.

Sebastian Burduja: … și despre acest concept al internetului lucrurilor. Practic, printr-o rețea de senzori putem avea date din teren care să permită o calitate a vieții mai bună în comunitățile noastre. De exemplu, iluminatul public poate nu trebuie să fie tot timpul pornit sau la aceeași intensitate, în funcție de fluxurile trecătorilor. El se poate regla într-un mod dinamic prin această rețea de senzori. Transportul public, la fel, poate fi mult optimizat, să stăm mai puțin în stații, să mergem în condiții mai bune, tot așa, prin rețele de senzori. Termoficarea, iarăși o mare problemă a multor orașe din România, poate fi optimizată furnizarea de energie electrică și așa mai departe. Deci, gândiți-vă la o societate care are pur și simplu mult mai mulți ochi, mult mai multe urechi, mult mai multe simțuri. Adună aceste date, le analizează și ulterior propune măsuri de îmbunătățire a vieții.

Maria Țoghină: Recent, ați fost numit de premier pentru a coordona proiectele de investiții din Emiratele Arabe Unite în România, cu un mandat de a atrage investiții și de a sprijini companiile românești să-și dezvolte afacerile în Emiratele Arabe Unite. Care sunt direcțiile de acțiune și care este potențialul unei astfel de cooperări?

Sebastian Burduja: Emiratele Arabe Unite sunt un exemplu de viziune. Este vorba de un stat care a reușit să-și diversifice economia într-un mod excepțional și nu avem decât să ne uităm la imaginile din Dubai sau din Abu Dhabi de acum 30 sau 50 de ani. E un stat relativ tânăr. Pe 2 decembrie serbează 51 de ani! Deci, fenomenul acesta de dezvoltare accelerată este unul care trebuie să ne dea de gândit și să fie exemplu. Și-au diversificat economia dincolo de resursele naturale, în principal petrol, și au reușit să investească inclusiv în domenii de viitor. Am avut cu prilejul vizitei în Emirate o întâlnire foarte bună cu ministrul lor pentru inteligență artificială. În 2017 a fost numit, a fost pentru prima oară un ministru pentru inteligență artificială din lume. Acesta a conturat strategia lor națională de inteligență artificială și ne va ajuta și pe noi chiar în zilele următoare vom avea un workshop cu domnul ministru al Emiratelor Arabe Unite și cu specialiștii noștri, să conturăm, vă spuneam, practic, să învățăm din greșelile altora și să recuperăm timpul pierdut, astfel încât să avem cea mai bună strategie de inteligență artificială și aplicabilitatea ei. Deci, Emiratele Arabe Unite sunt un model de dezvoltare, pe de o parte, pe de altă parte, sunt într-o zonă strategică, o zonă cu care România a avut relații tradiționale foarte bune, chiar dacă nu cu Emiratele în sine. Totuși, în zona Golfului de foarte mulți ani avem o prezență importantă și putem folosi Emiratele tot ca un cap de pod pentru regiune mai largă. Sunt un stat, cum să vă spun, corect, care a avut o abordare corectă în raport cu partenerii noștri strategici și un stat de la care, repet, România are foarte mult de învățat și foarte multe resurse de atras.

Alte state din regiunea noastră Bulgaria, Serbia, Ungaria au reușit să atragă miliarde de euro, de dolari de la Emiratele Arabe Unite în investiții în diverse sectoare. Ei sunt extrem de dornici să investească, mai ales în sectorul energetic, în energie verde, de exemplu. România are un potențial masiv acolo, de asemenea, sectorul agriculturii. Știm bine că au o investiție mare în România, în insula Mare a Brăilei, și doresc să o extindă și eventual să investească și în capacități de procesare pentru a avea, de fapt, exporturi românești, practic, o valoare adăugată mult mai mare și sunt o serie de alte proiecte de infrastructură pe care le explorăm, inclusiv un fond bilateral de investiții care să identifice proiecte în care să investească.

Maria Țoghină: Domnule ministru, care sunt principalele oportunități pentru România în domeniul cercetării? Pentru că am vorbit în prima oră despre ce proiecte aveți pentru a stimula acest domeniu, dar pe ce direcții credeți că am putea face performanță în momentul de față.

Sebastian Burduja: Sunt câteva direcții pe care România le-a identificat ca zone de specializare inteligentă. Practic, zonele în care noi trebuie să ne direcționăm, să ne concentrăm eforturile și resursele și o să vă dau câteva exemple.

O zonă este chiar zona de inteligență artificială, mizând pe talentul românilor și pe mintea lor. Vă spuneam că inteligență artificială este matematică avansată. Avem o tradiție în matematică, suntem în toate topurile all-time din toate timpurile, în primele 3 țări ale lumii și cred că pentru o națiune de 20-20 și ceva de milioane să fii în primele 3 ale lumii spune ceva despre potențialul românilor. Și aici avem strategia națională, hub-ul de inteligență artificială.

Apoi discutăm de zona de hidrogen. Este o tehnologie, un gaz curat, care promite să rezolve multe probleme pe care lumea de astăzi le are din perspectiva schimbărilor climatice, la un cost rezonabil. Avem un centru de excelență la Vâlcea, la institutul nostru de cercetare de la Râmnicu Vâlcea, unde vom investi în următorii ani, tot prin fonduri structurale, peste 120.000.000 de euro în dezvoltarea acestor tehnologii de hidrogen. Acolo au realizat un motor pe bază de hidrogen, au o mașină care are o autonomie și vizează să facă acest drum Râmnicu Vâlcea - București și înapoi, cu autonomie deplină. Și sunt oameni, o parte dintre ei reveniți din diaspora, inclusiv directorul Institutului, profesorul Mihai Varlam, o altă parte formați în România, oameni de top.

