EXCLUSIV Iulian Chifu: Nu se pune problema în momentul de față ca Federația Rusă să asume un atac asupra teritoriului României

Vom avea o vară fierbinte si la propriu si la figurat, este de părere prof.univ.dr. Iulian Chifu, cunoscut analist de politică externă.

Războiul pe termen lung din Ucraina, rivalitatea conflictuală dintre Statele Unite și China și încălzirea globala - cu valul de canicula de peste 50 de grade în Iran - sunt amenințările verii, la care lumea și liderii globali sunt nevoiti să găsească răspunsuri și soluții.

O analiza semnată de Iulian Chifu la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină:

RRA: "Serviciul de noapte" - Invitat: profesor universitar doctor Iulian Chifu, analist de politică externă (I)

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (23 iunie, ora 00:06) - Realizator: Maria Țoghină - Bun regăsit, dragi prieteni! Sunt Maria Țoghină și vă invit să deslușim împreună semnificațiile termenilor care definesc cel mai bine noua realitate cu care planeta se confruntă: permacriză și policrize. În căutarea bunăstării pierdute, oamenii așteaptă de la liderii globali înțelepciune și pace, nu confruntări și conflicte. Cât de fierbinte va fi această vară și care sunt șansele unei soluții care să pună capăt războiului din Ucrainaz, discutăm în această noapte cu profesor universitar doctor Iulian Chifu, analist de politică externă și colaborator apropiat al emisiunii. Bună seara și bun revenit la "Serviciul de noapte" și mulțumim pentru că de fiecare dată acceptați fără ezitare să intrați în dialog cu ascultătorii postului public de radio pe teme complicate ce țin de situația geostrategică internațională.

Iulian Chifu: Bună seara și mulțumesc pentru invitație, întotdeauna, cu drag.

Realizator: 021.312.10.54 sau 021.312.36.44 sunt cele două numere de telefon la care ne puteți suna. Mesajele scrise le aștept pe pagina de Facebook România Actualități, unde ne puteți urmări live video. Vă invit, deci, să ne sunați pentru a adresa întrebări invitatului ediției. Vom avea o vară fierbinte? O întrebare la care căutăm un răspuns în această noapte. Multe evenimente în această perioadă, în ultima lună, chiar și în perioada imediat următoare, până când se va intra așa în perioada de vacanță efectivă. Care sunt cele mai relevante întâlniri și ce anume ați puncta pe harta aceasta a lumii?

Iulian Chifu: Sigur, punem între paranteze în această dimensiune războiul de agresiune pe scară largă a Federației Ruse în Ucraina, care este de zi cu zi. Este un război pe termen lung, un război de înaltă intensitate și știm cum evoluează în această perioadă, poate revenim. În ceea ce privește, într-adevăr, un anumit tip de dinamică și chiar turbulență profundă în reașezările relațiilor internaționale, da, vedem aceste inițiative care vin pe diferite componente. Am avut vizita secretarului de stat Antony Blinken în China, urmată imediat de o declarație de contrabalans a președintelui Biden, care a atribuit președintelui Xi Jinping atributul de dictator, cu o reacție imediată a Chinei și, mă rog, cu acuzațiile că președintele american ar tulbura relațiile bilaterale. Rezultatul întregii vizite, de fapt, vine să marcheze dorința ambelor părți de a stabiliza această relație bilaterală și de a evita o cădere, o alunecare spre o formă de conflict deschis, în orice formă, pe orice dimensiune. Sigur, s-au păstrat în ambele cazuri pozițiile divergente care au fost reafirmate de către fiecare, spuneam, dintre părți. Și aici lucrurile nu au cum să intre într-o zonă de convergență, chiar dacă unul dintre obiectivele lui Antony Blinken a fost exact acela de a identifica și anumite arii în care cele două mari puteri ar putea coopera. Avem probabil cea mai importantă vizită de ultimă oră - a fost vizită a premierului indian Modi la Casa Albă, cu primire fastuoasă, cu o discuție foarte largă în Biroul Oval, cu o conferință de presă, dacă vă puteți imagina, a celor doi șefi de state. Spun că este o premieră, pentru că Modi nu este cunoscut ca un lider, nici extrem de carismatic în interfața publică cu zona media, nici extrem de deschis, nu a avut conferință de presă sau un interviu în termenii clasici ai termenilor, de foarte multă vreme. Nu are decât comunicate sau discursuri publice.

"Tipul de acorduri care au fost stabilite la nivel comercial și militar între Statele Unite și India vin să creeze două breșe majore. În primul rând, să doteze India și să o aducă mai aproape de Statele Unite în această rivalitate pe care ea oricum o are, inclusiv teritorială în Munții Himalaya cu China şi în toată regiunea Indo-Pacific".

Reporter: Care este semnificația acestei întâlniri și de ce? Pentru că prin aceasta, Statele Unite doresc să transmită un mesaj, cui anume?

Iulian Chifu: Extrem de puternic. Și este vorba, din nou, despre China. Pentru că să nu uităm că obiectivul fundamental și marea rivalitate conflictuală la nivel global rămâne cea dintre Statele Unite și China. Sigur, am putea să spunem, dintre China și Statele Unite, în măsura în care zona autocrată și de export de model în momentul de față vine din partea Chinei. Agresivitatea, constrângerile, tentativele de a prelua inclusiv teritorial Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est, repoziționări, toate acestea se regăsesc în acțiunile Chinei, blocaje, asumare unilaterală de zone de interdicție, de survol și de navigație. În contrapartidă, Statele Unite vin și pledează pentru libertatea circulației și, în egală măsură, pentru apărarea tuturor democrațiilor, inclusiv a micii democrații a Taiwanului, insulă cu un regim separat, cum știți, de al Chinei, chiar dacă principiul acesta al unei Chine unice este apărat de Statele Unite în virtutea dreptului internațional și a lumii bazate pe reguli. În ciuda acestui fapt, sigur că nu este acceptabilă o preluare prin violență a acestei insule, cum nu e acceptabilă nici această constrângere și extindere teritorială a Chinei în toată Marea Chinei de Sud și în raport cu toți vecinii săi din acea zonă. Cred că sunt vreo 12 state cu care China în momentul de față se află în conflicte teritoriale, de la grupuri de insule până la redesenări ale zonelor economice exclusive, recunoașterea sau non-recunoașterea dreptului mării al Națiunilor Unite și toate aceste lucruri vin să se subsumeze. Însă ceea ce vedem, și aici este rolul important al Indiei, este o tentativă de a gestiona situația Chinei, nu într-o variantă Marea Chinei de Sud, cum era acum poate 10 ani, 8 ani, încă posibil, Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud, care să aibă posibilitatea să mențină China într-un echilibru prin acest balans regional, dar între timp, forța Chinei, capacitatea sa economică și cea militară dobândită a ajuns atât de mare încât în momentul de față China nu poate fi îndiguită și echilibrată decât într-o zonă mult mai largă. Așa am ajuns să vorbim despre zona Indo-Pacific, să vorbim despre Quad, acel parteneriat cadrilater în care intră și India, Australia, Japonia și Statele Unite, dar și AUKUS, acea alianță, să zicem, anglo-americană care include Statele Unite, Marea Britanie și Australia, toate aceste alianțe fiind făcute între state democratice și pentru a putea să acorde un echilibru și un sprijin tuturor statelor din zona aceea a Asiei de Sud-Est din Indo-Pacific, care să aibă pe cine să se bizuie și să-și poată dezvolta propriile politici în fața unor constrângeri și agresiuni din ce în ce mai variate și mai puternice ale Chinei.

Reporter: Și din această perspectivă, care va fi replica la această întâlnire dinspre China? Pentru că, în general, în astfel de acțiuni, de imagine, de diplomație, de mesaje, China nu lasă lucrurile fără răspuns.

Iulian Chifu: E dificil în momentul de față, pentru că nu poți să contrabalansezi o Indie care a devenit cea mai numeroasă națiune a lumii și cea mai mare democrație din punct de vedere demografic a lumii. Sigur, oricine poate spune, "dar nu e o democrație perfectă, există porniri de o factură sau de alta, există gesturi interpretabile". Ele au fost puse în discuție la Casa Albă și acel interviu- eveniment, i-aș spune eu, acea conferință de presă cu întrebări naturale și jurnalistice serioase arată și prin răspunsuri că Narendra Modi este atașat principiilor și valorilor democratice, subliniază că nu există democrație fără drepturile omului și fără umanitatea din spatele drepturilor omului, iar tipul de acorduri care au fost stabilite la nivel comercial și militar între Statele Unite și India vin să creeze două breșe majore. În primul rând, să doteze India și să o aducă mai aproape de Statele Unite în această rivalitate pe care ea oricum o are, inclusiv teritorială în Munții Himalaya cu China şi în toată regiunea Indo-Pacific, iată Sri Lanka, de exemplu, presiunea Chinei o resimte extrem de puternic India, deci are nevoie și ea de aliați. Şi pe aceeași dimensiune merită lucrurile văzute și prin faptul că eliberează, cel puțin într-o perspectivă, India de o dependență privind achizițiile militare din Rusia. Aici a fost marea problemă a Indiei și nevoia sa de a fi cât se poate de neutră - de altfel, nealinierea este în ADN-ul politicilor indiene din ultimii ani, ultimii 50 de ani, a fost unul din părinții mişcării de nealiniere. Ei bine, în momentul de față, pozițiile sale sunt extrem de solide și am văzut în cadrul Adunării Generale a ONU cel puțin de două ori şi India şi China votând împotriva Federației Ruse explicit, împotriva agresiunii, împotriva modificărilor teritoriale prin forță, deci nuanțe care arată nevoia, până la urmă, de a alege între victimă și agresor şi între a respecta regulile dreptului internațional, Carta ONU și a tolera agresiunea militară pentru modificări teritoriale pe care astăzi o face Federația Rusă în Ucraina.

