EXCLUSIV Prof.dr.Dragoș Calma, românul care revoluționează cercetarea textelor medievale

Profesorul Dragoș Calma, cercetător în domeniul filosofiei medievale, cunoscut pentru o carieră academică remarcabilă în străinătate, a vorbit despre cercetările sale, care au scos la lumină mai multe texte medievale despre care lumea academică internațională nu știa aproape nimic.

Între 2005 și 2010, prof.dr.Dragoș Calma a început un proiect la Cluj, prin care a format o echipă de cercetători care au introdus paleografia și studiul manuscriselor la Facultatea de Filosofie a Universității Babes-Bolyai. A continuat în Franța, extinzând cercetările asupra mai multor perioade din istoria gândirii.

Acum, pregătește o bază de date care va fi accesibilă cercetătorilor din lumea întreagă.

A predat la cele mai prestigioase universități, precum Sorbonne University, University of Cambridge, University College Dublin și este doctor în filosofie medievală la prestigioasa universitate Paris-Sorbonne (Paris IV) .

În 2018, a fost distins cu premiul internațional Friedrich Wilhelm Bessel Research Awards pentru cercetări recunoscute la nivel internațional.

Prof.dr.Dragos Calma este invitatul emisiunii “Românii de pretutindeni”, de la Radio România Actualități, într-un interviu pe care mi l-a acordat telefonic, între două deplasări între Irlanda și Franța.

Luminița Voinea: Bun găsit domnule profesor Dragoș Calma, suntem cu toții aici, între românii de pretutindeni. Bine ați venit!

Dragoș Calma: Bine v-am găsit și vă mulțumesc mult pentru invitație.

Luminița Voinea: Ați căutat, ați cercetat continuu timp de 13 ani într-un șantier științific, așa cum îl numiți foarte plastic, pentru a introduce paleografia și studiul manuscriselor la Facultatea de Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Ați continuat, printr-un proiect european, să extindeți cercetările asupra mai multor perioade din istoria gândirii. Care sunt cele mai importante realizări, cercetări ale dvs. care au adus noi abordări în această lume, pentru foarte mulți, să recunoaștem, o lume închisă?

Dragoș Calma: Mă bucur mult că începem această discuție cu proiectul despre studiul manuscriselor pe care l-am demarat în Cluj în 2010, pentru că acesta îmi permite să precizez că domnul Adrian Papahagi a înființat la Centrul Codex al Universității Universității Babeș-Bolyai, în 2008, un studiu al manuscriselor care este găzduit de Facultatea de Litere. Ceea ce noi am făcut nou față de domnul Papahagi, este studiul textelor medievale din perspectiva conceptelor și a doctrinelor, ceea ce era nou în Facultatea de Filosofie, și ne-am dorit foarte mult să creăm o echipă, să formăm o echipă de tineri cercetători care, fiind studenți la filosofie, deci având pregătirea conceptuală necesară, să poată în același timp studia și manuscrisele medievale, care reprezintă în sine o disciplină aparte. Și partea minunată a acestui proiect la Cluj a fost că tinerii cu care am lucrat timp de șase luni în fiecare zi pentru ca aceștia să poată asimila studiul manuscriselor și toate detaliile necesare înțelegerii paleografiei, a abrevierilor medievale, a producerii textelor și cărților medievale, partea minunată deci este că am reușit să găsim mai mult decât ne propusesem. Pentru că prin proiectul pe care noi l-am realizat la Cluj, care a fost finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, ne propusesem oarecum să investigăm 12 texte medievale despre care lumea academică internațională nu știa mai nimic. Lucrând cu acești tineri promițători, unii dintre ei sunt astăzi ei înșiși cu proiecte europene și continuă lucrările studiilor medievale, s-a întâmplat că lucrând deci atent cu aceștia în multe biblioteci europene, în cataloage de manuscrise, căutând diversele texte necunoscute cercetării internaționale, ne-am trezit, ca să spun așa, cu 40 de texte noi. Noi începusem cu 12 sau 14, dar am găsit 40, care erau total noi. Dintre aceste texte am decis să edităm, să studiem, să publicăm câteva și mă bucur să amintesc aici faptul că acești tineri cercetători împreună cu mine am publicat primele texte științifice despre aceste tematici. Sunt primele texte publicate de studenți clujeni pe filosofie și manuscrise medievale la nivel internațional.