Apoi mai este o zonă de semiconductori și nanotehnologii, unde avem câteva institute foarte performante pe platforma de la Măgurele. Este vorba de Institutul pentru Fizică a Materialelor. De asemenea, Institutul de Microtehnologie, IMT-ul, și, în colaborare cu mediu privat, România vrea să joace la această masă, pentru că, după cum ne-am dat seama în pandemie, avem o problemă de vulnerabilitate, de reziliență în ceea ce privește semiconductorii și microcipurile, iar Europa și Statele Unite trebuie să suplinească această dependență excesivă de zona asiatică. România poate să aibă un loc la masă, nu cred că neapărat în zona de producție în sine, unde vorbim de investiții de foarte multe miliarde, ci tot în zona de creiere, de valoare adăugată mare. Modul în care proiectăm aceste microcipuri, modul în care le gândim, prototiparea lor. Și aici avem fonduri substanțiale alocate de peste 120.000.000 de euro pentru acest hub de nanotehnologie în următorii ani.

Nu în ultimul rând, aș pune accent și pe un proiect important care se numește DANUBIUS și este practic al doilea mare proiect de cercetare, după laserul de la Măgurele, după proiectul ELI-NP. DANUBIUS are un buget care se va ridica probabil, în timp, la 300.000.000 de euro și studiază acest sistem de interferență între Dunăre și Marea Neagră. Este un sistem unic la nivel mondial și ne concentrăm pe partea de biodiversitate, pe evoluția acestei zone. Vorbim de rețele de senzori, de procesare a unui volum foarte mare de date, astfel încât să ne dăm seama ce implică pentru biodiversitatea Terrei un asemenea ecosistem. E un proiect important pentru Europa și cu o participare de la institutele noastre de top din zona aceasta.

Maria Țoghină: Ce am putea face pentru ca cercetătorii români, specialiștii noștri în IT să își poată desfășura activitatea în țară, să nu mai fie nevoiți să plece în altă parte pentru a-și valorifica potențialul profesional.

Sebastian Burduja: Vă voi da exemplul a 2 programe pe care le-am inițiat în timpul acestui mandat de 7 luni: bursele Carol I și bursele Henri Coandă. Bursa Carol I - era, teoretic, o hotărâre de guvern de prin 2017 niciodată aplicată, care în esență este corectă. Deci, olimpicii internaționali, cei mai buni tineri români, erau motivați financiar prin aceste burse să rămână în țară și să activeze în institutele noastre de cercetare. Bineînțeles că din cauza unei metodologii prost scrise sau rău intenționat scrise, contează mai puțin, niciun bursier Carol I nu a existat în România în acești 5 ani. Noi am corectat acest proiect, l-am operaționalizat și suntem pe ultima sută de metri cu avizarea lui în Guvern. Deci, eu sunt convins că începem 2023 cu bursieri Carol I, repet, olimpici străluciți, cu performanțe internaționale, care vor dori să rămână în sistemul de cercetare românesc și sunt convins că vor fi un câștig pentru acest sistem.

Apoi, Bursa Henri Coandă se împlinesc 50 de ani, de fapt, pe 25 noiembrie s-a întâmplat lucrul acesta, 50 de ani de la moartea marelui savant Henri Coandă și pentru a onora numele său, dar și pentru a rezolva o problemă, am creat acest program de burse. Ce face el? Pe de o parte, acordă sprijin pentru participarea echipelor românești la competiții internaționale de robotică, de case inteligente, cum a fost proiectul EFdeN și care implică anumite costuri de deplasare per echipă. Este vorba de 100.000 de lei astfel încât aceste echipe, în momentul în care câștigă dreptul de a reprezenta România, să poată să o facă fără a se gândi că nu au bani să meargă acolo. Și, pe de altă parte, bursierii Henri Coandă sunt cei care obțin rezultate de top la aceste competiții internaționale. Nu știu, la NASA, de exemplu, au fost copiii români excepționali care au câștigat premiul cel mare sau la robotică. Există un mare concurs de robotică, cred că se desfășoară de 29 de ani, în primii 28 de ani a câștigat Statele Unite. Anul acesta, primul an în care România a participat, a câștigat România! Vrem să îi premiem pe acești copii pentru că merită. Probabil că este o chestiune simbolică, veți spune, nu va face diferența între a rămâne și a plecat. Da, dar este un început!

Maria Țoghină: Cât de importantă este pentru ministerul pe care îl conduceți cooperarea cu alte ministere, cu autoritățile locale, cu mediul universitar, dar și cu mediul privat, cu mediul de afaceri și cum se realizează această colaborare?

Sebastian Burduja: Am impus la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării o politică a ușilor deschise, la propriu și la figurat, pentru că mi-am dat seama de la bun început că nu poți să te gândești la viitor și nu poți să-l construiești decât într-o formulă de parteneriat cu mediul privat, cu societatea civilă și, sigur, cu mediul public, cu celelalte instituții. Statul, vedeți, nu poate să inoveze mai mult decât o face mediul privat. Este imposibil. Nu există nicăieri în lume în lucrul acesta trebuie să apelezi la capacitatea și expertiza mediului privat. Și noi am făcut lucrul acesta într-un mod extrem de transparent și vă dau exemplul legislației privitoare la serviciile de cloud, ordonanța de urgență și, respectiv hotărârea de Guvern, care este și ea pe ultima sută de metri. Noi nu avem în minister specialiști în servicii de cloud. Sunt foarte puțini la nivel mondial și european. Sunt foarte puține țări care au reglementat aceste servicii în Europa și atunci am deschis masa discuțiilor: am prezentat un draft al acestor propuneri legislative și mediul privat efectiv a putut co-crea, a putut scrie împreună cu noi, într-un mod transparent, repet și pe deplin, inclusiv a putut scrie aceste propuneri legislative, extrăgând de fapt, din experiența altor state, unde companii internaționale aveau experiența serviciilor de cloud.

