De la Everest la Lungulețu, viața surprinsă  de regizorul Șerban Georgescu

Regizorul Șerban Georgescu nu doar filmează România, ci o chestionează, o provoacă și o documentează cu luciditate, punându-ne tuturor în față oglinda realității.

Regizor, editor și producător de film documentar, Șerban Georgescu este un nume important în peisajul nonficțiunii românești.

De la expediții pe Everest până la drame cotidiene din satele noastre uitate, filmele sale pun în lumină fațete adesea ignorate ale vieții românеști.

În 2016, “Varză, cartofi și alți demoni” devenea mai mult decât un documentar. Era o radiografie a eșecului colectiv de a construi solidaritate într-o lume care își vinde roadele muncii la marginea șoselei.

La 10 ani distanță, Șerban Georgescu revine cu o continuare: “Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani”, o privire lucidă asupra unei comunități care, în ciuda eforturilor, pare încă blocată într-o realitate care se repetă.

Bandă analog și filme trase pe casete video

În 1997, din dorința de a explora mai mult decât ce întâlnea pe străzile gri ale Bucureștiului, regizorul Șerban Georgescu a însoțit o expediție românească în Alaska, care își propunea să escaladeze cel mai înalt munte din America de Nord , denumit William McKinley, după cel de al 25-lea președinte al SUA.

“Într-o scurtă discuție cu David Neacșu, cel care organiza expediția, m-a întrebat dacă știu să filmez. Eu nu știam să filmez, știam doar să montez, dar am zis: ‘ok, cât de greu poate să fie?’. În fond, montând imagini, aveam oarecare idee despre ce înseamnă încadraturi și alte detalii tehnice. Și a ieșit un film. M-am dus cu această mică expediție, am filmat și a ieșit un film care a fost chiar difuzat de ProTV, a fost difuzat de TVR1. Evident că era și o noutate în acei ani, 1997: Alaska, departe, începeau foarte timid să fie primele expediții pe munți înalți, a fost foarte bine primit și chestia asta m-a încurajat. A fost așa, o trambulină, și am zis că nu e chiar atât de greu. Eram naiv, evident”, a povestit regizorul Șerban Georgescu la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.

În acele vremuri se lucra analog, pe bandă, iar filmul se trăgea pe zeci de casete, numerotate cu un fel de timecode, un contor al benzilor și trebuia să ai memorie foarte bună, să ții minte casetele, minutajele, își amintește regizorul.

A urmat un documentar despre prima expediție românească pe Everest și odată cu aceasta a realizat că e momentul să treacă la altfel de povești, căci acestea deveau repetitive.

“După Alaska, am fost în mai multe expediții importante, culminând cu Everest în 2003, prima expediție românească pe Everest. M-am întors și, uitându-mă în spate, la filmele pe care le făcusem până atunci urmându-i pe acești oameni, de altfel extrem de curajoși, mi se păreau plictisitoare la un moment dat. Mă duc după niște oameni, îi urmăresc cu camera, filmez muntele și mă întorc. Da, se întâmplă câte o mică dramă, e greu, dar experiența devine repetitivă la un moment dat. Și acolo a fost, de fapt, un declic. Mi-am dat seama că vreau să spun și altfel de povești.”

De la Everest, la Lungulețu. Tragi-comedia satului românesc

După documentarele despre primele expediții românești care au cucerit cele mai înalte vârfuri ale lumii, regizorul Șerban Georgescu a surprins cu un documentar realizat în urma experienţei personale de „viaţă la ţară”.

Denumit foarte sugestiv “Varză, cartofi şi alţi demoni”, filmul documentar apărut în 2017 îl invită pe privitor în Lunguleţu, un sat din apropierea Bucureştiului, unde 1.000 de agricultori aşteaptă an de an să îşi vândă cele peste 100.000 de tone de varză în piaţa locală.

La finalul zilei, au de ales între a vinde pe nimic sau a-şi îngropa recolta.

“Înainte să ajungi în acest sat, acum 10-12 ani, pot să spun că pământul în alte comune nu era atât de bine lucrat. După ce ieșeai din zona acestui sat, erau terenurile pârloagă, cum zic țăranii. Numai aici, ca un făcut, era această euforie, oameni pe câmp, hărnicie, tractoare peste tot, iar toamna era un spectacol, pentru că era vorba de cantități uriașe de varză. Și evident că, vizual, chestia asta m-a atras. Când spun munți, efectiv, erau ‘Everești de varză’ și într-una din zile soția mea m-a întrebat: ‘Nu ți se pare că e un subiect?’ Ba da, dar doar vizual mi se pare. După care am zis, ok, dar e mai mult decât varză. Aici trebuie să fie o poveste, adică de ce în locul ăsta oamenii ăștia produc munți de varză?”