"Am aplicat într-un proiect european pe care l-am câștigat, este vorba despre două milioane de euro, care ne-au permis să extindem această cercetare și astăzi suntem la peste 200 de manuscrise pe care le-am identificat în proiectul nostru". Dragoș Calma

Luminița Voinea: Ce mi se pare important este că ați creat acest nucleu aici, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și ați dus mai departe cercetările, nu v-ați oprit în România, ci ați mers și în Franța și în Irlanda, unind cercetători din toată Europa, în această muncă de descoperire.

Dragoș Calma: Da, este adevărat, am fost cumva obligați de proiect, pentru că în momentul în care noi ne-am trezit cu acest acest număr mare de texte medievale pe care nu le cunoștea nimeni, trebuia pe de o parte să le cercetăm cu atenție, pe de altă parte trebuia să avem și o confirmare și o confruntare cu cercetători cu experiență, care într-o anumită măsură să ne valideze sau invalideze sau eventual să corecteze ipotezele de cercetare pe care noi le formulasem la Cluj. Și astfel, am fost bucuros să propun un alt proiect de cercetare în continuarea celui de la Cluj, dar mult mai amplu, care a fost finanțat de guvernul francez și datorită căruia am putut să lucrez în colaborare cu 12 cercetători cu experiență din Franța, de la Centrul de Cercetare Științifică al Franței. O parte din acești cercetători mi-au fost profesori, mentori, iar unii dintre ei chiar membri în juriul de teză. Lucrând cu aceștia timp de trei ani de zile, o parte din ipotezele noastre s-au confirmat, altele au fost descoperite sau găsite în timpul cercetării acesteia și finalmente, am reușit să înțelegem că trebuia să extindem și mai mult câmpul nostru de cercetare, să punem în legătură manuscrise și texte produse în limba latină în universitățile europene, cu texte și manuscrise produse în arabă, în ebraică, în greacă, în georgiană și armeană. Astfel, dintr-o dată, spectrul limbilor, al tradițiilor filosofice, culturale s-a extins mult peste capacitățile unei mici echipe clujene sau franceze, dincolo de toate capacitățile noastre de lucru. Era nevoie de o echipă mult mai amplă care să studieze deci texte produse între secolul al IX-lea și secolul al XVII-lea, timp de șase secole, texte produse în toate aceste limbi și tradiții și astfel am reușit să fim cu toți mobilizați și am aplicat într-un proiect european pe care l-am câștigat, este vorba despre două milioane de euro, care ne-au permis să extindem această cercetare și astăzi suntem la peste 200 de manuscrise pe care le-am identificat în proiectul nostru.

"Lucrăm la o bază de date care sperăm să fie cât de curând accesibilă și care va permite cercetătorilor care doresc să lucreze pe neoplatonismul grec și în ramificațiile sale în cultura occidentală până în secolul al VII-lea, să acceseze cele 300.000 de imagini, cu manuscrise medievale".

Luminița Voinea: Felicitări pentru comunitatea de cercetare pe care ați creat-o, dincolo de granițe și de bariere culturale. Ați ajuns cu un proiect și în Germania, unde știu că pregătiți o bază de date unică în lume, un proiect care se va concretiza probabil în viitorul apropiat. Aș vrea să-mi spuneți în ce va consta această bază de date și care este importanța ei în lumea academică, pentru că deschideți niște uși foarte importante și în acest domeniu.

Dragoș Calma: Vă mulțumesc mult, da, este vorba de un proiect pe care Universitatea din Bonn, în mod foarte generos și amabil, a acceptat să îl continue, să-l susțină după terminarea proiectului european. În timpul acestor ani întregi de cercetare, mai bine de 10 ani, noi am reușit cu finanțările obținute să cumpărăm imagini sau pdf-uri ale manuscriselor medivale pe care le-am cercetat în aceste șapte, opt, nouă limbi, și s-au strâns în total peste 300.000 de imagini de manuscrise medievale . Nu ne vom opri aici, vom cumpăra și altele. Dar aceste 300.000 de imagini au o structură unitară și anume toate fac parte dintr-o singură tradiție filosofică, cea a neoplatonismului grec din secolul al V-lea, care s-a difuzat într-un mod neașteptat pentru noi, dar absolut fascinant în istoria filosofiei și a culturii în general. Această bază de date care sperăm să fie cât de curând accesibilă, va permite și cercetătorilor care doresc să lucreze pe neoplatonismul grec și în ramificațiile sale în cultura occidentală până în secolul al VII-lea, va permite cercetătorilor să acceseze cele 300.000 de imagini, cu manuscrise medievale. Toate vor fi descrise, catalogate, după normele cele mai recente ale publicațiilor științifice, permițând noi înțelegeri ale transmiterii ideilor, circulației textelor, relațiilor sau rețelelor academice care s-au format în timp în perioada medievală și renascentistă.

