Destine jurnalistice care au influențat perioada post-decembristă: Gilda Lazăr

În spatele marilor reușite se află oameni vizionari, care contribuie la schimbarea în bine a lumii în care trăiesc.

Gilda Lazăr este unul dintre aceștia, cu o valoroasă carieră în jurnalismul post-decembrist, consolidată în domeniul comunicării guvernamentale și corporative.

Gilda este o personalitate marcantă în peisajul cultural și de afaceri din România, cunoscută pentru profesionalism, dedicare și pasiune.

Cariera sa îmbină armonios jurnalismul de prestigiu, managementul corporativ și implicarea în proiecte culturale de anvergură.

În anii ‘90, Gilda Lazăr s-a impus ca una dintre cele mai puternice voci din presa românească, recunoscută pentru integritatea și curajul său jurnalistic.

A fost redactor la publicații precum "Dreptatea", "România Liberă" sau "Curentul", corespondent pentru Radio Europa Liberă și realizator de talk-show-uri la Tele7 ABC și Televiziunea Română.

La jumătatea anilor ‘90 a fost purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, iar din 1997 a început parcursul în cadrul JTI România, unde a ocupat funcția de Director Corporate Affairs and Communication pentru România, Moldova și Bulgaria.

În această poziție a construit o identitate corporativă puternică, promovând o comunicare deschisă și responsabilă.

A inițiat programe de responsabilitate socială corporativă precum “Bursele JTI pentru jurnaliști” și “Întâlnirile JTI”, ajunse în 2024 la cea de-a 25-a ediție.

Foto: Cu jurnaliștii din Programul Bursele JTI, la sediul NATO din Bruxelles

Implicarea în promovarea culturii a fost o prioritate, contribuind activ la susținerea unor evenimente și instituții culturale de prestigiu din România.

Este profesor asociat la Universitatea București, unde predă cursuri de responsabilitate socială corporativă în cadrul Masterului de Comunicare și Relații Publice.

La finalul anului trecut, după 27 de ani de activitate, colaborarea Gildei Lazar cu JTI s-a încheiat, exprimându-și dorința de a explora noi oportunități în zona antreprenorială.

Această schimbare reflectă spiritul său inovator, rămânând fidelă valorilor și principiilor care au ghidat-o de-a lungul carierei.

Începutul carieriei în presa post-decembristă

Înainte de Revoluție, Gilda Lazăr decisese să părăsească România pentru Germania, dar pașapoartele au ieșit prea tâziu, pe 14 decembrie 1989.

După Revoluție, a decis să rămână pentru că “țara avea nevoie de profesori, avea nevoie de noi”.

În ciuda timidității care o caracteriza, a decis să intre în lumea presei, pentru că simțea nevoia să spună ceva.

“M-am dus către PNŢCD şi am fost redactor la ‘Dreptatea’, iar apoi am fost chiar membru în Biroul de Coordonare şi Control, echipa domnului Coposu. Nu mi se părea o incompatibilitate cu statutul de jurnalist pentru că era presă liberă. Nu ne-a cenzurat nimeni niciodată și nu a intervenit nimeni niciodată pe textele noastre. În plus, mai era ceva. În perioada aceea, noi, jurnaliștii de după Revoluție, ne identificam cu ziarele la care lucram. Eu n-aș fi lucrat niciodată la ‘Dimineața’ sau la ‘Adevărul’ pentru că nu mă reprezentau, dar am lucrat la ‘Dreptatea’ și la ‘România liberă’, iar mai târziu la Radio Europa Liberă, pentru că setul meu de valori și de convingeri coincidea cu setul de valori și convingeri ale acestor publicații. Mi-aduc aminte că nu mi s-a părut deloc ceva exagerat atunci când am sărit gardul redacției cu un text al domnului Coposu în sân. Era un fel de rebeliune, domnul Puiu vroia să dea o lovitură de partid, o chestie de genul ăsta și mi-aduc aminte, aveam pantofi cu toc, ciclam, eram în fustă, am sărit gardul și m-am dus direct la tipografie cu comunicatul domnului Coposu în sân și l-am publicat”, a povestit Gilda Lazăr la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

Prima anchetă jurnalistică a venit la pachet cu emoții intense, iar achiziționarea primului reportofon, pe care și-a dat câteva salarii, rămân amintiri puternice.