Realizator: Mai stăruim un pic pe acest subiect și insist cu o întrebare: să ne așteptăm ca, în perioada următoare, Uniunea Europeană, România să privească mai atent spre India, să se dezvolte această relație?

Iulian Chifu: Este o relație care este dezvoltată de ceva vreme, în ultimul an și jumătate, în special în momentul declanșării agresiunii militare ruse. Nu trebuie uitat că în Ucraina se aflau foarte mulți studenți indieni și foarte mulți indieni în general. România a jucat un rol esențial în extragerea acestor studenți și repatrierea lor şi la acest capitol au existat inclusiv discuții telefonice și vizite în India - cred că secretarul de stat a fost în urmă cu două săptămâni, discuția telefonică a fost imediat atunci și chiar Narendra Modi l-a sunat pe premierul de atunci, Nicolae Ciucă, pentru a-i mulțumi. Și unul dintre miniștrii săi a venit în România pentru a ajuta la repatrierea cetățenilor săi, care fuseseră găzduiți, cum am făcut-o cu toți refugiații ucraineni sau resortizanții statelor terțe care au fost obligați să părăsească în viteză și unii fără documente și în condiții complicate Ucraina, atunci, în perioada extrem de caldă a agresiunii în primele zile.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 22/23 iunie 2023

Realizator: Avem un telefon în direct, o să vă rog să puneți căștile. O salutăm pe ascultătoarea noastră fidelă, doamna Dorela Alistar. Bună dimineața! Bun venit la "Serviciul de noapte"

Dorela Alistar: Bună dimineața doamna Maria Ţoghină şi bună dimineața invitatului excepțional pe care-l aveți în seara asta!

Realizator: Vă mulțumim.

Dorela Alistar: Vreau întâi și întâi să transmiteți felicitări domnului Felix Crainicu pentru emisiunea de marți noapte, care a fost excepțională, excepțională. Să-i tramnsmiteţi felicitări din partea mea, pentru că eu l-am...

Realizator: Îi voi transmite. A avut o temă foarte interesantă, despre domnițe și averi fabuloase.

Dorela Alistar: A fost ceva... o emisiune de nota 25. Acum vreau să vă pun o întrebare dvs. dna. Maria Ţoghină. Cum vedeţi viitorul emisiunilor de noapte - pentru dvs. pun întrebarea și invitatului dvs. îi pun mai multe întrebări. Prima întrebare, aţi pus-o deja dvs, relația Rusia-India, deja ați pus-o dvs. și invitatul a și răspuns. A doua întrebare, Transnistria este un bolovan în unirea Basarabiei cu România şi cum putem să ajutăm, să mutăm acest bolovan? Și dacă consideră invitatul dvs. că unirea Republicii Moldova cu România ar intra mai repede în comunitatea europeană și cum vede dânsul ultima veste care m-a răpus pur și simplu cu podul care vor să-l distrugă în România, Federația Rusă, ce se întâmplă cu România, că ducem fiecare zi numai cu emoţii? Şi o întrebare suplimentară domnului invitat, că știu că e un om deosebit de deștept și de înțelept, ce se întâmplă cu vasul românesc "Transilvania'' cu care am călătorit, și nu mai știu ce se întâmplă cu el? E o întrebare suplimentară, bineînțeles. Eu vă mulțumesc și vă urez numai în sănătate și succese în continuare. Toate cele bune!

Realizator: Mulţumim mult de tot. Eu, foarte pe scurt, viitorul emisiunilor de noapte la Radio România este este unul bun, noi sperăm să continue.

Iulian Chifu: Eu mai vin, dacă sunt invitat.

Realizator: Cu tot dragul, întotdeauna, mai ales că noi apreciem faptul că de fiecare dată vă faceţi timp pentru a vă întâlni cu ascultătorii. Este important ca să înțelegem cu toții ce se întâmplă în lume. Revenim la întrebările adresate dvs.. Prima întrebare, dacă Transnistria...

Iulian Chifu: Rusia - India.

Realizator: Rusia - India am răspuns sau mai vreţi sa reveniţi un pic...

Iulian Chifu: Da. Nu e atât de simplu, pentru că, în momentul de față, o mare parte din armamentele Indiei sunt într-adevăr furnizate de Federația Rusă. Trebuie înțeles că nu-i vorba numai de a livra, nu știu, un crucișător sau o navă sau un purtător de orice fel, aerian sau naval, e vorba despre mentenanță, e vorba de piese de schimb, e vorba despre muniţie - am văzut cât de mult joacă acest rol, și atunci India, până când își va face tranziția spre categorii de armamente cu o tehnologie superioară celor ruse, care s-au dovedit foarte clar depășite - de altfel, India este unul dintre, am să pun în paranteze, unul dintre, să zicem, portavioanele livrate sau cu pretenție de portavion livrat de Federația Rusă s-a scufundat înainte de a intra în serviciu, după ce fusese livratt Indiei. Deci ştie şi India foarte bine calitatea unora dintre produsele Federației Ruse. Ei bine, până se face această tranziție, dependența rămâne în continuare, cum rămâne și pe alte lanțuri de furnituri. Or, pe această dimensiune, trebuie gândit că nu se petrec lucrurile peste noapte, e o tranziție,. E important ca India să facă primii pași, să aibă alternative, că și a asta este o problemă, dacă are de unde să-și procure în mod alternativ capabilitățile de care are nevoie în planificarea apărării sale. Și atunci trendul va fi unul pozitiv, dar, reținem, nu se produc schimbări peste noapte, reorientări peste noapte. De aceea, mai degrabă aș aștepta ca India să rămână un stat sigur, democratic, aliniat cu statele democratice, implicat în Indo-Pacific, dar cu nuanțe și formule, să zicem, nealiniate sau echilibrate pe anumite relații, poate inclusiv în relația dintre Federația Rusă și Ucraina.

"Republica Moldova este în limitele teritoriului său recunoscut internațional, altfel nu există, ceea ce înseamnă inclusiv cu regiunea actuală separatistă transnistreană. Dar, dacă ne uităm la dinamicile din acea regiune, vom vedea că există un interes al populației locale, inclusiv al oamenilor de afaceri, al leadershipului de acolo, de a se apropia de Chișinău și de Uniunea Europeană".

Realizator: Ascultătoarea noastră întreba dacă este Transnistria un bolovan în unirea Basarabiei cu România și cum putem muta acest bolovan, dacă vorbim despre un bolovan, desigur, în sens figurat.

Iulian Chifu:Bun. În primul rând, chestiunea unirii Republicii Moldova cu România în momentul de față nu este pe agendă, nu este pe agenda nimănui. Sigur, condițiile sunt foarte clare, o majoritate care să susțină acest lucru și în România, și în Republica Moldova. Da, suntem mai aproape. Unionismul în Republica Moldova a ajuns undeva între 35 și 40%. Există o susținere și o orientare spre Occident foarte bine structurată. Războiul din Ucraina a creat modificări importante și în Republica Moldova. Dar nu trebuie uitat, Republica Moldova este în limitele teritoriului său recunoscut internațional, altfel nu există, ceea ce înseamnă inclusiv cu regiunea actuală separatistă transnistreană. Dar, dacă ne uităm la dinamicile din acea regiune, vom vedea că există un interes al populației locale, inclusiv al oamenilor de afaceri, a leadershipului de acolo, de a se apropia de Chișinău și de Uniunea Europeană, tocmai pentru că fiind strânsă între Republica Moldova, teritoriu aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, sigur Uniunea Europeană prin România, iar în partea cealaltă, Ucraina. Odată ce orientarea acestor actori este într-o direcție, Transnistria nu poate să facă un comerț estic. Prin ce? Prin pod aerian sau în ce variantă ca să evite o realitate care arată că regiunea separatistă schimbă mai multe mărfuri cu România decât cu Rusia și Ucraina, că reorientarea cetățenilor este de așa natură încât a ajuns probabil undeva în jur de 80% care și-au refăcut cetățenia Republicii Moldova, că toate companiile care fac comerț exterior și care funcționează și au relevanță, toate sunt înregistrate la Chișinău de către autoritățile legitime și că sigur rămâne în Transnistria o zonă militară, restul Armatei a 14-a, așa-numitul "grup operativ al trupelor ruse", plus trupele ruse care păzesc depozitul la Cobasna, de armament, dinainte de al Doilea Război Mondial. Și există și un anumit tip de leadership care rămâne sub controlul și coordonarea Federației Ruse.