Luminița Voinea: Domnule Calma, o altă temă cu care ați rezonat se referă la teoriile medievale despre suflet. Iar înțelegerea evoluției acestora vă plasează într-o elită a cercetătorilor. Deschideți o lume a manuscriselor care pentru mulți semeni poate părea fără viață, dvs. însă o găsiți specială, frumoasă și foarte dificilă. Sunt curioasă, domnule professor, de fapt, ce văd ochii, ce simte sufletul dvs. și ce conexiuni puteți face pe baza unor texte medievale scrise în limbi vechi, dispărute de mult?

Dragoș Calma: Da, este adevărat (zâmbește). Este genul de întrebare pe care mi-o adresează și copiii mei, ei mă întreabă: ‘De ce faci asta, tati, care este scopul tău?', iar eu încerc să le răspund cât se poate de simplu și lor și poate că este nevoie de o popularizare mai mai amplă a studiilor pe care noi le facem. Lucrurile stau, din punctul meu de vedere, în felul următor: în toată această tradiție foarte amplă, care este perioada medievală și care practic cuprinde tot ce s-a produs în mai multe limbi între secolele V si VI până în secolele XVI – XVII, dacă suntem foarte generoși cu această delimitare amplă a ceea ce se numește în unele texte științifice Evul Mediu foarte lung, foarte amplu, avem de-a face practic cu jumătate din perioada foarte lungă a istoriei filosofiei. Sunt multe secole de studiu, ori faptul că aceste texte au fost scrise într-o perioadă care nouă ne este astăzi mai puțin accesibilă sau mulți dintre noi o vedem ca fiind o perioadă întunecată, prăfuită, ș.a.m.d., aceste texte sunt de o rară diversitate, extrem de îmbogățitoare pentru orice elector care are puțină răbdare, care vrea să cunoască ceea ce au gândit alții în alte perioade, despre probleme care ne preocupă pe noi astăzi și care vor rămâne aceleași tot timpul: Ce este viața? Ce este sufletul? Cum gândim? Ce este memoria? Ce este imaginația? Care este raportul între simțuri și gândire? Care este raportul între individ și Dumnezeu? Care este raportul între obiectele individuale? Intrebările lor nu sunt noi față de întrebările noastre, răspunsurile sunt diferite. Răspunsurile sunt cele ale epocii lor, ale tradiției în care întrebările au fost puse și răspunsurile au fost date. Prin urmare, modul nostru de abordare este acela al unui etnolog sau al unui antropolog care se apropie de un trib sau de o societate necunoscându-i limba, obiceiurile, instituțiile și pentru a le înțelege, etnologul, antropologul, cercetătorul trebuie să uite tot ce știe, limba, chiar uneori modul lui de a gândi și să învețe împreună cu societatea pe care o descrie. În momentul în care petreci ani cu acea societate, iar în cazul nostru cu texte și societăți medievale latine, arabe, ebraice, vrând nevrând te îndrăgostești de acele societăți, de acele tradiții și cumva este ca în orice relație de cuplu care durează. Cu cât îl cunoști pe celălalt mai bine, cu atât vrei să știi mai mult despre el și o dată prins de studiul acesta al textelor vechi, al societăților vechi sau al gândirilor diferite de ale noastre, e greu să ieși. Cel mai simplu cred că aș putea rezuma spunând că ceea ce este vechi nu este neapărat vechi, noi îl vedem ca diferit. Eu încerc să-l văd, să transmit studenților mei și colegilor mai tineri cu care lucrez, ideea că textele pe care ei lucrează sunt doar diferite, nu neapărat vechi sau învechite. Nu folosesc conceptele sau cuvintele acestea, ci diferite. Orice e diferit este întotdeauna interesant, este nou și îmbogățitor.

"Lecția pe care o putem învăța (din perioada medievală) și care ar trebui să ne fie prezentă nouă astăzi este faptul că, dincolo de diferențele care ne dau unicitate și individualitate, există întotdeauna un spațiu comun de înțelegere, care este spațiul culturii, spațiul cuvântului, spațiul verbului, al conceptului, spațiul rugăciunilor, spațiul discuțiilor care permit o înțelegere a celuilalt în mod profund și sincer".

Luminița Voinea: Vă propun să facem un exercițiu de imaginație. Traversăm o perioadă dificilă, cu două războaie în desfășurare, unul chiar aici, lângă granițele României și trăim de asemenea, amenințarea unor crize fără precedent. Cel mai recent raport al Forumului Economic Global vorbea despre două riscuri majore în 2024: fenomenele meteo extreme și dezinformarea. Având în vedere toate cercetările dvs., puteți face o conexiune, o conetare între perioada medievală și temele care ne frământă în ziua de astăzi?

