Georginana Huian: Teologia este pentru mine expresia unei căutări a absolutului, binelui și frumosului

Georgiana Huian este o persoană cunoscută în lumea teologiei, ocupând în 2018 poziția de profesor asistent cu tenure track la Universitatea din Berna.

Acum, este profesor de teologie sistematică și ecumenică la Institutul de Teologie Veche Catolică al Universității din Berna, Elveția.

Cu rădăcini în România, la Ploiești, are două doctorate, unul în folosofie, iar celălalt în teologie, în Franța, la Paris.

Pentru Georgiana Huian, teologia este expresia căutării absolutului, a binelui și a frumosului.

Ea fost invitata specială a emisiunii "Românii de pretutindeni", de la Radio România Actualități.

Luminița Voinea: Georgiana Huian , ați descoperit în teologie o știință a vieții. De fapt, teologia v-a purtat din România în atâtea țări și v-a adus multe satisfacții profesionale într-un parcurs academic pe l-am numit eu strălucitor. Ce reprezintă teologia în viața dumneavoastră?

Georgiana Huian: Teologia este pentru mine o cale, e expresia unei căutări a absolutului, binelui și frumosului. Am studiat, de altfel, filosofia, limbile clasice, adică greaca veche și latina, am aprofundat studiile europene din perspectivă culturală și în timp, s-a cristalizat o chemare, un drum, teologia, gândul despre Dumnezeu și despre lume și despre oameni ca fiind transparent pentru Dumnezeu. Aș spune, așadar, că e vorba de un itinerariu lăuntric înainte de a fi un parcurs academic, înainte de a fi o îndeletnicire de catedră și o pasiune pentru cercetare. Nu știu acum în ce măsură parcursul meu se poate numi strălucitor, dar este în orice caz, o căutare a luminii și a transparenței.

Luminița Voinea: Permiteți-mi să vă întreb, tot din punct de vedere lăuntric, care este relația dumneavoastră cu Dumnezeu, cât a fost muncă, efort și cercetare și cât a fost îndrumarea și iubirea lui Dumnezeu în parcursul dumneavoastră profesional? De fapt, există o barieră între cele două, o linie de demarcație?

Georgiana Huian: Despre relația cu Dumnezeu se poate vorbi, cred, doar ca despre o realitate lăuntrică, delicată, fină, ca și iubirea. Ea poate avea momente de fragilitate pentru că noi suntem fragili și atunci trebuie apărată ca și flăcăruia unei lumânări de Paști în imensitatea nopții. Dar relația cu Dumnezeu poate fi caracterizată și de o putere care vine de dincolo de omenescul din noi și puterea aceasta o numim teologic, har. Relația cu Dumnezeu este o legătură puternică, cu ceea ce ne trage sau ne atrage să ne depășim limitele creaturale și să căutăm mereu îmbrățișarea iubirii care dăinuie, care nu cade și nu trădează. Întrebați, și este o întrebare foarte interesantă, dar și foarte grea, despre relația dintre munca omului și iubirea lui Dumnezeu. În primul rând, iubirea lui Dumnezeu este infinită, dar se manifestă de multe ori, în mod surprinzător. Și noi, oamenii, cred, avem mult de lucrat cu noi înșine, cu ceilalți, pentru ceilalți oameni, spre a rămâne deschiși la aceste surprize. Mai mult, acolo unde lucrarea noastră se confruntă cu propriile ei limite, acolo lucrează Dumnezeu. Pentru mine, personal, au fost și momente când cu toată munca simțeam că lucrurile rămân suspendate, blocate și lucrând mai departe cu speranță, cu perseverență, s-au deschis în timp noi înțelegeri și noi căi. Pentru mine, a fost întotdeauna important să lucrez cu seriozitate și să asum ceea ce fac și am crezut că Dumnezeu va pune profunzime, eleganță, generozitate în ceea ce am asumat. Vă imaginați, probabil, în mediul academic este nevoie de lucru intens, de la publicații, conferințe, cursuri, management de proiecte, îndrumare de doctoranzi, editare de volume colective până la proiecte pentru publicul larg. Însă, dacă această muncă intensă rezonează în sufletele celorlalți, dacă ea va rodi ceva în timp, cultural, istoric, aceasta cred rămâne în lucrarea lui Dumnezeu.

Luminița Voinea: Vă doriți, doamnă Huian, ca viața și lumina divină să fie percepute ca un dar. Frământați de probleme și de cumpenele vieții, credeți că noi, oamenii, uităm să ne bucurăm, să prețuim ce avem, să celebrăm până la urmă viața în toată frumusețea ei și să ne iubim unii pe alții?

Georgiana Huian: Cred că bucuria, și mai ales bucuria împărtășită, este o resursă inestimabilă a vieții. Și mai cred că bucuria trebuie cultivată și nu tratată ca un efect aleatoriu. Dincolo de homo faber, omul muncitor, dar și de făptură vulnerabilă, omul este o ființă a sărbătorii. Dar mă întreb ce sărbătorim de fapt, atunci când în inima noastră e sărbătoare și cum întreținem sărbătoarea din noi? Cred că iubirea trebuie prețuită, sărbătorită, cultivată cu toată puterea și cu tot angajamentul nostru. Așadar, mă gândesc că am putea să căutăm să trecem prin lume ca și când am merge la o nuntă și să căutăm să vedem în viață nuntirea noastră cu ceea ce este mai frumos. Pe de altă parte, să căutăm poate să facem mici bucurii celorlalți în detaliile vieții, ca și când în fiecare clipă e aniversarea lor. Și mă gândesc că trăind sărbătorește, putem transfigura lumea.