Realizator: A Moscovei...

Iulian Chifu: Da. Deci nu se poate fără, Republica Moldova este ca atare. Drumul natural ar fi pasul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și la sfârșitul acestui an sperăm ca și Republica Moldova și Ucraina să deschidă negocierile cu Uniunea pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ambele sunt candidate la aderarea la Uniunea Europeană, dar trebuie să parcurgă toate aceste etape.

Realizator: Ne amintim, etape pe care le-a parcurs și România.

Iulian Chifu: Pe care le-a parcurs și România. Sigur, în cazul Republicii Moldova va fi mai simplu, e un stat mult mai mic. Odată ce își dobândește coerența și avem o susținere substanțială a drumului pro-european, în acel moment și susținerea pentru reformele de acolo va fi mult mai importantă. Nu e o perioadă ușoară. Este statul care suferă cel mai mult, are impactul cel mai mare ca efect al războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina și cred că tot ajutorul, și aici este rezultatul și ce am putea face, în primul rând să o sprijinim mai departe, cel puțin cum am sprijinit-o și acum, și politic, pentru ca să aibă sprijinul Uniunii Europene, al Statelor Unite, al terțelor state, sprijinul direct în toate domeniile, în primul rând în ceea ce privește negocierile și zona creșterii capacității administrative. Și acest lucru este primordial, pentru că așa se pot face reformele, așa se pot absorbi fondurile alocate și tot așa Republica Moldova se poate apropia de România și de Uniunea Europeană mult mai mult.

"Nu se pune problema în momentul de față ca Federația Rusă să asume un atac asupra, până la urmă, pe teritoriului României sau al Republicii Moldova sau să extindă conflictul".

Realizator: Reamintesc numerele de telefon la care ne puteți suna pentru a interveni în direct 021.312.10. 54 sau 021.312.36.44. Invitatul nopții la Radio România Actualități este profesorul universitar doctor Iulian Chifu, analist de politică externă. Ne oprim pentru câteva momente, după care revenim în direct și răspundem la ultima întrebare a ascultătoarei noastre, este vorba despre podul de la Giurgiulești.

Iulian Chifu: Haideți să răspundem acum, dacă sunteți de acord.

Realizator: Da, acum înainte? Ok.

Iulian Chifu: Și să respingem faptul că un pseudo-oficial al Rusiei, undeva într-o regiune, în perioada de război, când se face comunicarea strategică

Realizator: Amenință...

Iulian Chifu: ... spune că va face și va drege, nu are nicio relevanță.

Realizator: Spune de capul lui?

Iulian Chifu: Da. Nu e de capul lui, dar este în cadrul acestui război informațional, iar rezultatul este exact acela de a înfricoșa, de a stârni reacții ale populației, sigur, în România, Republica Moldova, și nu în Ucraina ș.a.m.d., Este un exces, de altfel, Ministerul Afacerilor Externe și de la Chișinău și premierul României au reacționat foarte clar, dar cred că trebuie lăsat la nivelul la care este, acela al propagandei pe care o face Federația Rusă și să fim mult mai echilibraţi.

Realizator: Dar este important. Dar este important că primește un răspuns o astfel de declarație care vine din zona de propagandă.

Iulian Chifu: Din cauza asta nici n-am vrut să lăsăm această întrebare pentru după pauza dumneavoastră special pentru ca noi să fim acoperiți. Deci o liniștesc pe doamna ascultătoare și pe ceilalți ascultatori ai noștri, nu se pune problema în momentul de față ca Federația Rusă să asume un atac asupra, până la urmă, teritoriului României sau al Republicii Moldova sau să extindă conflictul. Ar fi un pas extrem de important, cu costuri foarte mari și trebuie luate declarațiile ca ceea ce sunt, respectiv propagandă de război, cam cum a făcut un alt domn foarte important, Serghei Karaganov, care ne-a anunțat că trebuie din nou să tragă cu arma nucleară ca să oprească războiul.

"Noi avem o industrie de apărare pe care ar trebui să o transmărm într-o industrie de război. Lucrul ăsta se face cu investiții și în timp, pentru a avea capabilitățile în primul rând să putem furniza capabilități și muniție Ucrainei să se apere și să țină acel război la linia de contact din est și sud".

Realizator: Spuneam că vom discuta în această noapte și despre permacriză și policriză, pentru că sunt termenii care definesc cel mai bine noua realitate cu care ne confruntăm. Din perspectiva securității globale, cum definim permacriză și dacă este această permacriză similară cu policrize, ca să înțelegem. E complicat, e mult...

Iulian Chifu: Aoleu, aoleu, intrăm într-o zonă foarte teoretică.

Realizator: Dar hai să le explicăm foarte pe scurt.

Iulian Chifu: E mai mult decât asta, că deja vorbim despre conflict deschis, adică război. În momentul în care avem război, pe scară largă, de înaltă intensitate, pe termen lung, un război lung, deja discuțiile despre crize, criză perpetuă sau așa-numitul forever war, războiul perpetuu sau policriză, respectiv crizele suprapuse, interdependente, care...

Realizator: Se întreţin una pe cealaltă...

Iulian Chifu: Nu numai, care se amplifică și se complică în modul de soluționare, pentru că, practic, gestiunea unei crize poate determina pe partea cealaltă o accentuare a unei alteia. Sigur că sunt, haideți să spunem, într-un plan secundar sau, dacă vreți, ar fi alegerea între ce rezolvăm mai întâi, nu știu, pandemie, un incendiu de pădure sau prima preocupare este să blocăm un atac inamic cu pe scară largă, cu tunuri, tancuri, artilerie, ș.a.m.d.. Normal că prima opțiune este aceea de a lua amenințarea cea mai importantă și de aceea, sub această etichetă a războiului pe scară largă, de înaltă intensitate, e foarte dificil să vii și să decriptezi crize multiple, de tipul, iată, și încălzirea globală... Vedeam că prin Asia au ajuns la vreo +51 de grade în Iran acum, că avem peste toate și diversificare, și deşertificare, și topirea ghețarilor, avem prima iarnă în care s-ar putea să nu avem gheață la polul nord ș.a.m.d.. Deci suprapunerea acestor crize, care sunt pe durate lungi, care sunt crize rampante, crize care vin de multă vreme a început producerea lor...

Realizator: Dar nu le-am simţit.

Iulian Chifu: ... nu le-am simţit, de la un punct am început să le simțim, am încercat să producem efecte ca să le gestionăm și să inversăm trendul. Sigur că acest lucru nu se poate întâmpla, mai ales pentru acestea geologice, decât la distanțe rezonabile și majore de timp. Dar, revenim, avem războiul. Mai mult de atât ce poate fi? Mai ales în momentul în care astăzi amenințarea războiului pe scară largă nu mai este o virtualitate, este o chestiune care se poate întâmpla mâine, și pentru statele membre ale NATO. De aceea facem aceste planificări, că urmează summit-ul NATO de la Vilnius, 10-12 iulie.

Realizator: O să discutăm şi despre el.

Iulian Chifu: Da, e natural să începem să planificăm tipurile de reacții pe care trebuie să le avem în fața unui asemenea tip de război. Și aici lucrurile se schimbă dramatic, pentru că am construit toată această apărare a noastră pe nişte realități care excludeau, de exemplu, războiul pe scară largă. Am avut capabilități care țineau de o armată de profesioniști bine instruită, pregătită, care putea să apere teritoriul pe un interval de timp, după care, sigur, aliații împreună puteau să o facă și care puteau să ducă operațiunea distanţă strategică ce reclama un anumit nivel...

Realizator: Şi pe o anumită durată.

Iulian Chifu: Şi pe o anumită durată. Ei bine, când ai în față un război pe scară largă, când ai față capacitatea de producție industrială, apropo, că urmează Vilnius, care este la un nivel absolut marginal, nu spun rudimentar, dar marginal. Noi avem o industrie de apărare pe care ar trebui să o transmărm într-o industrie de război. Lucrul ăsta se face cu investiții și în timp, pentru a avea capabilitățile în primul rând să putem furniza capabilități și muniție Ucrainei să se apere și să țină acel război la linia de contact din est și sud pe care gestionează astfel, ca să ajungem să trebuiască să ne apărăm pe teritoriul nostru. Pe de altă parte, revenim să discutăm despre despre oameni, despre atractivitatea funcției militare, despre capacitatea noastră de a amplifica numărul de oameni și de rezerve. Iată, am oprit...

Realizator: Sunt curioasă... Vă întrerup acum, dar sunt foarte curioasă, credeți că e momentul să repunem pe agenda publică discuția legată de serviciul militar?

