Nicuța Enache, românca ce a adus gusturile bucătăriei italiene în România. “Fiecare zi a fost o luptă pentru mine”

Nicuța Enache este un antreprenor român care și-a dezvoltat afacerea în domeniul HoReCa, după o experiență de 12 ani în Italia.

Pe lângă un lanț de trei restaurante deschise în București, este parte activă într-o serie de programe de susținere a tinerilor antreprenori, dar este implicată și în diverse proiecte sociale ce vizează bătrânii din azile și copiii din centrele de plasament.

Nicuța Enache este invitata emisiunii "Românii de pretutindeni", de la Radio România Actualități.

Luminița Voinea: Nicuța Enache, bun venit la Radio România!

Nicuța Enache: Mulțumesc mult pentru invitație, este o onoare.

Luminița Voinea: Îți propun să mergem pe firul poveștii tale de viață, undeva la 19 ani, când ai lăsat România pentru Italia, studentă fiind. Care era visul tău atunci și, mai ales, ai reușit să ți-l îndeplinești în Italia?

Nicuța Enache: Visul meu era să nu plec. Sincer, începusem o facultate, a fost momentul în care toată lumea pleca din țară, vedeam un viitor în afară și nu în România. Eu am două surori, o soră mai mare era deja plecată în Italia și atunci am zis că șansa vieții mele și momentul meu de a mă rupe și de a mă realiza cumva, de a porni în viață, este să plec.

Luminița Voinea: A fost un exemplu pentru tine, probabil, sora ta. Și atunci aveai o ancoră de care să te agăți….

Nicuța Enache: Aveam unde să merg, aveam de unde să pornesc, aveam pe cineva și este foarte important să ai pe cineva să nu pleci așa la drum, a nimănui. Și am ajuns în Italia, în lumea asta mare unde nu știam să spun decât ‘bună ziua’ și mi-a trebuit foarte mult timp, adică eu cred că după 12 ani de Italia, eu nu m-am obișnuit niciodată acolo. Cumva, după 12 ani, eu am revenit acasă. De 10 ani sunt în România și mi se pune aceeași întrebare: de ce ai venit acasă? Și răspunsul este același. Dacă ar trebui să iau hotărârea asta aș lua-o încă o dată și încă o dată.

Luminița Voinea: Ce ți-a fost cel mai greu în Italia în ceea ce privește adaptarea la o țară străină, la alți oameni, o altă cultură, altă limbă, cum spuneai, alte mentalități…

Nicuța Enache: Și alt mod de a vedea lucrurile, alt mod de a trăi. Și eu credeam că tot ce se întâmplă în România este corect și că viața nu poate fi altfel. Dacă eu nu plecam în Italia, nu eram omul de astăzi.

Luminița Voinea: Cum ai început în Italia? Pentru că unde ai ajuns, vom vorbi imediat. Care a fost drumul tău?

Nicuța Enache: Am început să lucrez într-un restaurant în domeniul HoReCa. Ador ce fac, dar am început să lucrez într-un restaurant spălând pe jos. Făceam curățenie fix lângă Vatican, dar eu în inima mea eram foarte fericită pentru că am zis:‘Doamne, trec prin fața Vaticanului în fiecare zi și Dumnezeu îmi dă multe oportunități’. Am stat aici, la locul de muncă nouă ani de zile, nouă ani de zile unde am spălat pe jos și am făcut curățenie. Am ajuns să fiu manager de restaurant după nouă ani de zile. Am avut o problemă în România și să știți că nici în Italia, nici în țările străine, așa cum oamenii cred, că umblă câini cu colaci în coadă, nu e chiar așa. În Italia ești un om bun de muncă și ei te folosesc fix pentru asta și în momentul în care le-ai zis ‘am și eu nevoie’, s-a terminat povestea. Așa s-a încheiat locul meu de muncă după nouă ani de zile. Și am început să muncesc mult mai mult. Chiar munceam, la un moment dat, la trei locuri de muncă într-o zi. Mi-am găsit cumva pasiunea și dragul de oameni și dragul de a face lucruri și de a învăța. Eram așa o sugativă și eu eram non-stop cu dorința de a cunoaște, a învăța.

Luminița Voinea: Dincolo de această dorință de cunoaștere, ce calități crezi că te-au ajutat să pornești de jos și să ajungi în vârf, să conduci un business?

Nicuța Enache: Mi-am dorit să-mi depășesc condiția și mi-am dorit să reușesc în viața asta și din dorința de a reuși, fiecare zi era o luptă pentru mine, lupta de a accepta condiția de acolo, de a învăța și de a-i depăși chiar și pe ei.

Luminița Voinea: În această luptă ai câștigat încrederea patronului italian care atunci ți-a propus să conduci un business.

Nicuța Enache: Lucram la unul din restaurante, un proprietar a venit și mi-a propus să fiu manager și să renunț la celelalte job-uri pe care le aveam și atunci eu am zis: ‘dar eu pot să fac mult mai multe. Dacă omul ăsta are încredere în mine, de ce să muncesc pentru el și să nu fac lucrul ăsta pentru mine?". Cu toate că ajunsesem după aproape 12 ani de Italia, după o viață personală așa, cu suișuri și coborâșuri, cu multe, multe, multe provocări, am zis că e momentul să plec acasă și în momentul în care eu am spus că vreau să merg acasă a fost șoc pentru toată lumea.

Luminița Voinea: Practic, după 10 ani te-ai întors acasă. Ce te-a determinat să iei această decizie și te simți valorizată în România?

Nicuța Enache: Eu într-o săptămână mi-am strâns toate lucrurile și am zis gata, merg acasă și am luat-o pe mama mea care era alături de noi și am zis că eu îmi doresc acasă la mine o mamă și un tată. Și vreau să le deschid poarta, să am cu cine să vorbesc, să am pe cine să îmbrățișez. Și vreau să trăiesc acasă la mine și vreau să aud un colind și vreau să merg pe străzi și vreau să reușesc acasă la mine, pentru că pot face lucruri. Oportunitățile eu le-am găsit aici, în România.

Luminița Voinea: Ai simțit că ai acumulat suficientă expertiză acolo, în Italia, încât să vii să o împărtășești și în țara ta natală?

Nicuța Enache: Da. Și pentru asta mulțumesc oamenilor de aici, pentru că mi-au dat posibilitatea să le arăt că noi putem să trăim altfel, mi-au dat posibilitatea să pun în practică tot ceea ce eu am învățat în Italia. Poate era mult, mult mai ușor să deschid în Italia, pentru că deja aveam cunoștințe, deja eram pe un drum. Întoarcerea mea în România a fost ca atunci când eu am plecat în Italia și am luat viața de la zero în România. Adică eu zic de multe ori că dacă mă întrebi ce am făcut de la 20 la 30 de ani, în afară de muncă, prea multe lucruri nu am, dar am revenit acasă cu 3.000 euro în buzunar și cu 12 ani de Italia și cu o dorință foarte mare de a munci și de a reuși. Și astăzi, de la o locație mică, unde aproape șase ani zi-lumină, am gătit, am spălat pe jos, am servit, împreună cu prietenii, toată lumea a venit în ajutorul meu. Am început să fac lucruri împreună cu colegii mei, am ajuns la o echipă atât de frumoasă.

Nicuța Enache conduce acum un lanț de trei restaurante de succes în România, iar în zilele libere merge la căminele sociale din Vrancea pentru a oferi ajutor.

Asociația "Bunătate și omenie" pe care a înființat-o de curând își propune să ofere ajutor persoanelor, copiilor și femeilor abuzate din căminele din Vrancea.

Interviul integral în format video: