Unirea prin cultură a celor două maluri ale Prutului

Visul nostru de a fi uniţi a fost un efort comun al românilor de pretutindeni.

Marcăm aici, la "Românii de pretutindeni", unirea prin cultură a celor două maluri ale Prutului.

Tudor Zbârnea este un nume cunoscut nu doar în Republica Modova, dar şi în România, nu numai pentru faptul că este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, dar şi pentru că după 1989 a avut mai multe expoziţii personale în România.

În calitatea sa de director al Muzeului de Artă din capitala Republicii Moldova, de mai bine de 15 ani, invită artişti din România care îşi expun lucrările în muzeu.

Putem afirma că Tudor Zbârnea încearcă o apropiere a celor două maluri de Prut prin artă.

Cea mai recentă expoziţie de la Bucureşti are o încărcătură specială, fiind în anul Centenarului.

Emoţia artistului, care a venit la expoziţie cu vărul lui plecat din Basarabia cu părinţii la vârsta de 12 ani, este surprinsă la "Românii de pretutindeni" de Alla Stâncaru Luncă.

Reporter: Expoziţia pictorului Tudor Zbârnea de la Chişinău, o expoziţie în care au avut loc şi multe întâlniri cu prieteni. Dar o întâlnire care m-a impresionat: doi verişori de pe două maluri ale Prutului, Tudor Zbârnea şi verişorul sau de la Bucureşti. De câţi ani sunteţi în România?

Ştefan Zbârnea: Din 1944. Când ruşii veneau către frontul de la Iaşi-Chişinău, înainte de acesta, în luna martie, tatăl meu, fiind concentrat în zona Focşani-Nămoloasa, a venit şi ne-a luat cu el, ne-a cazat la o moşie de boieri din zona respectivă şi aşa am reuşit să venim în România, cu gândul să ne întoarcem înapoi în Basarabia, dar nu a fost posibil, pentru că ulterior Basarabia a rămas sub ocupaţie rusească, iar familia noastră a fost prigonită de către ruşi.

Reporter: Câţi ani aveaţi când aţi venit?

Ştefan Zbârnea: Aveam 11 ani când am venit în România şi de atunci sunt cetăţean român.

Reporter: Domnule Tudor Zbârnea, ştiaţi aceste poveşti probabil şi sunt o bucurie. Nu în zadar am amintit despre acest fapt. Suntem în anul Centenarului.

Tudor Zbârnea: Sigur că ştiam de la părinţi, ştiam de tatăl lui Ştefan Zbârnea, Alexandru Zbârnea, şi ştiam şi timpul în care s-au retras încoace, ştiam tot timpul că avem rude la Bucureşti. Dar în anii '90, tot la o expoziţie ne-am cunoscut şi am observat că Ştefan Zbârnea la chip seamănă foarte mult cu tatăl meu, după care am organizat o întâlnire şi la Bucureşti, care a fost de neuitat, şi de atunci ţinem legătura.

Reporter: Domnule Tudor Zbârnea, ce înseamnă pentru un artis o expoziţie la Bucureşti în Anul Centenar?

Tudor Zbârnea: Sigur, noi trebuie să avem un gând al reîntregirii ţării, dar Basarabia totuşi rămâne o dramă a României, pentru că dacă celelalte ţări au rezolvat problema lui Ribbentrop şi Molotov, România încă nu a rezolvat o problemă a Basarabiei. Trebuie să avem cât mai multe evenimente legate de Centenar, dar trebuie să vedem cât de festivi putem fi noi, cei din Basarabia, pentru că noi din '90 încoace am căutat mereu să fim în contextul culturii româneşti prezenţi, atât în saloane naţionale, cât şi în alte expoziţii, în concursuri, peste tot. Anul Centenar sau nu, oricum noi vom veni şi vom insista să facem parte din acest context cultural.

Reporter: În calitate de director al Muzeului de Artă de la Chişinau aţi organizat mai multe expoziţii ale artiştilor din România. Aţi restaurat acest muzeu şi cu sprijinul fondurilor din România, să spunem.

Tudor Zbârnea: Sigur, şi pe această cale aş vrea să aduc mulţumiri tuturor românilor, pentru că aceşti bani au fost bani publici, bani alocaţi de Guvernul României pentru finalizarea lucrărilor de restaurare pe un tronson foarte imortant al sediului central al Muzeului.

Audio: Reportajul integral în emisiunea Românii de pretutindeni, ediția din 24 noiembrie 2018