Iulian Chifu: El a fost suspendat și lucrul acesta a dus la faptul că avem din ce în ce mai puțin rezerviști, ceea ce înseamnă că în momentul în care te confunzi cu un atac, nu ai posibilitatea decât până îți epuizezi profesioniștii și rezervele pe care le mai ai. În momentul de față sunt foarte puțini. Dar nu mă refer la această soluție, mă refer la soluții de atractivitate, de angajare de voluntari, cei care intră în... nu e vorba de un serviciu militar obligatoriu, care este singura soluție. În unele cazuri, vezi ţările baltice, da, pare mai aproape, sunt țări mici, capacitatea lor de mobilizare, numărul este relativ restrâns, posibilitatea de a apăra pe deplin teritoriul, chiar și împreună cu aliaţii este foarte complicată, pentru că nu au adâncime, n-au unde să se retragă și de unde să revină. Ei bine, în cazul României cred că sunt multe, multe variante obligatoriu și cred că principalul nu e acela de a aduce pe toată lumea sub arme, cred că ar fi și foarte dificil astăzi, ar fi dificil de adus la un... ci de a crea atractivitatea funcției militare, modernizarea armatei. Probabil că dacă spui cuiva că trebuie să vină într-o armată în care își riscă viața în linia întâi, va fi mai complicat, indiferent cât tehnologie are. Dacă vii și completezi forțele armate tradiționale clasice cu operatori de drone, cu tineri, știu eu, mai cu părul lung, care lucrează toată noaptea și dorm dimineața târziu, nu se scoală la goarnă la 5:30 ș.a.m.d., probabil că un alt tip de atractivitate. Pe de altă parte, sigur că e dificil să combini o cultură instituțională construită pe calapodul militar tradițional cu verticală de putere, cu organizare, cu ascultare, cu ordine și cu zone din spațiul acesta, IT, cyber defence în zona, iată, de drone, de comandă de la distanță, în care să ai o cu totul altă cultură a celor care sunt cei obișnuiți să manevreze.

Realizator: Deci lucrurile se vor schimba.

Iulian Chifu: Deci sunt transformări care au loc, există o analiză strategică a apărării, e prima variantă de acest fel. Probabil o să vedem și o revizuire a ei, pentru că, iată, am avut un război și e normal să vedem și modificările pe care le-a adus, lecțiile învățate din război, atâtea câte sunt până în momentul de față, transpuse în lecții învățate și în schimbări fundamentale. Ei bine, pe aceste dimensiuni, gândirea, de exemplu, "Armata 2040" era făcută inclusiv cu capacitatea de a absorbi alte categorii și alte tipologii. Şi ei luptă, chiar dacă luptă de la o distanță mare manevrând pe un calculator sau cei care vin cu câștiguri de natură tehnologică. Iată, războiul electronic se face cu oameni care studiază și cercetează foarte profund zona aceasta, fizicieni, zona electronică ș.a.m.d., poate noi tehnologii, poate noi materiale utilizate, iar lucrul acesta vine și compensează ideea armatei pe care o avem...

Realizator: Clasice, aşă cum o ştim noi, cu soldatul cu puşca în mână...

Iulian Chifu: ...clasice, din al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, sigur că e foarte complicat să lupți cu ce Rusia a inventat mai nou, infanteria dispensabilă: recrutează în închisori, ei nu au problema drepturilor omului, că pe ei nu-i interesează câți mor. Se laudă în continuare cu 12 milioane de oameni omorâți în al Doilea Război Mondial, când trebuia să aibă cel puțin câteva mii de comandanți care trebuiau condamnați la moarte ei și împușcați la zid pentru că au expus și au omorât atâția oameni de pomană, în loc să găsească capacitățile. Ei bine, cu această infanterie dispensabilă îi iau din închisori, iau din zonele limitrofe îndepărtate sau etnii...

Realizator: Foarte sărace...

Iulian Chifu: ... foarte sărace sau etnic, de alte etnii decât etnia rusă și îi aduc în linia întâi, îi lansează cu două obiective: unu - să identifice de unde se trage și unde este dușmanul și atunci îl arungi cu arma în mână, practic, la moarte sigură doar ca să descoperi unde să trebuie să vină profesioniști armatei să tragă și să lichideze, unde sunt forțele inamicului, și a doua chestiune, al doilea punctul unde a fost utilizată această infanterie dispensabilă: luarea cu asalt în valuri a tranșeelor opuse, unde, practic, merg la moarte sigură. Problema ucrainienilor era numai să aibă suficient de multă muniție să poată să-i ucidă pe toți, care atacă în valuri. Aceste schimbări fundamentale pun sub semnul întrebării reformularea modului în care te aperi în fața unei asemenea ofensive, cum faci descurajare, nu numai apărare, descurajare în fața unei asemenea tip de instrument cum este infanteria dispensabilă, care este în sine cuantificabilă ca și, sigur, încălcare fundamentală a drepturilor omului, dar crimă de război, crimă împotriva umanității. Ideea de a recruta în închisori... sigur, au încălcat legea, au fost condamnați, mă rog, în măsura în care justiția din Rusia poate fi creditată că ar respecta într-o formă sau alta o referință de dreptate, şi ulterior, sigur, executau pedepsele în închisori, așa cum sunt ele în Rusia. Dar să-i iei de acolo şi să-i pui în linia întâi ca să-i omori, nu e altceva cât decât mai mult decât execuție fără judecată care să pronunțe acest lucru în cu totul alte scopuri. Este inacceptabil. Trebuie să stăm să gestionăm aceste realități și multe, multe, multe altele. Am mers pe una care este vizibilă și strigătoare la cer.

Realizator: Cum vom ajunge cu aceste teme la generațiile tinere? Cât de preocupate sunt de această arhitectură de securitate, de ceea ce se întâmplă în lume și, de ce nu, până la urmă, de apărarea valorilor democrației? Pentru că, până la urmă, acolo ne ducem, acolo ajungem.

Iulian Chifu: Sigur că trebuie să reconstruim un tip de patriotism care se referă exact la aceste valori, la apărarea drepturilor omului, a democrației, a economiei de piață, a statului de drept, care se traduce, de altfel, în posibilitatea de alege. Cetățenii occidentali au ales să susțină Ucraina și au făcut-o deschis, având în vedere în primul rând faptul că și-ar dori ca și copiii și nepoții celor care sunt astăzi și asumă aceste cheltuieli să poată trăi într-o lume în care să aibă... într-o democratie imperfectă, recunoaștem, dar unde să poată alege, să poată să aleagă ce să facă, cum să trăiască, în ce direcție s-o ia, și nu să trăiască sub vreun autocrat de tip Putin, care să spună ce să citească, ce să asculte, cum să gândească, ce să facă, unde să-și țină banii, ce produse să consume, nu se poate așa ceva. E foarte greu să te întorci, or, dacă asumi că acestea sunt valorile generației tinere, care a trăit o viață bună, ultimii 30 de ani au fost ani de viață bună, sigur, cu diferitele restrişti, cu suişuri și coborâșuri, cu instabilități, cu turbulențe, dar au fost ani buni. Putem să punem ultimii 80 de ani dacă vorbim din punctul de vedere al războiului deschis, dar noi nu putem uita perioada comunistă, care a venit tot pe tancurile sovietice și ne-a fost și ea impusă, sigur, și cu o contribuție a unora dintre colaboraționiștii naționali. Ei bine, în momentul de față sper că am învățat lecțiile astea. Dacă nu, în orice caz, trebuie să schimbăm și acest dialog, trebuie să schimbăm și aceste elemente de cultură. Deja în școli vorbim despre discuții privind războiul informațional și pregătirea ca să identifici fake news, ca să eviți, ca să știi cum te documentezi. Există un număr mare de ore care se referă la cultura civică, la a înțelege ce înseamnă democrația asta, care sunt elementele de bază și de ce... că nu, nu e vorba doar de cuvinte goale, că e o substanță care ține de viața noastră de zi cu zi pe care ne-am construit-o, pe care o trăim și pe care ne-am dori, la care aspirăm, am vrea să fie perfectă această democraţie.

"E nevoie ca la nivelul educației să revenim la lucruri care dau fibra coeziunii unei națiuni, a identității sale, coeziune societală bazată pe valori, cu realitățile pozitive și negative, componente de reconstrucție identitară, cu tot ceea ce înseamnă de la a vorbi corect limba română, de la a te exprima, de la a fi prieten cu cei din jur, de la a tolera pe cel de lângă tine, toate aceste valori, şi există o întreagă listă de valori care sunt asociate democrației și pe care le vrem să le cultivăm".

Realizator: Şi cum îi facem pe cei tineri, pe adolescenții, pe copiii de astăzi, pe nepoții dvs., cum îi facem să rezoneze la acele valori care țin de patriotism?

Iulian Chifu: Păi, iată...

Realizator: Ce ar trebui să le spunem, pe ce ar trebui să mizăm?