Sigur că asumarea finală și textul final sunt ale Ministerului, ale Guvernului României sau ale Parlamentului, în fine, dar expertiza și capacitatea este rodul unei munci de echipă.

La fel am procedat și cu documentația tehnică aferentă proiectului de cloud. Deci, gândiți-vă e un proiect de aproape 600.000.000 de euro unde documentația tehnică a fost publică înainte să fie finalizată, deci studiul de fezabilitate și proiectul tehnic au fost puse pe site. Eu cred că nu s-a mai întâmplat asta în România. Și mediul privat, societatea civilă au putut să vină cu observații, să vină cu îmbunătățiri la aceste documentații.

Maria Țoghină: Cum colaborați cu mediul universitar.

Sebastian Burduja: Foarte bine. Avem o relație de simbioză. Este implicit, pe de o parte, pentru că universitățile au rol de organizații de cercetare, deci se întâmplă cercetare și în universități și noi finanțăm direct universități prin programele noastre, prin planul național. Pe de altă parte, pentru că discutăm de o abordare nouă la nivelul Comisiei Europene, Comisia a venit, a făcut o analiză în detaliu a sistemului de cercetare românesc, se numește PSF - Policy Suport Facility - și ne-a spus că trebuie să încurajăm integrarea. Deci avem un sistem de cercetare mult prea fragmentat în România, la Ministerul Cercetării sunt 47 de institute în coordonare. Academia Română cred că are peste 70 de institute și mai sunt și universitățile cu rolul lor în cercetare. Comisia Europeană a spus “aveți multe posibilități de a colabora mai bine, multe complementarități, exploatați-le” și atunci venim cu un proiect de lege, care este și jalon în PNRR, până la finalul acestui an, prin care încurajăm colaborarea între aceste organizații de cercetare, fie la nivel de consorții de cercetare, fie prin fuziuni între ele, fie, sigur, prin alăturarea unor institute, alăturare voluntară și cu acordul Ministerului Cercetării de anumite universități.

Maria Țoghină: Domnule ministru, am discutat despre cercetare, inovare și digitalizare. Acestea însă au nevoie de încă un element pentru a-și atinge potențialul. Au nevoie de competitivitate. La acest capitol suntem pe ultimul loc în evaluările europene. Cum putem crește competitivitatea?

Sebastian Burduja: Aspectele sunt legate între ele. De fapt, competitivitatea înseamnă productivitatea muncii. Ce este creșterea economică? Este produsul dintre populație și productivitatea fiecărui individ, fiecărui membru al societății.

În mod evident, România nu are șanse foarte mari să își crească populația într-un mod semnificativ, să activeze această pârghie demografică. Din contră, suntem cu o populație care îmbătrânește rapid, cum se întâmplă și în alte state europene și mai mult decât în alte state europene. Suntem cu o populație care pleacă din țară. Undeva la 200.000 de plecări din țară, probabil, net 100.000 în fiecare an… nu-i un ritm cu care să ne mândrim. Și atunci trebuie să mizăm pe partea de productivitate. Deci, competivitatea înseamnă productivitate. Iar rețeta succesului pentru a crește productivitatea înseamnă fix inovare, că asta-ți permite acces la tehnologii noi și, de fapt, să faci mai mult cu mai puțin efort, inovare, digitalizare, viteza conexiunilor. Lucruri despre care este acest mandat la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Maria Țoghină: Dincolo de mandatul de ministru al digitalizării, sunteți și unul dintre cei mai activi parlamentari. 89 de acte normative promovate și cred că până la finalul anului aveți toate șansele să atingeți 100 de acte normative promovate. Cum reușiți să gestionați cele 2 componente ale activității dumneavoastră publice.

Sebastian Burduja: Este adevărat că foarte multe acte normative au fost inițiate pe vremea când eram doar deputat. Asta înseamnă acum mai bine de 7 luni de zile. Ele și-au continuat parcursul legislativ și, cu ajutorul colegilor mei, am reușit să promovăm unele dintre ele.

Când am început mandatul de deputat, am spus că nu am voie să stau acolo pur și simplu să mă uit la tavan. Suntem acolo să facem ceva, să schimbăm lucrurile. E adevărat că o funcție executivă, cum este cea de ministru sau cea de primar, îți permite un impact direct mult mai concret, pe termen mult mai scurt, dar și partea legislativă este importantă și, ca să vă dau un exemplu, există legea Tuță, îi spun eu, prin care statul nu mai are voie să ceară copii după documente la nivel central. Această lege este în vigoare, e adevărat, ea nu include amenzi, dar ea își produce deja efectele. Deci, am văzut multe situații în care instituții centrale le-au cerut cetățenilor acte, ei au invocat această prevedere legislativă și funcționarul de la ghișeu a fost nevoit să dea înapoi, ceea ce este o chestiune de normalitate. Până la urmă, asta înseamnă că statul nu are voie să ne ceară nouă documente pe care deja le are sau, dacă ni le cere, sigur, să facă ei copiile și să le pună în dosarul lor cu șină. Când o să avem operațional tot sistemul de cloud guvernamental, inclusiv lucrul acesta, va trebui interzis.