“Să pun întrebări a fost lecția esențială pe care am învățat-o ca jurnalist. Mi-aduc aminte că primul meu reportaj s-a desfășurat în stradă. Eugen Mihăescu, care venise de la ‘Tineretul Liber’ și era un fel de mentor al nostru, al celor tineri ajunși jurnaliști peste noapte la ‘Dreptatea’ și m-a trimis să fac o anchetă pe tema magazinelor alimentare goale. Asta era în aprilie 1990, imediat după ce a apărut ziarul ‘Dreptatea’. Și a trebuit să întreb un polițist, un licean, o doamnă de la metrou. Adică opream oamenii pe stradă și întrebam: 'De ce sunt alimentarele goale?'. Și ei îmi spuneau opiniile lor. Și din asta a ieșit prima mea anchetă pe stradă. Dar nu vă puteți imagina ce emoții înfiorătoare am avut să opresc oamenii pe stradă și să le pun întrebări. La început luam notițe pur și simplu, dar apoi am primit reportofoane de la redacție. Mai târziu mi-am cumpărat unul. Costa 300 de mărci și mi-am dat salariul pe câteva luni pe el”, a mărturisit Gilda Lazăr.

Povestește că presa anilor ‘90 a fost mai mult decât efervescentă, iar noua generație de jurnaliști era plină de entuziasm și și-a asumat rolul de a informa și de a educa.

Ne-am dat seama că anticomunismul nu ține loc de profesionalism

După ce a plecat de la ‘Dreptatea’, a fost jurnalist la "România Liberă', ziar care la acea vreme "ținea loc de opoziție".

“Eu făceam parte din ‘o anumită parte a presei’, așa a numit-o domnul președinte Iliescu, adică presa aceea incomodă, care punea întrebări încuietoare sau neplăcute. Și atunci societatea era împărțită. Eu am fost, iarăși, foarte activă în Piața Universității, nu doar ca jurnalist care acoperea Piața Universității, dar ca manifestant. Eram puțini, să știți. Noi aveam senzația că suntem foarte mulți, că toată țara e acolo. Nu-i adevărat. Am văzut la alegeri că nu era toată țara. M-am înșelat de multe ori. Dar presa anilor ‘90 a fost foarte diferită de ce este acum prin faptul că ne reprezenta. Cred că jurnaliștii de acum nu-și simt apartenența la instituțiile lor de presă, sigur, cu excepția Radio România, care e o instituție cu totul și cu totul specială. Aici se face presă profesionistă și de-a lungul programului ‘Bursele JTI’ am selectat foarte mulți jurnaliști de la Radio România, pe drept. Era, într-adevăr, perioada libertății absolute pe care, nu mă sfiesc să vă spun, am pierdut-o când opoziția a venit la putere, adică atunci când Convenția Democratică a câștigat și când ne-am dat seama că anticomunismul nu ține loc de profesionalism. Cei 15.000 de specialiști nu existau și noi, jurnaliștii aceia foarte independenți și fermi și convinși că ce spunem e imuabil, am descoperit că există și cenzură”, a povestit Gilda Lazăr ascultătorilor Radio România Actualități.

Primii mei bani munciți au fost de la Radio România

Pentru Gilda Lazăr, semnificația cifrei 276 este una puternică pentru că este legată de primii bani câștigați.

“Primii mei bani munciți, așa scria pe un cupon poștal pe care l-am redescoperit după ani de zile, erau bani de la Radio România pentru... înregistrările făcute în radio cu corul Școlii Generale nr. 188, în calitatea mea de solist, iar mai târziu am realizat teleșcoală și emisiuni de radio pentru școlari împreună cu Mihai Mălaimare, sub îndrumarea profesorilor Corneliu Madru, profesorul de muzică și doamna Lelia Mușat, profesoara de rusă. Deci, 276 lei sunt primii mei bani munciți și suma era echivalentă cu pensia alimentară pe care o primeam de la tata și pe care am primit-o până în anul întâi de facultate.”

De atunci, viața de jurnalist a adus-o de mai mult ori, în contact cu Radio România.