Iulian Chifu: Primul lucu, ar trebui să facem conștientizarea realității, conștientizarea faptului că ne apărăm valorile și de ce ni le apărăm, ce înseamnă ele? De ce ni le apărăm? Ne apărăm modul de viață, dreptul nostru de a alege. Apoi trebuie intrat în etajul de educație, care durează. E nevoie ca la nivelul educației să revenim la lucruri care dau fibra coeziunii unei națiuni, a identității sale, coeziune societală bazată pe valori, sigur, nu pe paseisme, dar componente istorice care duc la... cu realitățile pozitive și negative, componente de reconstrucție identitară, cu tot ceea ce înseamnă, iată de la a vorbi corect limba română, de la a te exprima, de la a fi prieten cu cei din jur, de la a tolera pe cel de lângă tine, toate aceste valori, şi există o întreagă listă de valori care sunt asociate democrației și pe care le vrem să le cultivăm. Lucrul acesta nu se poate face decât prin școală. Sigur, și părinții au rolul lor, familiile au rolul lor în domeniul ăsta. Şi dacă avem cele două, sigur, va trebui să trecem probabil şi pe la etajele de la gimnaziu în sus, la liceu, poate la facultăți și la lucruri mult mai nișate, care țin de dezvoltările necesare pe discipline diverse. Iată, un spațiu foarte larg. Mass media joacă un rol important, modul în care privim lucrurile și să sesizăm, practic să putem trăi democraţia în noi. Și opțiunile europene și eliminarea efectelor pe care îl au războiul informațional al Rusiei, inclusiv în România, în toată Europa și în spațiul post sovietic, dar ne interesează inclusiv în România, sunt importante chiar acolo unde ele intră în impact, în incidență cu zona populistă, naționalistă sau de factură extremă sau alte categorii de politici care pot fi exprimate nu numai de partide cu aceste nuanțe, ci chiar de oameni politici sau de personalități sau de figuri publice, ca să nu dăm și notele peiorative, care le cultivă și care, iată, aduc, creează un public care are un anumit tip de deschidere în viziunea Federației Ruse spre a fi cărat prin noile tehnici de manipulare ale războiului informațional într-o direcție de susținere a unei agende a Federației Ruse în România.

"Rolul tehnologiei în transformarea securității globale: sunt trei mari ameninţări ale lumii de azi".

Realizator: Aş fi vrut să vorbim despre războiul din Ucraina, dar o să-l lăsăm după știrile orei 1:00, şi rămânem un pic pe zona aceasta de tehnologie, și aș vrea să-mi spuneți cum vedeți rolul tehnologiei în transformarea securității globale și mai ales rolul inteligenței artificiale, care sunt provocările și oportunitățile aduse de..

Iulian Chifu: Avem o oră şi 50 de minute?

Realizator: Avem o oră şi 50 de minute, dar acum doar şapte minute pentru că mai avem şi Ucraina ca temă şi summitul.

Iulian Chifu: Da, e complicat. Sunt trei mari ameninţări, provocări ale lumii de azi. Una care nu mai e amenințare, că e război de-a dreptul, este Federația Rusă, cu tot ceea ce înseamnă ea, cu modul în care a schimbat populația în lume, în care și-a schimbat propria populație, pentru că războiul informațional a fost dirijat în primul rând asupra propriului popor. Cum vom gestiona o Rusie post-putinistă, post-război? E la fel de important și cred că acum există o dorință foarte mare de reconstrucție a Ucrainei, dar gândiți-vă că va trebui reconstruită din temelii, vorbesc pe criterii, inclusiv Federația Rusă. Sau vom avea o Coree de Nord de dimensiunile celei mai mari țări a lumii, situată pe două continente, oricând gata să-și realimenteze mașinăria de război și să o ia la picior, creând agresiune militară în orice direcție. A doua este China, China cu dimensiunile sale de agresiune, sigur, în primul rând cu provocările și constrângerile venind de la lanțurile de furnizări, de la acapararea acestor lanțuri, de la subminarea investițiilor și a împrumuturilor - și mă refer la criterii globale, la criterii de rambursabilitate și nu de preluare ostilă a tuturor resurselor lumii. În al treilea rând este tehnologia. Securitatea tehnologică a venit în prim-plan pentru că noi am construit tehnologii și le-am îmbrățișat pentru valorile pe care ni le aduc vieții noastre, pentru plus valoarea, pentru avantajele pe care le avem, ignorând efectele secundare sau chiar înainte de a studia care este impactul acestor tehnologii asupra individului, societății, politicului, relațiilor internaționale, relațiilor interumane. Și am văzut cam ce efecte secundare apar în timp. De la, iată, social media, banala social media, de la alte categorii, toată zona de internet, și ajungem și la artificial intelligence, quantum computing, machine learning și multe alte capabilități contemporane. Ei bine, problema majoră rămâne, a reuşi să faci un studiu de impact cât de repede și a evita aceste tehnologii distructive care devin amenințări prin efectele secundare sau prin uzul de către anumiți actori fără nici un criteriu etic, fără nici un respect pentru drepturile omului, pentru identitatea umană, pentru... Când în China avem făcut test de clonă pe indivizi, pe oameni, când avem dezvoltări înfiorătoare pe genomuri - am văzut în tot scandalul ăsta cu COVID-ul, de generaţia a IV-a, şi manipulări pe obiective de război a unor zone biologice, sigur că avem semne mari de întrebare asupra perspectivelor acestei tehnologii și a modului de utilizare, că sunt la nivel biotehnologie, că sunt la nivel IT sau la artificial intelligence, unde principalul lucru este respectul pentru ceea ce ține de proprietatea și identitatea omului, inclusiv în ceea ce funcționează în spațiul virtual, personalitatea sa, identitatea, datele sale personale, opțiunile sale, ș.a.m.d. de care un cetățean trebuie să dispună liber, nu să fie utilizate împotriva sa. Și în materie de artificial intelligence am văzut deja, cel puțin pe recunoaștere facială, de exemplu, cum sunt folosite aceste instrumente pentru represiune în China - vezi Xinjiang și alte probleme, dosare făcute și puncte de bună purtare în raport cu partidul și statul la fiecare cetățean din 1,4 miliarde ale Chinei. Dar dosare făcute...

Realizator: Şi pe baza acestui punctaj, poţi să-ţi construieşti sau nu o carieră.

Iulian Chifu: ... dar dosare făcute pentru fiecare cetățean al lumii, dacă s-a pronunțat, este mai apropiat, cum gândește, raporturile lui cu China ş.a.m.d.. Este inacceptabil și aici trebuie să avem grijă. Pe de altă parte, sigur că există limitări, și aici blocăm cercetarea, creăm limite pentru cercetarea din spațiul occidental democratic, în timp ce China poate dezvolta tehnologii cărora ulterior să nu avem posibilitatea de a le replica. Deci dilemele sunt foarte importante, e un subiect extrem de important. Salutăm decizia Uniunii Europene de a lua primele măsuri în privința artificial intelligence, dar suntem departe de a putea să gestionăm și să creăm norme pentru utilizarea reală și fără ca să avem efecte secundare din necunoașterea unor asemenea tehnologii.

Realizator: Ne oprim pentru știrile orei 1:00, după care revenim în direct. Invitatul nopții, profesor universitar dr. Iulian Chifu.

RRA: "Serviciul de noapte" - Invitat: profesor universitar doctor Iulian Chifu, analist de politică externă (II)

Realizator: Continuăm să discutăm cu profesorul universitar dr. Iulian Chifu despre evoluțiile geostrategice ale acestei veri. Spuneam că ne oprim și la războiul din Ucraina. Iată, a ajuns în etapa cărților. Președintele Volodimir Zelenski a promulgat, ieri deja, pentru că suntem de câteva..., de o oră și cinci minute în ziua de vineri, deci, a promulgat joi o interdicție privind importul comercial de cărți din Rusia, cea mai recentă măsură de reducere a legăturilor culturale dintre cele două țări. Cât de eficiente sunt astfel de măsuri și care este mesajul pe care îl transmit astfel de măsuri Rusiei și tuturor celorlalte țări?

Iulian Chifu: În general, trebuie gândit orice act se întâmplă la Kiev prin prisma războiului. Suntem într-o perioadă de război, inclusiv război informațional, inclusiv război cultural. Gândiți-vă că Putin vrea să desființeze identitatea ucraineană, gândiți-vă că a creat și vrea să creeze o ideologie de stat. Citeam chiar noaptea trecută, un întreg arsenal de instrumente pentru subminarea a tot ceea ce înseamnă Ucraina în istoria Federației Ruse și ideea de rus, Rusia Kievleană. Putin interpretează că acolo s-a născut Rusia, dar rus vine din cu totul și cu totul... înseamnă străin. Acolo s-a creat Ucraina, nu s-a creat Rusia. Sigur că e leagănul popoarelor, ș.a.m.d. Dar de acolo până la Rusia... Și, iată, avem o istorie care devine ideologizată și o ideologie națională. Deși constituția Federației Ruse, inclusiv asta în vigoare, după modificarea făcută recent de Putin cu referendum, menționează că nu este permisă o ideologie de stat, tocmai ca să evite comunismul și e memoria... Ei bine, în ciuda acestui fapt, la Kremlin se construiește o ideologie de stat a Federației Ruse, nota bene: chiar de către Kirienko, unul dintre liberalii, prieteni buni cu zona liberală tradițională din perioada Elțîn, chiar contestatar puternic al cumunismului, al ideologiei... El, în momentul de față, este cel care adună elementele, sigur, și de pe la Dughin, și de pe la Karaganov, și de la grupul Arbatov dinainte, și cu Clubul Valdai, adună toate aceste elemente pentru a construi o diologie de stat a Rusiei. Mergem în zone extrem de complicate, extrem de... Și spuneam că va fi foarte greu de reconstruit Rusia după aceea și va fi foarte greu de reconstruit o relație cu Federația Rusă post-război.