Maria Țoghină: Aceasta, într-un fel sau altul, ne duce și către cetățean, pentru că și cetățeanul ar trebui să fie conștient de forța lui. Așa este cum facem să avem cetățeni mai puternici în relația cu autoritățile, cu funcționarii.

Sebastian Burduja: Începe cu fiecare dintre noi și cu forța exemplului. În momentul în care suntem într-o situație în care suntem abuzați sau drepturile noastre sunt încălcate, trebuie să ridicăm 2 degete și trebuie să ne facem vocea auzită. Facem un bine și celorlalți din jurul nostru făcând lucrul acesta. Și prea de multe ori tindem să plecăm capul în fața unor asemenea abuzuri pentru că ne gândim să nu supărăm pe cel din spatele ghișeului, când el n-ar trebui să ne supere pe noi sau ea n-ar trebui să ne supere pe noi. De fapt, funcționarii sunt în slujba noastră, a cetățenilor și schimbarea asta de paradigmă eu am mai văzut-o prin țară. Sunt primării, administrații locale care au normalizat relația dintre cetățeni și funcționari. Dar mai e chestiune și de mentalitate. Pe mine mă doare de câte ori merg la mare să văd români care stau la coadă să-și achite taxa de pod. Pentru că astăzi putem plăti această taxă de pod printr-un simplu SMS. Și nu ne costă mai mult.

Maria Țoghină: … să vă spun că pe mine m-a costat acest simplu SMS plata de 3 ori a taxei de pod? În condițiile în care le-am comunicat celor de la CNAIR copie după dovada că am plătit prin SMS, n-au avut niciun fel de reacție. Nu s-a rezolvat, am plătit de 3 ori. Nici până în ziua de azi nu am primit răspuns de la ei…

Sebastian Burduja: Nu v-ați luat amendă…

Maria Țoghină: … a fost suprataxare, pentru că am primit notificare să plătesc 60 de lei și am decis să plătesc prin ghișeul.ro către instituție, acolo unde am înțeles eu, pentru că și asta este foarte neclar unde ar trebui să plătești această suprataxă, pentru că ei nu au recunoscut faptul că am plătit SMS-ul, după care am apărut și în sistemul la plata impozitelor și am plătit-o din nou. Repet, cred că ar fi o chestiune care ar ține de corectitudinea celor de la CNAIR, să urmărească, să vadă și să gestioneze. Ei lucrează printr-o firmă privată care trimit notificări, după care nu primești niciun fel de răspuns. Dacă am pățit acest lucru, eu, ca jurnalist și semnalând toate aspectele, vă dați seama ce se întâmplă cu oamenii simpli.

Sebastian Burduja: E un exemplu foarte corect, cel pe care îl dați și din păcate, faptul că un funcționar, undeva în back-end, deci în spatele procesorului, nu și-a făcut treaba, iată, dă un exemplu prost întregii societăți pentru că decredibilizează sistemul. Degeaba avem sisteme digitale, dacă nu avem încredere că în momentul în care le folosim ne rezolvăm problema. Mie nu mi s-a întâmplat ce vi s-a înâmplat dumneavoastră, din fericire, dar iată că se poate și ăsta este un semnal foarte prost.

Maria Țoghină: Să știți că am avut la momentul respectiv o dezbatere în familie, pentru că soțul nu are încredere în sistemele digitale de plată. Eu am insistat foarte tare să plătim taxa prin SMS și am spus “nu mai oprim, nu mai stăm la coadă. Plătim prin SMS, avem dovadă. Nu am niciun fel de emoții”. Este adevărat că la dus am plătit așa, la întors am plătit tot așa, prin SMS. O dată a funcționat, a doua oară nu a funcționat!

Ne întoarcem la Ministerul Digitalizării, Inovării și Cercetării. Care sunt cele 3 mari probleme ale ministerului și cum vă propuneți să le rezolvați?

Sebastian Burduja: Așa este. Prima problemă este cea de capacitate administrativă. În momentul în care am preluat mandatul aproape jumătate din minister nu avea conducere, erau direcții care nu erau conduse de nimeni și a trebuit să caut într-un timp foarte scurt oameni din sistemul public pe care să pot să îi transfer sau să îi detașez și să preia, practic, din mers lucrurile. Asta înseamnă zona de secretar general, secretar general adjunct, director de direcții. Vorbesc de direcții foarte importante: direcția juridică nu avea conducere, direcția de resurse umane nu avea conducere, direcția de comunicare, direcția administrativ și achiziții publice.

Maria Țoghină: Ați făcut și dumneavoastră ca la Ministerul de Interne, cu împuternicire.

Sebastian Burduja: Pe termen scurt nu ai de ales decât să apelezi la o asemenea soluție. Dar de câte ori s-a putut și de câte ori am reușit să îi conving pe colegi din alte ministere să vină aici, asta am făcut. Problema este că de multe ori salarizarea nu este unitară în sectorul public. Dincolo de faptul că teoretic avem o lege a salarizării unitare, salariile din ministerul nostru sunt mai mici decât în alte ministere și atunci oamenii fac un sacrificiu efectiv pentru a veni aici, cu atât mai mult cu cât își schimbă locul de muncă, vin într-o echipă nouă, vin în altă parte, deci să mai piardă și bani, vă dați seama, nu e ușor pentru nimeni. Din fericire, am reușit să conving o serie de oameni foarte buni, cu experiență mare în administrația publică, să se alăture aceste echipe și să preia un minister care este extrem de complex, extrem de tehnic și care acoperă foarte multe domenii. Gândiți-vă, partea de cercetare, OK, are 47 de institute în coordonare. Fiecare are propriile probleme, propriile spețe legate de patrimoniu, legate de muncă, de cercetare, legate de resursele umane, legate de conducere a fiecărui institut, de salarizare și așa mai departe. Apoi, avem Poșta Română la Ministerul Cercetării, este cea mai mare companie de stat, cred, din Europa de Sud-Est. Vorbim de 20 și ceva de mii de oameni cu problemele ei, cu efortul ei de modernizare, cu anumite progrese realmente impresionante în ultima perioadă, de la ghișee digitale până la acele easy-boxuri pe care începem să le vedem și vom putea apela la ele. Deci este un mandat foarte complex. Avem de asemenea probleme de infrastructură, nu arată ca ministerul viitorului, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Funcționăm într-o clădire veche, într-o clădire din “epoca de aur”.