Dragoș Calma: Conexiunile sunt unele naturale, altele puțin forțate și uneori sunt forțate din perspectiva de a aduce în atenție textele vechi. Cele care sunt naturale, mi se par cele mai necesare și în primul rând, lumea medievală ne învață un lucru foarte clar, și anume faptul că barierele pe care noi le vedem astăzi, între discipline, mai ales între ceea ce se poate numi teologie și filosofie sau teologie și științe, aceste bariere nu existau în perioada medievală. Era o perioadă în care traducerile, contactele între culturi, între universități, contactele între medii și tradiții extrem de diverse și diferite erau mult mai intense decât sunt uneori astăzi sau decât bănuim că ar fi fost atunci în perioada medievală. Ori cred că lecția pe care, spun așa, o putem învăța și care ar trebui să ne fie prezentă nouă astăzi este faptul că dincolo de diferențele care ne dau unicitate și individualitate, există întotdeauna un spațiu comun de înțelegere, care este spațiul culturii, spațiul cuvântului, spațiul verbului, al conceptului, spațiul rugăciunilor, spațiul discuțiilor care permit o înțelegere a celuilalt în mod profund și sincer. Din păcate, contextele de care amintiți sunt într-adevăr îngrijorătoare, și în măsura în care putem face ceva, este ca unii să primească atunci când e nevoie refugiați ucrainieni, alții să primească studenți ucrainieni. Ținem contactul și cu intelectuali și membri ai mediilor academice rusești care se opun războiului, tocmai în ideea că trebuie întreținut un spațiu de dialog și de schimb al ideilor, care să ne facă în același timp să reflectăm la ce se întâmplă și să putem totuși dialoga unii cu alții.

"Suntem foarte, foarte mulți români foarte buni în Occident, eu sunt doar unul dintre ei".

Luminița Voinea: O ultimă întrebare. Cum vedeți România, domnule profesor Dragoș Calma, pentru că știu că locuiți de mulți ani în străinătate și ce emoții vă produce nominalizarea la Gala Excelenței Românești din această toamnă?

Dragoș Calma: Sunt, într-adevăr, de peste 22 de ani în Occident. România s-a schimbat extrem de mult și extrem de dinamic în ultimii ani, mai ales în ultimii șase-șapte ani, s-a schimbat în bine, în foarte bine la nivel academic. Universitatea clujeană nu este comparabilă cu ceea ce era atunci când am plecat eu din România, nu doar prin studiul manuscriselor și textelor vechi. Am pomenit de domnul Papahagi, dar colegii de la Filosofie și alți colegi de la alte discipline la București. De asemenea, la Iași se întâmplă lucruri absolut excepționale. Bibliotecile sunt mult mai bogate, contactele sunt mult mai ample astăzi. Faptul că se fac constant conferințe internaționale la Cluj este un lucru normal. Ori acum 20 de ani, acum 22 de ani, abia aveam câteva contacte, abia dacă știam cine predă în universitățile occidentale. Lucrurile s-au schimbat extrem de bine și într-o manieră foarte frumoasă, neașteptată din punctul meu de vedere. Faptul că sunt nominalizat la gala aceasta despre care pomeniți, în toamnă, mă onorează, desigur, dar în același timp mă simt un simplu reprezentant al unei generații sau al mai multor generații de tineri, care sunt mulți, extrem de mulți, foarte buni în Occident. Deseori întâlnesc studenți sau cercetători care au proiecte în Europa, fie în Franța, fie în Viena, domnul Adrian Pirtea și domnul l Alin Suciu, cercetători excepționali și atâția alți cercetători în domeniul acestea al studiilor textelor vechi, în Statele Unite sunt foarte mulți. Mă simt cumva beneficiarul unei nominalizări care ar putea fi oricând atribuită și sper să fie și atribuită altora cât mai curând. Suntem foarte, foarte mulți români foarte buni în Occident, eu sunt doar unul dintre ei și mulțumesc pentru nominalizare.

Profesorul Dragoș Calma ste nominalizat la cea de-a patra ediție a Galei Excelentei Românești, unde vor fi premiați români de elită din toată lumea.

Gala este organizată în perioada 8 -10 noiembrie în Spania, la intiațiva Organizației non profit 'El Occidente Rumano', care editează de 14 ani, fără întrerupere, publicația independentă de limba română, Occidentul Romanesc.

Audio: Interviul cu prof.dr.Dragoș Calma, în emisiunea Românii de pretutindeni, ediția din 2 martie 2024.