Intrigat de faptul că în schimbul a 100 de lei a primit o tonă de varză, regizorul decide să petreacă un an în acest sat şi să lucreze pământul cot la cot cu sătenii.

Încearcă să înţeleagă de ce aceste familii de agricultori, aparent prosperi şi cu şanse de a avea un trai bun, trăiesc pe datorie, deşi au în mână uneltele unei afaceri de succes – pământ roditor, utilaje moderne, recolte bogate. Primarul şi câţiva săteni au şi idei, şi posibile soluţii. Dar pot ei oare să depăşească lipsa de încredere în orice decizie „colectivă” sau în orice lider?

“Trebuie spus un lucru foarte important. Eram în 2015, eram practic la 6-7 ani de la intrarea în Uniunea Europeană. E clar că atunci când s-a deschis piața, a fost un tăvălug, i-a izbit chestia asta. Au venit brusc cartofi din Polonia, din Germania, din alte țări. Era clar că ei nu sunt adaptați. Și mai e ceva. Dacă ne gândim bine, după Revoluție, țăranul român și-a recuperat terenul, chit că a venit doar cu actele scrise de mână de la părinți. Mare parte sunt încă în sudul României, nu sunt întabulate terenurile, ceea ce e o mare problemă. Ei au fost primii proprietari, dacă facem o comparație cu muncitorii, de exemplu, care au primit niște acțiuni la fabricile de atunci.”

Documentarul este o satiră a realităţilor curente din agricultura europeană, în naraţiunea regizorului însuşi, filmul relatează din interior strădania unui sat de a ieşi din acest cerc vicios, prezentată într-un stil specific românesc: cu haz de necaz...

Filmul a fost prezentat în premieră la Dok Leipzig, cel mai vechi festival de film documentar din lume, ajungând apoi la alte câteva importante festivaluri, între care poate fi remarcat şi celebrul Festival de Film de la Cannes.

Documentarul a avut proiecții și la evenimente precum Ziua Recoltei (Slatina), în prezența a peste 1000 de fermieri, lansarea Decadei Fermelor de Familie în cadrul UN FAO (Organizația pentru Agricultură și Hrană a Națiunilor Unite), precum și în 36 de licee din țară (prin programul One World Romania la Școală), fiind folosit și ca studiu de caz.

“Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani”

La 10 ani de la începerea experimentului său, Șerban Georgescu a revenit la Lungulețu pentru a vedea în ce fel demersul inițial al echipei a generat schimbări de orice fel - în percepția sătenilor, în abordarea autorităților sau în felul în care publicul larg se raportează la producătorii agricoli.

Video: Regizorul Șerban Georgescu, invitat la Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 14/15 martie 2025.

Revenirea lui în mijlocul comunității de agricultori din Lungulețu s-a concretizat într-o continuare a documentarului, menită să răspundă mai multor întrebări care s-au născut în mod organic: au reușit sătenii să depășească lipsa de încredere în orice decizie „colectivă” sau în orice lider? Au reușit oare să se asocieze, astfel încât vocea lor să fie mai bine auzită?

"Când m-am întors după 10 ani, cam toți au spus același lucru. George, unul dintre personajele cu mult umor, când l-am întrebat: ‘Ce ai făcut în ultimii zece ani?’ a răspuns că a îmbătrânit, a fost simpatic. Dar au zis că nu s-a schimbat mare lucru. Ba, dimpotrivă, o mare problemă este seceta, care devine din ce în ce mai pregnantă", povestește Șerban Georgescu.

Una dintre concluzii este că, din păcate, în continuare acești țărani, nu doar din Lungulețu, ci în general, sunt băgați în seamă doar atunci când e vorba de dramele pe care le trăiesc, cum ar fi inundațiile, iar părerile lor sunt, de cele mai multe ori, ignorate de autorități.

O altă concluzie ar fi să reflectăm la valoarea și efortul muncii din spatele unui produs.

"Este o poveste care ne privește pe noi toți. Ne ajută să nu mai judecăm. De ce țăranul cere atât de mulți bani, deși e relativ cât de mulți sau cât de puțini bani cere. Filmul se termină cu o grafică în care eu pun în dreptul unui pachet de țigări câte kilograme de cartofi ar însemna. Sau în dreptul unui telefon mobil. Cred că la final, privitorul va ști să aprecieze sau să se gândească măcar, când cumpără ceva, care este valoarea muncii celui care a făcut acel lucru. Să reflecteze puțin la valoarea și la efortul muncii din spate și să învețe să-i prețuiască pe cei care muncesc pentru pe el."

Filmul documentar a fost lansat pe 20 martie, printr-o proiecție în prezența echipei la Cinema Muzeul Țăranului și se poate urmări gratuit, prin streaming online.

Regizorul Șerban Georgescu lucrează în prezent la alte trei filme documentare, care vor apărea în următorii ani.