Realizator: Cu cât durează mai mult războiul, cu atât va fi mai dificil.

Iulian Chifu: Haideți să ne uităm la orice gest de la Kiev care... arderea cărților mi se pare o inadecvare totală, dar și asta de a interzice importul de cărți, dar când ele reprezintă un instrument și un purtător de propagandă și îți creează dificultăți în timp de război, sigur, e o măsură care poate fi acceptabilă. Sigur, trebuie să vedem și care sunt rațiunile, și care sunt motivațiile și de unde vine și nu pot să vizeze exclusiv faptul că sunt ruse, ci ele ar trebui să intre într-un tip de vetting mult mai aprofundat și mai fin, în care să fie permisă marea literatură rusă și tot ce înseamnă Rusia profundă și tot ce produce Federația Rusă să rămână valabil și accesibil și să fie introduse, să fie excluse zona asta de propagandă istoricistă, putinistă ș.a.m.d. Aici, da. Dar încă o dată, suntem în perioadă de război, capacitatea și modul, instrumentele cu care îi este permis unui lider democrat, cum e Zelenski, să acționeze sunt mult mai laxe. Trebuie să vedem, într-adevăr, care e motivația din spatele unui asemenea mișcări.

Realizator: Avem un nou telefon în direct. Este vorba de un ascultător din Timișoara. Bună dimineața, bun venit la Serviciul de noapte.

-: Sărut mâna, sunt Florin Iosif de la Timișoara. Legătura dintre dl. profesor universitar Iulian Chifu, Iulian Fota, Iulian Vlad și cum l-au servit pe dl. Ilf și Petrov, care s-a dovedit a fi președintele României vreo 10 ani al Uniunii Sovietice. Vă rog să nu, să nu mă... Dumnealui poate să se apere fără probleme și eu mă mă apăr la rândul meu.

Mulțumim mult de tot pentru intervenția dumneavoastră.

Florin Iosif: Și încă ceva, doamnă, după 10 ani de conducere tip Ilf și Petrov, adică Băsescu, zău, mă doare sufletul.

Realizator: Mulțumim pentru intervenția dvs.

Iulian Chifu: N-am înțeles foarte exact despre ce e vorba. Da, am fost consilier prezidențial al președintelui Traian Băsescu. Cred că a avut..., a fost unul dintre cei mai dotați președinți, dacă nu cel mai dotat ca personal, cred că a avut un mandat bun. Doar al doilea mandat l-am prins eu la Președinție și acolo mi-am făcut meseria cum mi-o fac peste tot, cum mi-am făcut-o timp de un an și jumătate alături de premierul Nicolae Ciucă, iarăși o altă persoană mult caricaturizată comparativ cu substanța sa, un om foarte bun, un om citit și un om cu care poți să... Cine îi este aproape, poate să vadă. Poți să discuți orice temă și orice. Și am tot respectul. Pe de altă parte, sigur, vin din societatea civilă și zona academică și chiar țin să spun acest lucru, am avut întotdeauna un reflex natural, aș spune eu, împotriva politicienilor, criticându-i, văzându-le reacțiile negative și, în principiu, respectând doar capacitatea lor de a merge și de a strânge voturi. Până la urmă, asta e munca politică. Eu n-am putut să fiu niciodată politician, n-am candidat niciodată la nimic și, de principiu, nu sunt om de partid. Sigur, am propriile mele opțiuni, care sunt fundamental de dreapta, de altfel, e un lucru cunoscut, dar am tot respectul în momentul de față pentru oamenii politici care vin cu un bagaj de susținere publică, care vin în funcție publică și pe care și-l cheltuiesc și își epuizează o viață politică, de cele mai multe ori într-un termen foarte strâns. Mă refer la cei care ajung la vârf, cu atât mai mult pentru cei care conduc un stat, președinți, prim-miniștri, în zonele de vârf, care își asumă responsabilități. Am un respect deferent pentru ceea ce au făcut pentru pentru România și acest lucru nu poate fi schimbat pentru niciunul dintre conducătorii statului român democratic.

Realizator: Mai avem o întrebare de la o ascultătoare, este vorba de dna. Aurora Martin, dna. profesoară Aurora Martin: ce credeți despre actualul sistem financiar mondial apărut în urma acordurilor de la Bretton Woods din 1944? Mai este sau nu de actualitate? Cum vedeți ideea președintelui francez de a pune bazele unui nou pact financiar mondial pentru a ajuta statele cele mai vulnerabile să facă față schimbărilor climaterice? Este vorba, de fapt, de întâlnirea care are loc la Paris, zilele acestea, între lideri mondiali și directori de companii și organizații internaționale, într-un summit ce se va concentra asupra provocărilor din partea sărăciei și a schimbărilor climatice.

Iulian Chifu: Bun, sunt două chestiuni distincte. Acordurile de la Bretton Woods și-au dovedit viabilitatea și sunt în fundamentele unor instituții, AMF-ul, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, și a acordurilor generale și modul în care este gestionat comerțul mondial chiar și azi. Sigur, ele au suferit și vor suferi în continuare elemente de aducere la zi. Pentru că fireşte că este foarte dificil să discuţi astăzi despre nişte acorduri aprobate acum 80 de ani. Ele au fost aduse la zi, sunt în continuare şi există şi un acord global de a reaşeza aceste acorduri nu numai din punctul de vedere al reprezentativităţii şi al raporturilor dintre state dezvoltate, lumea a treia sau în curs de dezoltare ș.a.m.d., care nu se mai regăsesc în aceste criterii, ci și pe substanță, pe criterii și modalități de valorificare. Iată principalul beneficiar al acestor acorduri s-a dovedit a fi China, iar principalul critic al acestor acorduri Statele Unite, tocmai pentru că ele au permis, printr-un anumit nivel de larghețe și printr-un mod de a lua deciziile să se întâmple o asemenea creștere a Chinei pe seama furtului tehnologic și de proprietate intelectuală de la statele dezvoltate.

Bref, mergem la cea de-a doua temă, care este propunerea lui Emmanuel Macron, care este profund politică și are două dimensiuni. Sigur, principalul obiectiv este de a reangaja Lumea a Treia, Sudul Global, cum se numește astăzi, în special din Africa și din America de Sud. Dar tipul acesta de angajare are niște limite, el combină în zona de încălzire globală, deci, proiectele Uniunii Europene și și obiectivele de combatere a sărăciei, care este un obiectiv al Organizației Națiunilor Unite, agenda era la vremea respectivă 2020, dar între timp, sigur, am îmbunătățit această perspectivă, reducerea sărăciei globale. Însă pe această dimensiune nu facem decât să angajăm niște state unde marele punct de întoarcere este, de altfel, practicat nu foarte de mult, chiar în cursul anilor, cu un an, un an şi jumătate în urmă, chiar de către Emmanuel Macron în Algeria. Este modul de a te împăca cu între metropolă și colonie. Pentru că, de fapt, păcatul original este cel al coloniilor, care s-a răzbunat în diferite feluri astăzi - și prin valorile de migrație, și prin înstrăinare, și prin respingerea Occidentului, luat global acest Occident colectiv, pentru că /de/ acolo provenea fosta metropolă și acolo sunt vechile state coloniale. Deci, revin, un asemenea proces n-are cum să fie detașat de recunoașterea unor acțiuni pe care le-au făcut fostele state coloniale în raport cu coloniile lor, spolierea lor, transferuri, preluarea, menținerea unor interese constante, în special pe zonă de resurse ș.a.m.d. Și abia acest lucru va putea să ducă la o conciliere și o reangajare a Sudului Global. Acesta este pasul în primul rând cel mai important. Sigur și formulele de ajutor pentru sărăcie, pentru încălzirea globală, care iată în zona africană afectează în mod substanțial populația.

Realizator: Accentuează sărăcia.

