A doua Românie din Bruxelles. O comunitate a contrastelor

Comunitatea românească din Bruxelles a crescut foarte mult în ultimii ani, românii ajungând acum a doua comunitate ca mărime. Evoluția acesteia a avut o dinamică strâns legată de procesul integrării europene a României.

În ultimii doi ani însă, românii pare că au luat cu asalt Bruxelles-ul în căutarea unor condiții mai bune de trai și a unor câștiguri decente pentru munca depusă.

Românii sunt concentrați masiv în zona Bruxelles-ului și pentru că acesta este centrul administrativ al instituțiilor europene și oferă multe locuri de muncă.

Comunitatea contrastelor

M-am aflat la Bruxelles, capitala Belgiei, la începutul lunii iulie, într-un program al Burselor JTI pentru Jurnaliști și am avut ocazia să străbat la pas centrul administrativ al Europei și să vizitez instituțiile europene.

M-au frapat discrepanțele uriașe care caracterizează comunitatea de români.

În primul rând, avem români bine pregătiți, care lucrează la NATO, Comisia Europeană, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și alte instituții conexe, foarte bine priviți și apreciați pentru că își fac treaba cu profesionalism.

Aceștia sunt cunoscuți printre oficialii instituțiilor europene, ca fiind foarte serioși și sârguincioși.

La sediul NATO, românii din aparatul administrativ și diplomatic mi-au spus ca s-au integrat rapid și că nu au simțit niciun fel de discriminare din partea celor cu care lucrează.

Sunt la fel de bine de pregătiți, competitivi, diplomați, ca și colegii lor din întreaga lume.

Un oficial de rang înalt al NATO spunea că la concursurile de acces în Alianță se prezintă români din ce în ce mai buni, iar România se vede mult mai bine de acolo.

La Comisia Europeană, Parlamentul European și în instituțiile conexe am întâlnit, de asemenea, români din aparatul politic și administrativ, datorită cărora România are o reputație bună.

Țara noastră se află în top 10 angajați la Comisia Europeană. Și tot în instituțiile europene, responsonsabili de securitate sunt sute de foști polițiști români.

Prin urmare, România este reprezentată la Bruxelles de oameni bine pregătiți, cu experiență , care negociază dosare grele din energie, muncă, transporturi , mobilitate.

Munca lor nu se vede zilnic, dar fiecare pas înainte al țării noastre pe drumul european li se datorează.

Am întâlnit apoi alți români în restaurante, în magazine, atât în management, cât și în funcții de execuție, români care s-au bucurat să se întâlnească cu noi, jurnalișții, dar și muzicanți, care cântă prin metrou sau, mai trist, oameni ai străzii.

Plecați din țara-mamă în căutarea unui trai mai bun

Într-un restaurant din Bruxelles, șeful este român, plecat din Buzău de când era copil. Vorbește însă o română corectă, chiar dacă are un accent de francez.

I-a făcut mare placere să se întâlnească cu grupul nostru de jurnaliști și să ne asigure toate condițiile în restaurantul în care lucrează.

Unul dintre chelneri , tot român. Este din Arad și spune că a venit în Belgia să le facă un trai mai bun copiilor. Ne-a zâmbit și ne-a servit cu mare plăcere, etuziasm si cu zâmbetul de buze.

Prin urmare, există servicii bine prestate de români, dar din păcate toate acestea se întâmplă în Bruxelles și nu acasă, în România.

Cu ce i-a cucerit Belgia? Cu o calitate mult mai bună a vieții.

Îmi spun că în România munca lor nu este apreciată, iar salariile nu sunt de ajuns pentru un trai decent.

Despre programele din țară, putine la număr, de readucere acasă a românilor din diaspora, nu au auzit.

Oricum, îmi spun că nu au de gând sa revină prea curând în țară.

“Belgienii ne-au primit foarte frumos, cu multă căldură”. Angla Cușnir, artist plastic

În centrul Bruxelles-ului îmi sare în ochi un stand plin cu bijuterii deosebite, lucrate manual și o doamnă care atunci când ne-a auzit că vorbim românește, imediat ne-a salutat.

“Mă numesc Angela Cușnir. Sunt din Chișinău, sunt basarabeancă și locuiesc cu familia în Bruxelles de zece ani. Soțul meu e sculptor. E greu să te promovezi în Belgia, lucrăm la piața de artizanat în centrul Bruxelles-ului și suntem invitați și la Târgul de Crăciun. Belgienii ne-au primit foarte frumos și cu multă căldură. Viața de emigrant e bună atunci când realizezi ce ți-ai propus”.

Împreună cu familia, Angela a vrut mai întâi să rămână la Brașov, dar îmi spune că nu a fost posibil și din cauza crizei din 2008.

“Am lăsat o casă și un apartament în Brașov, fiindcă inițial am vrut să ne stabilim la Brașov, ne considerăm români și am vrut să trăim anume în România, acolo să ne educăm copiii. Dar nu a fost posibil. Am nimerit exact în criza din 2008-2009 și nu ne-a reușit nimic“.