Maria Țoghină: Iar accesul se face tot cu cartea de identitate și notare într-un registru.

Sebastian Burduja: Exact. Lucrăm și la acest lucru și avem, de fapt, un amplu proces prin care vrem să scăpăm de hârtie în Ministerul Digitalizării. Foarte puține instituții de stat au reușit să scape de hârtie, dar este un mare avantaj în a digitaliza fluxul documentelor. Pe de o parte, pentru că salvăm copaci, pe de altă parte, pentru că există o trasabilitate a fiecărui document. Deci nu se va mai putea sau nu voi mai accepta să aud replica “s-a pierdut hârtia”. În momentul acesta, când nu ai o trasabilitate exactă, nu știi unde este o hârtie, un act normativ sau un ordin sau orice alt document al ministerului, nu știi unde este pe flux, nu știi cât a stat la fiecare persoană. De fapt, nu știi pe cine să tragi la răspundere.

Maria Țoghină: Vă confirm că este o decizie potrivită, pentru că am făcut acest lucru atunci când am condus radioul public în perioada 2005-2010 și să știți că, odată ce totul a funcționat în sistem informatic, lucrurile s-au eficientizat foarte mult, iar managerii, indiferent de poziție, au devenit mult mai prezenți și mult mai eficienți în activitate.

Sebastian Burduja: Sunt convins, doamna Țoghină, iarăși sunt beneficiile acestor tehnologii. Ele ne permit să gestionăm lucrurile mult mai bine. O să mai dau un exemplu: am impus folosirea cartelelor de acces în ministerul nostru. În trecut, lucrul asta nu se respecta și le-am comunicat colegilor că nu am decât așteptarea să vină la program, atunci când lipsesc din timpul programului să comunice și să obțină aprobările necesare în conformitate cu legea. Nu a fost ușor pentru că implică o anumită cultură organizațională pe care noi o formăm acum și care înseamnă să fii serios, să-ți folosești cartela de acces când vii, când pleci, să nu forțezi turnicheții, să nu-i strici și așa mai departe. Lucruri simple, aparent.

Maria Țoghină: Care sunt cele 3 mari priorități ale mandatului de ministru?

Sebastian Burduja: În primul rând, cercetarea românească. Să o resetăm pe baze de meritocrație, de parteneriate internaționale și de acces la finanțări suficiente pentru a genera plus valoare în economia românească. Pe partea de inovare, să dinamizăm acest ecosistem al start-up-urilor românești, asigurându-le finanțarea și cadrul juridic necesar pentru a evolua în țară și pentru a nu mai pleca în alte țări, așa cum se întâmplă în prezent și în zona de transformare digitală, de a digitaliza cât mai multe servicii publice care schimbă în bine viața românilor. Noi am pornit și o caravană a digitalizării pentru că ne-am dat seama că degeaba stăm într-un birou dintr-un minister, că nu se poate face de aici digitalizarea, mai ales în mediul rural, și am mers în comunități mici. Am început cu județul Giurgiu, dar caravana continuă și în Botoșani și în alte părți ale țării. Să înțelegem ce doresc primarii, ce nevoie au primăriile din perspectiva digitalizării. Poate un flux electronic de documente, poate să treacă pe platforma ghișeul.ro, ce piedici au, de ce nu se întâmplă lucrurile acestea și, de asemenea, ce nevoi au cetățenii referitor la competențele digitale și cum putem să informăm cât mai rapid.

Maria Țoghină: Cât investim în noile tehnologii și la cât ar trebui să creștem aceste investiții pentru a asigura dezvoltarea României și bunăstare românilor?

Sebastian Burduja: Vă spuneam că suntem undeva, cel puțin din perspectiva bugetului cercetării, dar care se referă practic și la partea aceasta de orientare spre viitor și noi tehnologii, de 12 ori mai jos decât media Uniunii Europene. Nu o să putem crește brusc cercetarea românească, o spunea și premierul recent. E ca un pacient pe patul de ATI. Nu poți să începi să îi dai o friptură din prima, pentru că îl pui la pământ. Dar treptat, an cu an, trebuie să fie o sursă principală de investiții. Și, într-adevăr, bugetul alocat cercetării nu este o cheltuială, nu este o cheltuială. Ne învață experiența altor state. Este mai mare păcatul să ai resursa umană pe care România o are și să nu investești în cercetare. Deci, investim în cercetare, inovare. Practic, vom genera aici, în țara noastră, produse și servicii noi, care vor deservi lumea întreagă. Ăsta este viitorul.

Maria Țoghină: Pentru o foarte scurtă perioadă de timp ați fost și ministrul educației, e drept interimar. Cum a fost această experiență și cum colaborați acum cu ministrul educației?

Sebastian Burduja: Am o colaborare excelentă cu doamna ministru Ligia Deca. La fel de bună a fost și cu domnul ministru Sorin Câmpeanu.