Iulian Chifu: Accentuează sărăcia. Există și proiectul Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru politica externă, Josep Borrell Fontelles, care avea acea idee cu, sigur, după pandemie și după, după ce s-a vădit capitalizarea și acumularea lanțurilor de furnituri către China, de redislocare în nordul Africii și stabilirea unor puncte cu producție manufacturieră, care să stabilizeze și migrația, să dea forță de muncă și să creeze spațiu și atractivitatea pentru a menține și dezvoltarea statelor din imediata vecinătate a Uniunii Europene, dincolo de Mediterană. Iată sunt proiecte diverse, sunt încercări extrem de serioase de a găsi soluții la marile probleme globale, inclusiv de această natură. Şi în ceea ce privește modul în care va arăta lumea în viitor deja avem nuanțările produse în raport cu liberalismul economic, cu economia de piață, care deja este nuanțată în primul rând de competitivitate, în al doilea rând de poziții dominante pe care le-ar putea dobândi unul sau altul dintre actori: diversificarea lanțurilor, accesul egal la resurse și accesul egal la oportunități și tot așa mai departe, protecția tehnologiilor, și a invențiilor, și a proprietății intelectuale, o temă foarte vastă, care vine și echilibrează, de fapt, gândirea liberală clasică, "laissez-faire, laissez-passer", adică, piața reglează în mod absolut totul. Nu, se construiesc instituții, sunt limitate. Iată un președinte liberal ca Joe Biden care reface discuția privind libera circulație a capitalurilor și a bunurilor, economia de piață, acordul de liber schimb. Practic, Joe Biden vine și rediscută tema acordurilor de liber schimb, în ce măsură este favorabil sau nu, avantajos sau nu și dacă nu cumva unele dintre elementele care țin de securitatea în sens larg nu ar trebui să aibă alte criterii de a funcționa și de a fi procesate și produse în țară, în așa fel încât să fie eliminate vulnerabilitățile dependențelor de surse unice de materii prime sau de lanțuri de producție cu sursă unică sau concentrată, cum e cazul în cele pe care ni le-a demonstrat China chiar în timpul pandemiei.

"Implicarea Chinei în zona arctică creează niște premise ca acea zonă să devină punct de dispută, în orice caz de competiție, dacă nu de rivalitate și chiar dispută între diferiții actori. Mai ales că acolo nu există o delimitare teritorială unanim acceptată, ci există abordări distincte ale Arcticii".

Realizator: Să ne oprim puțin și la viitorul summit NATO de la Vilnius. Care vor fi acolo temele majore, temele dominante? Şi, de asemenea, câteva referiri legate de Regiunea Arctica, o regiune care devine din ce în ce mai arctică, care devine din ce în ce mai importantă pentru Alianţă.

Iulian Chifu: Haideți să le împărțim. Pentru că într-adevăr sunt extrem de importante. Și vreau să revin la Artica. E un subiect pe care puțină lume îl accesează. Dar iată, cu intrarea Finlandei și Suediei în NATO, avem deja și, sigur, încălzirea globală, noul coridor nordic, implicarea Chinei în zona arctică creează niște premize ca acea zonă să devină punct de dispută, în orice caz de competiție, dacă nu de rivalitate și chiar dispută între diferiții actori. Mai ales că acolo nu există o delimitare teritorială unanim acceptată, ci există abordări distincte ale Arcticii.

Revenim la summit-ul NATO de la Vilnius. Sigur, el va fi dominat de războiul pe scară largă al Rusiei în Ucraina și de modul în care Occidentul colectiv poate să sprijine Ucraina. Perspectiva intrării Ucrainei în NATO este mult mai îndepărtată. Deja avem toate datele, inclusiv afirmații ale președintelui Zelenski, care a conștientizat acest lucru. În schimb, Ucrainei îi va fi oferită perspectiva pe termen lung a sprijinului unanim al Occidentului pentru ca să își apere teritoriul, cetățenii, independența, caracteristicile ca stat membru deplin al Organizației Națiunilor Unite. Vom avea o reconfigurare cel mai probabil a comisiei NATO-Ucraina într-un consiliu NATO-Ucraina. Deci, practic, cu Ucraina la masă, cu toți aliații de fiecare dată când e nevoie, într-o formă instituționalizată. Și până acum am avut în cadrul Consiliul Nord-Atlantic când a fost nevoie, dar, practic, aproape la fiecare reuniune am avut și prezența Ucrainei, cu o componentă care era rezervată Ucrainei și situației de securitate din estul continentului european. Vom avea o discuție foarte serioasă legată de industria de apărare și acest lucru este foarte important, pentru că iată, în premieră, vom avea cel mai probabil și responsabilii de industria de apărare invitați, că vin din ministere economice, că e vorba de componentele economice din cadrul ministerelor apărării, acolo unde gestiunea industriei de apărare e realizată la nivel guvernamental, în Ministerul Apărării, sau poate chiar reuniuni practice, în care vom avea companii, deci, zona privată. În orice caz, discuția se va purta pe lecțiile învățate din Ucraina, acolo unde capacitatea și viteza de a replica Federației Ruse în cantitatea de armament produs nu permite Ucrainei să fie într-un balans egal, iar actuala ofensivă cu atât mai puțin va oferi capacitatea și, în acest sens, transformarea industriilor de apărare în industrii de război și adaptarea în fața unei amenințări a unui război pe scară largă nu va putea fi făcută decât printr-o asemenea transformare, care trebuie asumată, planificată, alocate resurse şi, sigur, în primul rând, că tot am vorbit mai devreme, convinsă populația, explicat populației de ce e nevoie, de ce este nevoie de acest lucru. În comentariul pe care l-ați făcut la început spuneați că omenirea dorește prosperitate și...

Realizator: Şi pace.

Iulian Chifu: Şi pace și că acest lucru este natural. Da, este foarte natural. Dar dacă să e să luăm doar "Si vis pacem, para bellum", acea formulă latină, pacea, stabilitatea, prosperitatea, libertatea, valorile democratice, care sunt mult mai importante decât pace per se sau prosperitate per se, s-ar putea să reclame o pregătire a capabilităților de a face față unei asemenea amenințări. Altfel nu există nici investiții, nici stabilitate, nici prosperitate, nici o formă, şi asta va trebui să o învățăm, chiar dacă a fost mult mai greu, va trebui să dărâmăm și acest mit al stabilității ca punct de referință, să dărâmăm și acest mit al păcii cu orice preț. Pacea cu orice preț, sigur, abandonăm o bucată de Ucraină și semnăm un acord de pace și zicem că am făcut pace. Ce am făcut? Am avut câte inițiative, de toate felurile? Și Rusia ne spune: sigur, mâine semnăm pacea, dar Ucraina să se obișnuiască cu noile realități. E posibil? Păi, unde mai sunt principiile? Mâine, a doua zi, Rusia, știți cum e cu foamea vine mâncând, va mai lua o halcă dintr-o altă țară, dintr-un alt spațiu, dintr-un... Cum poți să accepți vreodată că această amenințare perpetuă cu războiul înseamnă pace sau înseamnă prosperitate, spuneaţi? Sigur, luăm gaz ieftin de la Federația Rusă și îi concedăm decizia absolută asupra securității europene sau dreptul de veto asupra viitorului nostru, al tuturor. Cine își permite așa ceva? Ce înseamnă asta? Să începem să construim autocrații, dictaturi peste tot în Europa? Sau cum să faci un asemenea schimb, care s-a dovedit a fi pernicios chiar pentru rușii înșiși, nu? Contractul social în Rusia era, bun, un tip de ascultare față de liderul absolut al verticalei de putere, Putin, și, în contrapartidă, sentimentul grandorii, al măreției și al unei poziții de respect global și evitarea antrenării în război. Ei bine, ce au obținut cetățenii? Sărăcie, izolare, o prăbușire a oricărui element de prestigiu al Federației Ruse sub Putin și război. Războiul a ajuns la ușa fiecărui rus, cu acea mobilizare parțială, numită parțială, cu războiul propriu-zis în anumite zone din Rusia, cu o amenințare directă cu copiii, cu soții, cu rudele, colegii, prietenii, care sunt recrutați într-un mod mai direct, mai subtil, abuziv în orice caz, și trimiși în linia întâi.

"Dacă Rusia nu se poate descurca în Ucraina, s-ar putea să genereze, inclusiv la un moment dat, un atac într-o direcție diferită, nu vreau să spun înspre un stat NATO, deși statele baltice vor spune că ele sunt următoarele, așa cum va spune și Georgia și Azerbaidjanul, Republica Moldova, sigur, poate Kazahstanul, deci, un asemenea tip de escaladare e posibil".

Realizator: Va fi evitată extinderea conflictului?