Luminița Voinea: De fapt, sunt lucruri atât de simple. Dar, întotdeauna lucrurile simple sunt cel mai greu de realizat. Sperăm însă să găsim puterea să facem mici bucurii și să ne aplecăm mai mult către iubirea față de ceilalți. Am descoperit că v-ați născut la Ploiești, orașul aurului negru. Pe dumneavoastră ce legături sufletești și spirituale vă leagă de Ploieștiul în care și Nichita Stănescu căuta înțelesuri ascunse și profunde ale cuvintelor și ale iubirii?

Georgiana Huian: Da, vă mulțumesc pentru întrebare. Sunt multe legături cu Ploieștiul, de fapt. Aș începe acum de la filonul poetic. La Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga” din Ploiești, îmi amintesc că în sala mare de lectură, erau pe pereți, facsimile cu fragmente din poezii sau aforisme ale lui Nichita Stănescu și le contemplam în anii de școală, când mă retrăgeam în această sală de lectură. De altfel, aș putea spune, m-a fascinat în anii de școală poezia, ca și figură a geniului literar și participam și la un cenaclu literar în aceeași clădire. Mai mult, profesorii de la Colegiul Național “Mihai Viteazul” m-au încurajat întotdeauna să studiez limbile străine, literatura, filosofia, dar și matematica, în calitate de sistem riguros al gândirii și le sunt foarte recunoscătoare profesorilor mei pentru această formare sistematică. Aminteați și de domeniul sau de aspectul spiritual. Sunt și bisericile din Ploiești pe care le port în inimă. În acestea mă refugiam așa, în momente de căutare lăuntrică, și regăseam acolo o formă de pace. Îmi amintesc mai ales Biserica “Sfântul Dumitru” din apropierea casei părintești, unde merg și acum când vin la Ploiești și cu foarte mare intensitate trăiam acolo slujba de Înviere. Dar, cel mai mult mă leagă de Ploiești amintirea părinților mei, Ștefania și Gabriel Albu, ambii profesori, și valorile pe care ei mi le-au transmis și despre care am vorbit și mai devreme: dragostea de oameni, dragostea de carte și de școală și dăruirea.

Luminița Voinea: Și acum, ce vă doriți să vă aducă viața și credința, la ce lucrați, ce răspunsuri explorați în următoarele dumneavoastră proiecte?

Georgiana Huian: Aș începe de la un nivel concret. Aș dori mai întâi să public teza mea de abilitare, care a trasat un concept de antropologie teologică ce încearcă să pătrundă taina omului ca fiind chip al lui Dumnezeu. Mai departe, îmi propun să cercetez cum se modifică astăzi viziunea noastră despre om, ca ființă relațională în contextul acestor provocări ale digitalizării pe care le întâlnim cu toții. În plus, aș vrea să recuperez perspectiva copilului ca o resursă pentru teologie și mă întreb cum putem regândi o teologie centrată pe modelul copilului, al inocenței, al deschiderii sale spre lume și nu în ultimul rând, rămân preocupată de tema creativității umane. Ați văzut că am menționat mai devreme modelul geniului, deci mă gândesc în continuare la creativitatea umană și la articularea ei cu inspirația divină.

Luminița Voinea: Sunteți nominalizată la Gala Excelenței din Spania din această toamnă, în care sunt premiați români de elită, de excelență din toată lumea. Cum ați primit acest gest de recunoaștere a valorii dumneavoastră?

Georgiana Huian: A fost realmente o surpriză sau, mai bine spus, o uimire, pentru că mă consider încă la început de drum. Sigur, mulțumesc pentru nominalizare și o consider o încurajare de a merge mai departe, de a continua să lucrez. Dar aș spune că oamenii cărții, ai dăruirii pentru oameni, nu fac ceea ce fac pentru recunoaștere, ci pentru că așa-i îndeamnă inima și nu mai poți altfel,decât să urmezi această voce lăuntrică.

Georgiana Huian, nominalizată la Gala Excelenței din afara granițelor

Georgiana Huian este nominalizată la Gala Excelenței, ediția 2023-2024, care se va organiza în Spania, în perioada 8 – 10 noiembrie.

Organizatorul Galei, publicația Occidentul Romanesc, condusă de o altă româncă de excelență, doamna Kasandra Kalman Nasaudean, anunță cu mândrie dedicarea Galei Excelenței Românești, profesorului Alexandru Ciorănescu, lingvist de renume, comparatist, profesor universitar și enciclopedist, cu un parcurs educațional remarcabil început la Universitatea din București și continuat la Școala Română din Franța, "La Fontaine au Rose".

Profesorul Ciorănescu este autorul singurului dicționar etimologic complet al limbii române, o lucrare monumentală care rămâne un punct de referință în lingvistica românească.

Gala Excelenței Românești omagiază astfel o personalitate care a lăsat o amprentă profundă în istoria intelectuală a României și în inimile tuturor celor care au fost influențați de opera sa.

Mult succes, de aici, din studioul Românilor de pretutindeni.

Audio: Românii de pretutindeni, ediția din 1 iunie 2024: