"Sahara" de la Dăbuleni

Multi dintre dumneavoastra ati gustat macar o data din miezul rosu si dulce al unei lubenite de Dabuleni. Zemos si racoritor, pepenele verde îsi trage calitatile din nisip, apa si soare, adica tocmai acele elemente de care nu duce lipsa Dabuleniul, un orasel atipic din sudul României, care pâna în urma cu patru ani era cea mai mare comuna din România.
Aici tinerii au ramas la casa parinteasca în loc sa plece la capsuni, în Spania. Locuitorii fac concurs de genul cine munceste mai mult, sistemul de irigatie a fost chiar extins în loc sa fie furat bucata cu bucata, iar padurile cresc de la un an la altul, în timp ce muntii României sunt defrisati salbatic. Primarul orasului Dabuleni, Nicolae Dragoi, are o explicatie.

Nicolae Dragoi: "Tinerii iubesc munca, de dimineata pâna seara îi gasiti la muncile câmpului, cu toate ca suntem oras. Înca traiesc din agricultura. Tinerii nu au plecat, asa cum s-a întâmplat în alte localitati, sunt tineri care muncesc la muncile câmpului, nu le e rusine de munca."

"Prima calitate a Dabuleniului o stie toata România, sunt acei pepeni verzi - lubenite, care sunt recunoscuti în toata România. Si eu am vândut pepeni când eram mai tânar si toata lumea stie de Dabuleni, indiferent în ce coltisor de tara te duci. Din doua mii de hectare ori 50 de tone pe hectar sunt în jur de un milion de tone, care se vând din Dabuleni."

"Avem si oameni care pleaca în tara cu productia, sunt oameni care au suprafete mai mici, oameni care, cum se zice la noi, are cine sta acasa si sa aiba grija de gospodarie si ei merg prin tara, pe piete, si normal ca vând cu un pret mai bun si dovada ca Dabuleniul prospera cu banii pe care îi câstiga pe pepeni si pe tomate, pe rosii. Noi am avut grija de sistemul de irigatii, nu s-a stricat aproape nimic. Dimpotriva, s-a reabilitat acest sistem prin Banca Mondiala."

"Apoi, Dabulenii nu au taiat padurile dupa revolutie. Dabulenii au plantat în zona 2.500 de hectare de paduri si aceasta actiune urmeaza în fiecare an - în jur de 200-300 de hectare - si secretul, v-am spus, este bineînteles terenul, dar si munca omului, sârguinta lui, stie sa aleaga soiurile corespunzatoare - la Dabuleni nu se vinde pamântul în nici un caz, ei cumpara daca pot. Dabuleniul este emblema Olteniei, emblema zonei nisipoase si cinste lor pentru ca nu stau la drumul mare, nu stau sa cerseasca si ei vin la noi sa le dam sa munceasca."

Tone de pepeni

Pentru ca noi nu credem în povesti, ci vrem sa ne convingem, am pornit prin nisipul omniprezent spre plantatiile de pepeni.
Mario Balint: De când va ocupati de cultivarea pepenilor?
-: Eu de când ma stiu, tot la cultivat de pepeni, de când ma stiu eu, de la 15, 18 ani. Deci, de zece ani de zile de când ma stiu eu, într-una cultivam.
Mario Balint: Ce suprafata?
-: Un hectar.
Mario Balint: Si ce productie scoateti de pe un hectar?
-: 20, 25, 30 de tone, depinde.
Mario Balint: E greu?
-: Este, este destul de greu. E investitia foarte mare, ajungem în jur de 65-70 de milioane la hectar, nu se stie daca scoatem, depinde de timp, bate piatra, vin vânturile. Am fost si în strainatate, am fost si asta toamna la struguri, am prins contract foarte mic de 18 zile, acum pe 17 plec iar o luna, asta este, asa am prins contractul la struguri, la cules. Pai este si acolo bine, dar sa prinzi tot un contract mai mare, macar de trei luni. E greu si sa pleci atâta timp de acasa, dar trei luni daca prinzi si acolo este cât de cât, scoti si de acolo un 2.000 de euro.
Mario Balint: Care e secretul pepenilor? Cum îi cultivati?
-: Aram de toamna, sa fie aratura adânca, dupa aceea primavara facem doua discuieli, întidem folie. Acasa facem ghivece. Punem niste cubulete cu pamânt, jumatate pamânt, jumatate mranita, si punem câte o samânta în fiecare cubulet. Le tinem în sere acasa, le îngrijim, le udam, le plivim de iarba si primavara, deci dupa ce am întins foilia, avem niste dispozitive unde se fac niste gauri si plantam fiecare ghiveci în parte, în câmp. Deci este greu.
Mario Balint: Cât ati scos?
-: În jur de 900 de milioane, dar dintre 900 de milioane mai sunt si cheltuielile vreo 200, deci aratul, cum v-am zis.
Mario Balint: Si asta o faceti în timpul liber.
-: Da, în timpul liber, da. Sâmbata, duminica, restul la serviciu, de dimineata, de la 8:00 pâna la 17:00. În perioada recoltarii ne luam concediu de odihna si le livram aici, la noi, la Dabuleni, unde este angro.