Bun, eu am asigurat un interimat operațional, de păstrare a ministerului în reperele corecte și de asigurare unei continuități administrative. Am și spus atunci: ar fi culmea ca un ministru interimar în educația românească să vină cu propriile idei, după ce ani de zile practic fiecare ministru a venit cu o viziune și ar fi fost bine, poate, să asigurăm, o continuitate acestei viziuni și mandate mai lungi, astfel încât să se poată împlini lucrurile. E adevărat că există proiectul România educată. Este un proiect excepțional din punctul meu de vedere. El trebuie pus în practică. Deci, acum, misiunea doamnei Deca aceasta este. Este bine că există acest proiect și din punctul meu de vedere tot ce înseamnă interacțiune cu zona de cercetare, noi facem echipă și o facem într-un mod foarte, foarte OK.

Maria Țoghină: Cât de importantă este educația pentru ministrul Sebastian Burduja?

Sebastian Burduja: Vitală într-o societate… Mi-aduc aminte din istorie că pe vremea lui Ion C. Brătianu, bugetul pentru învățământ era nelimitat. Acesta era principiul marelui Ion Brătianu, pe care l-a aplicat inclusiv în educarea propriilor copii. Știm bine ce fel de copii a avut: Ionel Brătianu, prim-ministru, Vintilă Brătianu și așa mai departe. Deci aveau acces la orice fel de resurse din perspectiva educării lor și la fel în bugetul țării. Așa era directiva pentru învățământ: buget nelimitat! De fapt, este o viziune liberală corectă, prin care nu poți să-ți dezvolți societatea, dacă nu investești în oamenii tăi, dacă nu investești în tineri, dacă nu aduci noile tehnologii de la vârste foarte fragede. Asta înseamnă, de fapt, o societate competitivă. … am fost un “tocilar”, ca să spun lucrurilor pe nume, ceea ce mi-a permis acces la o educație de calitate în țară și în străinătate.

Maria Țoghină: Ați absolvit cursurile unor importante Universității Americane, aflate pe primele locuri în topurile globale ale educației. Ce ați adus cu dumneavoastră din această experiență și ce v-ați dori să fie implementat și în România?

Sebastian Burduja: Ce întrebare grea? Sunt multe lucruri care sunt totuși diferite în sistemul american și poate că sunt bune, poate că nu sunt bune sau poate că nu se adaptează sistemului românesc. Pe mine m-a marcat experiența americană din câteva perspective. În primul rând, ei încurajează foarte mult inițiativa fiecărui student. Ești acolo pentru a-ți face vocea auzită. Nu ești acolo să scrii după dictare, ești acolo să-ți contrazici profesorul de câte ori ai argumente și de fapt, orele de curs, cel puțin la Harvard Business School, se desfășoară 90 % din timp cu schimburi de replici între studenți. Profesorul nu vorbește decât la început, 30 de secunde, întotdeauna începe cursul cu un cold call, asta înseamnă că îl ia pe un student pe nepregătite și îi solicită să prezinte studiul de caz…

Maria Țoghină: … îl provoacă…

Sebastian Burduja: Da! După care 90 % din timp, repet, vorbesc. E o conversație socratică din care înveți enorm pentru că ai perspective diferite ale colegilor tăi, harul profesorul fiind acela de a direcționa conversația în funcție de caracteristicile și perspectiva fiecărui student. După care o concluzie de câteva minute la final. Asta este metoda de lucru la Harvard Business School.

De asemenea, zona aceasta de scriere. Când am ajuns în Statele Unite ale Americii, mi-am dat seama că scriam foarte frumos, foarte poetic, dar complet greșit pe standardul american și a trebuit să mă antrenez foarte repede și Universitatea Stanford mi-a pus la dispoziție toate resursele necesare, în mod gratuit, astfel încât să scriu la obiect, cu argumente, cu date, cu o idee care susține celelalte idei exprimate într-un paragraf. Deci într-un mod, cum să vă spun, riguros, matematic,

Vă mai spun un lucru deci disponibilitatea americanilor de a eșua și de a o lua de la capăt este fantastică.

Maria Țoghină: Noi ne temem de greșeli. Noi sancționăm greșeala și atunci când dăm note la școală sau când primim note. Pentru că nu toți am dat note. Am fost mai degrabă cei care au primit note. Am fost sancționați pentru greșeli.

Sebastian Burduja: Așa este și asta generează o aversiune la risc, o prudență, o disponibilitate redusă de a greși. Iar atunci când greșești ne este foarte greu să o luăm de la capăt, să ne scuturăm de praf și să începem.

Maria Țoghină: Noi vedem greșelile ca pe un eșec.

Sebastian Burduja: Așa este. Americanii, din contră, le văd ca pe oportunitatea de a învăța, de la Thomas Edison, care, în mod celebru spunea că “nu a eșuat de 10.000 de ori până a descoperit becul, ci a găsit 10.000 de căi care n-au funcționat”.

Maria Țoghină: Cum să păstrăm aici, în țară, forța de muncă de înaltă calificare și cum să îi convingem pe cei care deja au plecat și care au experiențe extraordinare să revină acasă?

Sebastian Burduja: În 2009 am înființat Liga Studenților Români în Străinătate. Și premiza de la care am plecat este că România are nevoie de o nouă generație pașoptistă, de oameni care poate s-au format în Occident și împreună cu oamenii de acasă, care nu sunt cu nimic mai prejos decât cei care au plecat, să fiu foarte clar, aici să construiască o societate modernă în România secolului 21. Am plecat la drum cu Liga, un avânt patriotic specific tinereții și ne-am gândit că, pur și simplu, spunându-le românilor de afară “haideți acasă”, chiar am avut programe care se intitulau “hai acasă”...