Iulian Chifu: E unul dintre dezideratele și liniile roșii ale Alianței Nord-Atlantice și ale Occidentului colectiv. Sunt două linii roșii mari. Una este evitarea escaladării, respectiv, a extinderii conflictului și evitarea atragerii statelor NATO în acest conflict. E motivul pentru care de fiecare dată livrările de armamente, aici a fost marea dispută: ce livrăm, când livrăm, livrările de armamente au fost întotdeauna proporționale cu acțiunile Federației Ruse. În momentul în care Federația Rusă a declanșat agresiunea, sigur, a existat susținerea pentru Ucraina. În momentul în care Federația Rusă a început să bombardeze instalații civile, infrastructură civilă, în special energetică și de încălzire, ca să ucidă populația, să înghețe populația Ucrainei, să le distrugă dorința de a lupta, voința de a lupta, în acel moment Occidentul a venit și a livrat rachete pentru protecție ș.a.m.d. În momentul în care a fost amenințarea cu blocada pe mare au fost livrate acele rachete Harpoon pe rază largă, pentru a bloca un atac asupra Rusiei prin debarcare la mal și tot așa mai departe. În momentul în care, la fiecare pas suplimentar, atacul la adresa localităților, direct, în apartamente, în grădinițe, pe stradă, lumea murea pentru că se trăgea în mod nediscriminatoriu cu rachete de către Federaţia Rusă, pentru a înfrânge această hotărâre a Ucrainei de a lupta și a-și apăra teritoriul, și independența, și libertatea, și opțiunile libere, ei bine, și în acel moment au fost livrate pas cu pas capabilități militare care să echilibreze această situație. A doua linie roșie a ținut întotdeauna de now buts on the ground, evitarea ca oricare soldat al Alianței să calce pe teritoriu Ucrainei, să fie parte, într-o formă sau alta, a acestui război. Se leagă și de primul punct, cu evitarea atragerii NATO în conflict. Sigur că aceasta este o aspirație. Ne dorim cu toții ca acolo să rămână conflictul. Da, unul dintre game-changerii majori, schimbării majore, puncte de întoarcere într-o perspectivă, dacă Ucraina nu poate să se descurce, cu dacă Rusia nu se poate descurca în Ucraina, s-ar putea să genereze, inclusiv la un moment dat, un atac într-o direcție diferită, nu vreau să spun înspre un stat NATO, deși statele baltice vor spune că ele sunt următoarele, așa cum va spune și Georgia și Azerbaidjanul, Republica Moldova, sigur, poate Kazahstanul, deci, un asemenea tip de escaladare e posibil. Nu putem să-l excludem, mai exact spus, nu că e posibil în sensul în care probabilitatea ca să se întâmple este foarte mare. Tot astfel cum, iată, vorbim din ce în ce mai mult, apropo de articolul lui Karaganov pe care îl invocam mai devreme, despre utilizarea armei nucleare ca să stopăm, să salvăm pacea. Iată o altă formă de pace. Că vorbeam de pace, da, să escaladăm pentru a dezescalada doamnă, dăm cu arma nucleară și, eventual, în câteva locuri, îl citez pe Karaganov, mă rog, îl parafrazez pe Karaganov, și în contra-partidă, iată, Occidentul va face pași în spate și va evita escaladarea și distrugerea lumii şi pe chestia asta vom înceta războiul și iată cum vom ajunge la pace. Cam asta e teoria lui Karaganov.

Realizator: Ne apropiem ușor, ușor de final, pentru că ultimul sfert de oră este rezervat rubricii realizate de colega mea Anca Romeci, dar până atunci aș vrea să discutăm puțin despre statutul etnicilor români în țările vecine, Ucraina, Ungaria, Bulgaria. Cum evaluați drepturile pe care aceștia le au și care ar fi pârghiile pentru a obține drepturi similare cu cele de care minoritățile naționale beneficiază în România? Iată o știre de joi, publicația BUCPRESS din Cernăuți transmite că Ministerul Educației și Știnței din Ucraina va tipări manuale de limba și literatura moldovenească, în condițiile în care Consiliul Național al Românilor din Ucraina a solicitat renunțarea la folosirea acestei sintagme, în condițiile în care Republica Moldova a renunțat la utilizarea expresiei limbă moldovenească.

Iulian Chifu: Da. Bun, sunt chestiuni care vin din zone diferite și n-aș vrea să le combin neapărat. În primul rând, între vecinii noștri, acolo unde există încă minorități românești, se numără state membre ale Uniunii Europene, deci, care ar trebui să respecte drepturile omului. Nu discut în ce măsură le respectă, dar putem să ne uităm la minoritatea românească, hai să zic din greșeală, din Ungaria și să vedem ce a mai rămas din ea; unde era, cum arătau statisticile și unde suntem astăzi și, sigur, să vedem ce tipuri de politici a făcut statul membru al Uniunii Europene, Ungaria, admis în Uniunea Europeană înaintea României, în așa fel încât a ajuns astăzi nu numai în această situație, că n-aș vrea să intru în detaliile privind relația contondentă între Ungaria și Uniunea Europeană, de exemplu. Uitați-vă la fondul stat de drept - semne de întrebare. Bun, o a doua categorie de state sunt cele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, sigur, Republica Moldova, unde majoritatea este românească, chiar dacă ea se mai autoidentifică încă moldovenească, şi probabil că și aici avem de recuperat asumarea identității românești în Republica Moldova, indiferent că ea este în continuare numită moldovenească, cu observația că prin a te declara moldovean e ca și cum m-aș declara eu moldovean născut la Iași, moldovean şi român în acelaşi timp şi fără să creez confuzia asta între identitatea mea regională de moldovean şi identitatea mea naţională de român. Cam același lucru ar trebui să îl vedem și în Republica Moldova şi acest lucru ar trebui să ne trezească. Dar vă refereați în mod specific la altele, respectiv, Serbia, care nu e membru al Uniunii Europene și unde avem, de asemenea, o minoritate care intră între cele care trebuiesc protejate și situația din Ucraina, pentru că citați declarațiile acolo, în privința Ucrainei există discuții foarte avansate, există lucruri negociate la nivelul Ministerul Educației, există lucruri negociate foarte importante și eu aș paria, cum spun englezii I heave an educated, că în perioada următoare vom avea surprize pozitive, aşteptăm vizite la nivel înalt care să vină și să netezească și această asperitate. De altfel, am avut și un discurs al președintelui Zelenski în Parlament și discuții bilaterale cu președintele României, apeluri telefonice, și în toate aceste componente publice și o discuție între ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, de la acea vreme și ministrul de externe Kuleva în privința tuturor acestor teme și s-au creat premizele, că nu vreau să concluzionez, încă nu suntem acolo, pentru ca temele de această factură să poată fi depășite, cel puțin în privința minorităților românești, dar în general a minorităților europene din Ucraina.

Realizator: Este lumea în recesiune geopolitică?

Iulian Chifu: Geopolitică, nu. În recesiune economică ştim despre Uniunea Europeană și Germania, după ultimele cifre. În recesiune geopolitică nu are cum, pentru că geopolitica a revenit în prim-plan. Când am un război pe scară largă, când am amenințarea altui tip de conflict în Asia de Sud-Est, când am încă recursul la război ca instrument de politică externă sau la diferite alte categorii de agresiuni pe instrumentat de război hibrid, sigur că mi-e greu să spun că am o recesiune a geopoliticii.

Din contră, geopolitica își recâștigă un rol mult mai în prim-plan sau, dacă vreți, mult mai substanțial, ca urmare a apariției războiului pe scară largă pe care l-a generat Federația Rusă, utilizând un instrument pe care îl consideram perimat și depășit, războiul pe scară largă, pentru a-și rezolva probleme de politică internă și nivele de ambiție exagerate proprii, probleme de politică externă, respectiv, dorința de a neantiza un stat democratic la frontierele sale și o democrație care ar putea să devină atractivă pentru propria populație şi nivel de ambiție excesiv, acea pretenție a Federației Ruse de a fi super-putere, în condițiile în care lumea contemporană, sigur, nu mai are deloc super-puteri, puterea s-a disipat la nivel global, avem două mari puteri și niciuna dintre ele nu este Federația Rusă, una este China, cealaltă este Statele Unite, sigur, în continuare cea mai importantă mare putere a lumii. Am tot auzit despre, nu, China care depășește economic Statele Unite, am tot văzut termenele deplasându-se. Ei bine, astăzi, la nivelul creșterilor de pe hârtie, absolut inacceptabile propagandei chineze, perspectiva unei depășiri a Statelor Unite și din punct de vedere economic, punem deoparte per capita, populația comparativă a Chinei cu Statele Unite, este practic nulă. Iată realitatea lumii de azi și, vorba multora dintre cei care scriu în continuare și care se raportează la argumente, haideți să ne uităm la cifre, cifrele la zi, haideți să ne uităm la evoluții, evoluțiile la zi, și acest lucru ne va aduce faptele care definesc evoluția lumii și nu niște propensiuni pe care le avem de 40 de ani, de 50 de ani și niște înclinații de natură ideologică care încă domină gândirea, să spunem, generală a lumii, la un nivel mediu al populației.

Realizator: Ultimul minut al emisiunii. Va fi o vară fierbinte?

Iulian Chifu: Este o vară fierbinte, pentru că avem o contraofensivă ucraineană declanșată, în primele sale faze, de testare a pozițiilor, care ar putea să se ducă în zone mult mai complicate. Și va fi o vară fierbinte, desigur, și pentru faptul că, iată, vremea s-a încălzit, începem să avem, cred că la sfârșitul acesta de săptămână, primul weekend torid, și la nivel global, vă spuneam mai devreme, şi plus 51° la Teheran.

Realizator: Profesorul universitar dr. Iulian Chifu a fost invitatul acestei ediții. Vă mulțumesc pentru participare și vă mai așteptat la "Serviciul de noapte".