Turism eșuat pe Dunăre, la Galați
Galaţiul, oraş între trei ape (Dunăre, Siret şi Prut) şi cu multe obiective turistice, nu are niciun circuit turistic organizat şi promovat de instituţiile publice locale.
Articol de Maria Măndiţă, Galaţi, 16 Septembrie 2016, 12:30
Galaţiul, oraş între trei ape (Dunăre, Siret şi Prut) şi cu multe obiective turistice, nu are nici măcar un circuit turistic, organizat şi promovat de instituţiile publice locale. Turiştii care se nimeresc prin Galaţi vizitează oraşul la întâmplare, fără a avea la dispoziţie o hartă turistică sau un punct de informare turistic sau un infochioşc. Singurele infochioşcuri, cumpărate în urmă cu peste 12 ani de Primărie (adevărate ciudăţenii la acele vremuri) s-au defectat de atâta... neîntrebuinţare şi zac nefolosite prin instituţii publice.
Aşa se face că turiştii ratează o multitudine de obiective turtistice care le-ar putea rămâne pentru totdeauna în memorie.
De pildă, Biserica Fortificată Precista, de pe Faleza superioară, cea mai veche clădire din oraş, construită în urmă cu 369 de ani, sau prima statuie din România a poetului Mihai Eminescu, realitată de sculptorul Frederik Stork – lucrare veche de 105 ani şi care se află în parcul central care îi poartă numele poetului.
Merită vizitat şi ansamblul istoric al clădirilor vechi de pe strada Domnească, unde se află Palatul Administrativ, actual sediu al Prefecturii Galaţi, construit la 1905 şi proiectat de arhitectul Ion Mincu, sau casa Lambrinidi (actual sediu CFR) – unde era găzduit regele Carol I când venea în vizită la Galaţi şi când nu înnopta în Palatul Episcopal (construit în 1897-1900) o altă clădire istorică, aflată în centrul vechi, vizavi de Grădina Publică, unde se afă bustul lui George Enescu.
De altfel, marele compozitor nu a fost străin de Galaţi, concertând aici, la o orgă special comandată, în 1910, în Germania – piesă încă existentă în Casa Macri, o altă clădire istorică de pe strada Domnească – imobil care a găzduit Consulatul Portughez din 1912 până în 1948.
Acestea sunt doar o mică parte din obiectivele turistice ale oraşului, care, din păcate, nu sunt promovate deloc, străinii mărginindu-se, de obicei, să viziteze Faleza Dunării – cea mai lungă faleză de pe întreg cursul Dunării (cu o lungime de peste 4 km şi de-a lungul căreia există expuse piese sculptate în metal, creaţii ale taberei internaţionale de sculptură în metal iniţiată în perioada comunistă).
Nici măcar banalii “magneţi de frigider” cu însemnele Galaţiului nu există de cumpărat cum nu poţi cumpăra de la Poştă sau alte chioşcuri nici măcar vederi cu imagini din Galaţi, deşi astfel de cărţi poştale au fost editate de instituţia publică denumită Centrul Cultural Dunărea de Jos (aflat în subordinea Consiliului Judeţean Galaţi), care, însă, le-a realizat pentru oferirea acestora delegaţiilor oficiale care vin la Galaţi.
Şi dacă tot vorbim despre instituţii publice, trebuie menţionat că de-a lungul timpului, instituţiile publice şi ONG-urile au beneficiat de fonduri europene pentru promovarea turistică a judeţului şi oraşului. De pildă, Consiliul Judeţean a beneficiat de un proiect REGIO prin care a editat broşuri privind “circuitul turistic muzeal în judeţul Galaţi”, iar Asociaţia pentru Dezvoltare Socială si Economică, Galaţi a beneficiat de o finanţare de un milion de lei prin POR 2007-1023 pentru preznetarea turistică a oraşului.
Din păcate, broşura editată de CJ se găseşte doar cu mare greutate, pe la instituţii publice şi doar la un hotel “de centru”, în timp ce prezentarea turistică a ONG-ului Asociaţia pentru Dezvoltare Socială si Economică, Galaţi este făcută doar pe internet.
În aceste condiţii este lesne de înţeles de ce sutele de nave de croazieră care parcurg, anual, Dunărea, de la izvoare la vărsare nu se opresc şi la Galaţi, deşi aici există inclusiv un ponton modern, amenajat la cele mai înalte standarde europene, pentru pasageri străini. Vorbim de un terminal de pasageri Schengen, investiţie a statului român de 1 milion de euro, care stă nefolosit, pentru că România nu a intrat în spaţiul Schengen, dar care ar putea fi utilizat pentru debarcarea pasagerilor de pe vasele de croazieră.
Dacă acestea ar fi “convinse” să oprească aici, lucru pe care cel mai mare operator de turism din Galaţi, Sandu Traian, încearcă de ani de zile. Deşi omul a imaginat un circuit turistic, operatorii navelor de croazieră au adus obiecţii clare – accesul de pe faleza inferioară a Dunării pe cea superioară (şi de aici, în oraş) se face doar pe scări şi nu există rampe pentru personae vârstnice sau cu dizabilităţi; oraşul este murdar, pe străzi sunt mii de câini fără stăpân, unele obiective turistice nu sunt deschise publicului decât cu mari intervenţii (precum Biserica Precista) etc.
Speranţe ca Galaţiul să devină oraş turistic există însă. Primăria Galaţi se pregăteşte să depună un proiect pentru atragerea unei finanţări europene de 18,7 milioane de lei, pentru punerea în valoare istorică şi turistică a sitului arheologic Bărboşi – Tirighina, vechi castru roman (ridicat pe ruinele unei cetăţi geto-dace), unde s-au descoperit vestigii istorice unice în România dar şi rămăşiţele pământeşti ale unui soldat roman denumit “Innocens”, care, ulterior s-a dovedit a fi primul mormânt creştin din ţara noastră. Primăria Galaţi mai are şi alte planuri de valorificare turistică a siturilor arhelogice – de pildă, Necropola Romană, amplasată într-un cartier al oraşului – sau a clădirilor istorice, precum Casa Geshov (Domnească nr.58) – imobil ce a aparținut fiului primului ministru al Bulgariei de la începutul secolului al XX-lea, fiind închiriată, în perioada 1880-1906 Prefecturii județului Covurlui.
Optimist, actualul primar al municipiului Galaţi, Ionuţ Pucheanu speră ca în trei ani Galaţiul să fie pregătit pentru a primi, cum se cuvine, turiştii.
AUDIO: Turismul la Galaţi/Maria Mandita.