Maria Țoghină: Îmi amintesc mesajele dumneavoastră…

Sebastian Burduja: …aceste îndemnuri au funcționat parțial. Sunt câțiva colegi de generație care au revenit și cred că schimbă societatea românească în bine. Dar totuși, cum să vă spun, astfel de îndemnuri nu te duc decât până într-un punct.

E nevoie de oportunități în România, e nevoie să ai locuri de muncă bine plătite, dar mult mai important decât asta, și o spun pe baza sondajelor pe care noi le făceam la Ligă și le-am tot făcut an la rândul, oamenii nu se întorc neapărat pentru salariu, dar vor să aibă o viață decentă în România când revin. Deci vor să știe că atunci când își trimit copilul la școală, copilul este în siguranță și învață să gândească, nu să memoreze. Vor să știe că, atunci când li se îmbolnăvește copilul sau chiar ei se îmbolnăvesc, au un spital unde să se trateze și nu pleacă din spital mai bolnav decât au intrat, că au un drum sigur pe care merg și nu riscă accidente grave. Lucrurile de bază sunt genul de lucruri care, din păcate, nu se pot schimba de azi pe mâine, însă în același timp trebuie să ne uităm și la lucrurile care funcționează în România.

Am avut recent oportunitatea de a fi gazdă, împreună cu ANCOM, pentru acea mare conferință ONU care a reunit la București 193 de state, inclusiv aproape 75 de miniștri omologi ai telecomunicațiilor, ai inteligenței artificiale, ai domeniului IT&C în general. Vreau să spun că am avut peste 40 de bilaterale și foarte mulți dintre interlocutori mai fuseseră în România acum niște ani de zile și, fără excepție, au spus “fiți mândri de ce ați realizat în această țară. Nu vă imaginați cât s-a schimbat”. Știu că tendința noastră este să ne concentrăm pe ce nu merge, să vedem întotdeauna lucrurile gri sau negre din societatea noastră. Dar totuși, pentru o țară care a plecat la drum în 1990 din cel mai represiv regim comunist, cu cea mai închisă economie, fără niciun fel de activitate instituțională în societatea civilă, noi n-am avut solidaritatea, noi n-am avut oportunitățile pe care alte regimuri comuniste le-au creat atunci. Deci, totuși, pentru punctul din care am plecat, România este într-un punct bun și este de partea bună a istoriei și vedem lucrul ăsta și în actualul context regional.

Maria Țoghină: Continuăm dialogul cu invitatul ediției, ministrul cercetării, inovării și digitalizării, Sebastian Burduja. Ușor-ușor ne apropiem de finalul dialogului nostru. Sunt curioasă cum a fost 2022 pentru ministrul cercetării, inovării și digitalizării, dar mai ales pentru omul Sebastian Burduja. Ce puneți la capitolul lucruri importante, amintiri frumoase?

Sebastian Burduja: S-a născut băiatul nostru cel mic. Este al patrulea copilaș.

Maria Țoghină: Să vă trăiască!

Sebastian Burduja: Mulțumim și acestea, de fapt, sunt cele mai mari realizări pe care le poți avea pentru că, dincolo de toate sacrificiile pe care le implică această muncă, am conștiința că inclusiv pentru copiii mei poate reușesc să las un loc puțin mai bun ca înainte.

Maria Țoghină: Chiar aveam pregătită această întrebare. Ce fel de țară vă doriți pentru copiii dumneavoastră?

Sebastian Burduja: Nu pot decât să-l citez pe Nicolae Iorga, care spunea că înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte!

Maria Țoghină: Cum arată o zi din viața lui Sebastian Burduja?

Sebastian Burduja: Încep devreme…

Maria Țoghină: Cât de devreme?

Sebastian Burduja: În jurul orei 6:30... pregătim copilașii de grădiniță, cei 2 care sunt mai măricei.

Ajung la minister și intru în nebunia cotidiană a zilei. Asta înseamnă întâlniri de lucru…din păcate, anumite evenimente pe care nu pot să le refuz, încerc să le reduc la minim, pentru că orice eveniment, orice acțiune de protocol, implică totuși un timp petrecut departe de lucrurile operaționale de care trebuie să mă ocup și atunci n-am decât să compensez în weekend sau serile.

În același timp, am fost la evenimente pentru că cred că e important să poziționăm acest minister așa cum se cuvine. Deci oamenii să înțeleagă rolul lui în Guvernul României și în modelul economic românesc. Am spus de la bun început că este sau ar trebui să fie vârful de lance al dezvoltării economice pentru România. Cercetarea, inovarea, digitalizarea sunt domeniile viitorului și,sigur, ziua se termină la 9 la 10 dar și de acasă lucrez.

Maria Țoghină: Când mai aveți timp pentru familie, ce spun copiii, ce spune soția?

Sebastian Burduja: Încerc o zi să mă protejez de întâlniri și alte angajamente profesionale. Soția este cea mai răbdătoare ființă pe care o cunosc de pe lumea asta și sper să mă mai suporte.

Maria Țoghină: Când mulți colegi de generație decideau să plece din România, dumneavoastră părăseați o carieră de succes peste ocean și reveneați la București. Ați regretat vreun moment această decizie și ce a contat în decizia de a reveni în țară?