Comunitatea din stradă. Oamenii nimănui

La numai câteva minute distanță de Grand Place, principala atracție turistică a Bruxelles-ului, am întâlnit oamenii care dorm pe stradă.

Majoritatea sunt români. Trec pe lânga ei la mai puțin de un metru și nu par sa fie deranjați. Au saltele, pături, perne și unii sunt înconjurați de unu, doi copii care privesc trecătorii cu ochi triști.

Îi intreb de unde sunt și cei mai mulți îmi răspund că sunt din zona Moldovei și că nu au unde locui și nici nu își găsesc de muncă. Preferă să stea pe stradă și să trăiască din mila trecătorilor.

Tot în centru, la suprafață, dar și la metrou, aud acordurile unor piese românești cântate la acordeon sau la vioară. Îi întreb pe muzicanți de unde sunt și îmi spun că sunt din România.

“Câștigăm un ban din cântat, nu furăm”, îmi spune unul dintre ei, care adaugă vesel că el , personal, câștigă binișor.

Merg mai departe cu gândul la discrepanțele uriașe din rândul comunității de români din Belgia, acolo unde un ochi râde, unul plânge.

“Românii, în general, sunt plini de contraste”. Mirela Niță Sandu, profesor și inițiator al Școlii Românești Europa Nova.

Mirela Niță Sandu este o româncă stabilită de mulți ani în Bruxelles. Este profesor pentru instituțiile europene la CLL Language Center și inițiator al proiectului Școlii Românești Europa Nova din Bruxelles.

Am întrebat-o dacă percepe această discrepanță uriașă care catarcterizează comunitatea de români.

“Da, simt această discrepanță, dar probabil există deoarece românii, în general, sunt plini de contraste. Totuși, aș dori să adaug faptul că nu doar românii fac parte din toate aceste categorii. Eu una, am văzut și cetățeni din alte naționalități, care care fac asta. E adevărat, mai puțin belgieni, dar nu este exclus. La un moment dat poate părea bizar. Ascultându-vă, îmi dau seama că e posibil să fac parte aproape din toate categoriile. Vreau să spun că lucrez la instituțiile europene, lucrez și în sistemul de învățământ belgian, iar atunci când încep să cer sponsorizări pentru Școala Românească Europa Nova, mă simt ca un cerșetor. Deci, cred totuși că cel mai important este să nu uităm de unde venim, cine suntem și ce putem face. Aș adăuga ce putem face pentru alții, nu doar pentru noi înșine, pentru că proiectul Școlii Românești Europa Nova a venit exact din această dorință, de a face ceva și pentru ceilalți”.

La Școala Românească Europa Nova din Bruxelles învață acum 67 de copii, ai căror părinți fac parte din toate categoriile sociale, dar și refugiați din Ucraina.

Școala Europa Nova este un proiect care face ca intregrarea copiilor și a părinților într-o țară străină să fie mai ușoară și este realizat cu sprijinul autorităților din România.

“Departamentul Românilor de Pretutindeni este cel care ne sprijină în fiecare an, dar și autoritățile belgiene, chiar acum două zile am avut o sponsorizare pentru o activitate extrașcolară care venea din partea belgiană”.

Mirela spune că în rândul comunității de români se simte nevoia de unitate , bunătate și chiar înțelepciune.

“Cred că mi-ar plăcea să fim un pic mai uniți și să ne ajutăm mai mult reciproc. Nu am experiențe personale în acest sens, dar am auzit că uneori suntem individualiști. Poate că un pic mai multă bunătate și înțelepciune n-ar strica, ba chiar ar fi de apreciat”.

Am văzut la Bruxelles o Românie respectată în instituțiile europene și la NATO, o Românie a oamenilor care încearcă să-și facă un trai mai bun prin muncă, departe de țara-mamă, dar și o Românie a contrastelor, în care oameni ai nimănui dorm pe străzi, în inima Europei, vizitată de turiști din toată lumea.

Individual, pare că românul se descurcă bine în Bruxelles.

Comunitatea în sine este, însă, una a discrepanțelor.

Mă întreb însă, dacă un viitor mai bun al comunității se poate construi la un moment dat pe succesul individual și pe puterea exemplului.

Bursele JTI pentru Jurnaliști, provocare și adrenalină

M-am aflat la Bruxelles, într-un program al Burselor JTI pentru Jurnaliști.

Un bun prilej pentru a descoperi cum funcționează instituțiile europene, cum este văzută România la Bruxelles și cum se iau deciziile europene, care influențează în mare măsură politicile din România.

Și asta pentru că 70% din legislația românească este rezultată din transpunerea inițiativelor legislative și a directivelor europene.

Și tot în cadrul acestui program, am reușit să surprind viața comunității românești din Bruxelles.

Programul este deschis în continuare jurnaliștilor interesați să afle cum funcționează instituțiile europene.