“Eu am de fiecare dată emoții când pătrund în această instituție pentru că are o anume sacralitate. Am cunoscut oameni fantastici care au lucrat aici și pe care i-am respectat foarte mult. Am învățat de la ei, am lucrat cu ei. Ba odată chiar am și transmis la Radio România în locul unui coleg de aici, deși eu lucram la Radio Europa Liberă. Dar așa era colaborarea între noi atunci. L-am cunoscut pe domnul Eugen Preda, pe care l-am respectat enorm și l-am iubit, deși nu am lucrat în subordinea domniei sale. Am lucrat însă cu domnul Dionisie Șincan, acopeream împreună Parlamentul, ședințele parlamentare, la Camera Deputaților. La început, era o lojă sus, acolo, în stânga, și de curând, când am fost la un concert al Madrigalului la Patriarhie, unde era atunci Camera Deputaților, am văzut loja aceea și mi-am adus aminte. Acolo erau Rompres, Radio România și TVR. Și, câteodată, mă lăsau și pe mine. Și am furat meserie de la ei. Apoi, mai era domnul Mircea Rucăreanu, care era acreditat la Guvern și cu care, iarăși, acopeream briefing-urile de presă. Și, bineînțeles, Paul Grigoriu, cu care am colaborat și am avut noi și un plan, la un moment dat, de aducere a unui politician care să candideze la președinție, era un fel de complot al presei cu Ionuț Popescu, cu domnul Adrian Vasilescu, cu Paul Grigoriu, dar nu ne-a ieșit.”

Perioada de corespondent pentru Radio Europa Liberă, un vis împlinit

Gilda Lazăr a descris experiența de corespondent pentru Radio Europa Liberă ca fiind foarte bogată, un capitol nou în cariera sa jurnalistică.

“A fost un vis împlinit într-un fel, pentru că eu am ascultat mult Europa Liberă și am aflat despre Revoluție de la Europa Liberă. Erau vocile de la Europa Liberă - Neculai C-tin Munteanu, Emil Hurezeanu, Liviu Tofan, Mircea Iorgulescu - oamenii aceia, legendele acelea cu care am avut șansa să lucrez. Plus că era un altfel de presă, era radio. Iar Radio Europa Liberă era o școală în sine de radio, cu totul diferită față de Radio România. Aveam vocea noastră, ritmul nostru, felul nostru de a scrie.”

De la jurnalism la comunicare instituțională

După experiențele trăite ca jurnalist, Gilda Lazăr a primit o propunere de la Adrian Severin pentru a prelua funcția de purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe.

“Am zis da pe loc. Nu aveam absolut nicio legătură cu Externele, eu scrisesem întotdeauna pe politică internă, dar eram convinsă că pot să ajut acolo, fiindcă fusesem la o bursă în Statele Unite ca jurnalist și îmi creasem o serie de legături. Eram convinsă că pot să-i pun în legătură pe cei de la București cu cei de acolo, mai ales că în perioada aceea legăturile noastre cu Statele Unite erau mai ales pe partea democrată, iar bursa mea pentru jurnalism din Statele Unite fusese organizată de National Forum Foundation, care era mai degrabă legată de republicani. Și în felul acesta, chiar am contribuit la organizarea unor evenimente, inclusiv vizita Ministrului Afacerilor Externe. Eu m-am dus înainte și am organizat partea de vizită cu republicanii, iar Mircea Geoană, care era ambasador, a organizat partea de vizită cu democrații. Deci, într-un fel, ne-am completat.”

Povestea trecerii de la public la privat: un filolog în business

În urma unei propuneri și ulterior, a unui interviu susținut cu membri din conducerea JTI, Gilda Lazăr a hotărât să își înceapă activitatea în mediul privat, devenind Director Corporate Affairs and Communication pentru România, Moldova și Bulgaria.

“Habar nu aveam de domeniu. Era vorba de o multinațională. Era vorba de tutun, eu nici măcar nu fumam și n-am fumat niciodată. Și atunci am pus o mulțime de întrebări, firești pentru un jurnalist. Le-a plăcut atât de mult încât au insistat să mă duc. Și eu nu eram deloc convinsă, mai ales că în perioada aceea hotărâsem să plec din Externe, dar voiam să mă duc să lansez ziarul ‘Curentul’ alături de o echipă extraordinară. Proiectul era frumos și m-au rugat să mă duc măcar trei luni consultant și dacă nu o să-mi placă, atunci să hotărăsc. Și m-am dus. Din curtoazie. Și după două luni jumătate, în care am mers în paralel și cu ziarul și cu compania, am hotărât că-mi place și că de unde credeam că ce o să fac eu acolo, filolog în business, am descoperit că-mi place și că pot să fac o mulțime de lucruri tocmai pentru că eram filolog în business.”

În această poziție, vreme de 27 de ani, Gilda Lazăr a construit o identitate corporativă puternică, dar s-a implicat activ și în promovarea culturii, contribuind la susținerea unor evenimente și instituții culturale de prestigiu din România.

În prezent, Gilda Lazăr este director de comunicare al Festivalului Internațional George Enescu, care se va desfășura în perioada 24 august - 21 septembrie.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 10/11 martie 2025