Sebastian Burduja: N-am regretat-o nicio clipă, pentru că am ales cu sufletul și cu inima. Sunt două momente care au contat. Un moment care se leagă de mentorul meu de la Harvard, Steve Jarding, care ne-a spus în ultima oră a cursului că cel mai important lucru în viață este ca în ultima ta clipă pe acest pământ să te uiți în spate și să poți să spui că ai dat lumii mai mult decât ai luat. Deci, iată o ecuație simplă, dar dacă ne gândim cu toții avem o singură viață…

Maria Țoghină: … într-un fel se completează cu ceea ce spunea Nicolae Iorga.

Sebastian Burduja: Așa este. Este o idee foarte similară și, de fapt, îți imprimă un sentiment al răspunderii pentru modul în care-ți trăiești viața și ce reușești să lași în urma ta. Cu toții vom fi în acel moment, la un moment dat sau altul, în care vom pune capul pe pernă efectiv pentru ultima dată. Cel mai trist lucru, spunea profesorul meu Steve Jarding, este ca atunci când te uiți în spate, să nu poți spune că ai dat lumii mai mult decât ai luat, decât ai primit de la ea. Și al doilea moment, tot pe patul de moarte, cumva, al bunicului meu și ultimele cuvinte pe care mi le-a spus într-o conversație grea în care îmi punea în vedere să mă întorc acasă. Și sigur aveam diverse scuze că nu pot să revin în România, pentru că mă căsătorisem proaspăt, luasem o casă printr-un credit la bancă, aveam o carieră bună în America, și eu și soția, și bunicul meu mi-a spus atât: “în viață, să nu faci ce poți în viață, să faci ce trebuie”. Și m-a bântuit ceea ce mi-a spus vreo 5 ani de zile până când am reușit să ne rupem de America, să închidem tot ce am avut acolo și să o luăm de la 0, practic, în România.

Maria Țoghină: Din nou, aceeași idee, aceeași cheie: responsabilitate.

Sebastian Burduja: Da, vedeți, viața m-a pus în situații în care mi-am dat seama că nu poți să-ți faci din fericire un scop, pentru că viața înseamnă și durere, și sacrificii, și lucruri pe care nu ai cum să le eviți. Deci, dacă scopul vieții este fericirea, într-un moment de durere îți pierzi orice fel de echilibru, nu mai ai niciun fel de ancoră. Și atunci, în astfel de momente sau într-un astfel de moment, pe mine m-a salvat o carte despre care am mai vorbit “Omul în căutarea sensului vieții”, de Victor Frankl, un evreu supraviețuitor a 4 lagăre, inclusiv Auschwitz, care a pierdut absolut tot ce a avut și care a realizat, ca urmare a acestor experiențe, că viața este despre libertatea de a alege cum răspunzi la ceea ce ți se întâmplă. Viața nu este despre ceea ce ți se întâmplă, este despre cum răspunzi la ceea ce ți se întâmplă.

Maria Țoghină: Ce sfaturi aveți pentru tinerii care pleacă la studii în străinătate?

Sebastian Burduja: Să nu uite de țară. Și o spun în modul cel mai sincer. Am lucrat în multe țări din lumea aceasta sau pentru multe țări din lumea aceasta. Nu am avut nicăieri o satisfacție mai mare ca atunci când am putut să fac ceva pentru locul din care sunt. Este incomparabil și cred că trebuie să fie mândri de ei, să fie pe deplin conștienți de valoarea lor, să n-aibă niciun fel de complex în fața celorlalți în general. Experiența mea este că românii care ajung la studii în străinătate sunt printre cei mai buni. Și nu este doar experiența mea. Îmi aduc aminte de prima laureată a Galei Studenților Români în străinătate, Corina Tarniță, de la Harvard, care spunea ce i-a spus mentorul ei de la Harvard, că din experiența lui a fi român e sinonim cu a fi inteligent. Aceasta era părerea profesorilor de la Harvard cu privire la tinerii români care deveneau studenți acolo. Deci să nu aibă complexe și să-i urmeze pilda lui George Enescu. George Enescu când a plecat la studii a avut un dialog cu mama lui în care a întrebat-o: mamă, oare să le spun colegilor mei că sunt din România și că sunt român? Și mama i-a răspuns: de ce să nu nle spui? Păi să nu creadă că mă laud.

Maria Țoghină: Suntem în apropierea zilei de 1 decembrie Ziua Națională a României. Cum definiți patriotismul.

Sebastian Burduja: Patriotismul este faptă pentru semenii tăi și o țară puțin mai bună.

Maria Țoghină: Aveți un mesaj pentru români?

Sebastian Burduja: Să-și recapete cât mai rapid încrederea în ei înșiși, în România, în viitor. E o chestiune de atitudine. Și pe mine m-a învățat chestiunea asta America. Americanii se cred cei mai buni din lume, se cred excepționali. Noi, de multe ori ne credem excepțional, dar într-un sens rău: orice se poate întâmpla aici sau nimic nu se mai poate face în România, totul e pierdut. Trebuie să scăpăm rapid de resemnare, de cinism, de scepticism. Ele sunt justificabile. Sunt 30 și ceva de ani de neîmpliniri, de promisiuni deșarte, de dezamăgiri. Dar nici nu ne vom face bine dacă nu scăpăm de această resemnare, dacă nu ne asumăm o luptă comună pentru viitor, dacă nu ne conștientizăm valoarea. Un alt lucru pe care americanii îl fac foarte bine! Dacă nu ne prețuim noi înșine, cine să ne prețuiască?

Maria Țoghină: Ce îi doriți României în această aniversare.

Sebastian Burduja: Să fie mai mult decât a fost vreodată și cât mai repede.

Maria Țoghină: Sebastian BURDUJA, Ministrul cercetării, inovării și digitalizării, a fost invitatul ediției. Vă mulțumesc și vă mai aștept la Serviciul de noapte.