Bursa pepenilor

Ilie Pintea: Un alt element inedit la Dabuleni este bursa pepenilor. Este o premiera pentru România si una deosebit de profitabila pentru comunitate, care în plin sezon livreaza pe pietele din tara si o mie de tone de lubenita pe zi.
Mario Balint: Sa-mi spuneti de unde sunteti.
-: De la Dabuleni.
Mario Balint: Si ce faceti aici?
-: Suntem cu pepeni.
Mario Balint: Câti pepeni aveti astazi?
-: Am o caruta, asta, deocamdata.
Mario Balint: Ce cantitate?
-: 8.000 de kilograme. Cam zilnic venim, dar sincer sa fiu, mai dam si în tara. Plecam cu ei. Eu am la Ploiesti.
Mario Balint: Plecati dumneavoastra sau îi dati la altii?
-: Avem sora, fiul, cu cine suntem acolo. Avem boxe.
Mario Balint: Si merge?
-: Merge cu un leu. Merge si nu merge.
Mario Balint: Astazi cum e activitatea?
-: Prost.
Mario Balint: Spuneti-mi, dumneavoastra câti pepeni aveti?
-: Pai acum am o mie la 400 de kilograme acum, dar am multi, am doua hectare.
Mario Balint: Cât ati facut anul acesta?
-: Nu stiu, ca sunt cam... Acum am început sa rup. Voi face 80 de tone la hectar, 50, nu stiu.
Mario Balint: Si merge astazi?
-: Da. Chiar astea le vândusem si nu a avut un baiat banii sa le cumpere toate.
Mario Balint: Cu cât dati kilogramul?
-: Ma tocmii cu 5500.
Mario Balint: E un pret bun, e un pret rau?
-: Da, e bunicel deocamdata. Ce sa facem? Asta este.
Mario Balint: Aici e un fel de bursa a pepenilor. Se vine, se pleaca, creste pretul dupa-amiaza.
-: Da, uite acum, de exemplu e 5.000, mai târziu se face 6 sau mai scade, cum sunt. Daca ei sunt multi, daca vin din tara soferi, le cumpara, cumparatori, automat noi saltam pretul. Daca sunt lubenite multe si clienti putin de cumparare, iarasi îl scadem. Asa se întâmpla.
Mario Balint: Câti bani câstigati din afacerea asta pe an?
-: Nu stiu anul acesta. Anul trecut am avut doua hectare si am luat peste 500 de milioane. Anul acesta nu stiu cât om lua, ca la terminare, atunci vedem.

Muzeul pepenilor

Ca sa nu uite niciodata ce înseamna nisipul salbatic, neîmblânzit, neirigat, locuitorii din Dabuleni au pastrat 12 hectare de nisip sub forma unui muzeu. Ne demonstreaza ca alchimistii - cultivatori de pepeni si tomate - pot transforma nisipul în aur. Despre nisip ne spune viceprimarul Marin Mihailica.
Mario Balint: Batea vântul, erau furtuni, furtuna de nisip era aici.
Marin Mihailica: Batea vântul, era Sahara, erau furtuni, sigur ca da. Sigur ca da. Exista la statiune niste filme documentare, în care se vede. De obicei, primavara, sfârsitul lunii aprilie-începutul lunii mai, sunt vânturi puternice. Nisipul nefiind stabilizat, era mutat dintr-un loc într-altul iar culturile care încercau sa fie facute, erau distruse de deflatia eoliana.
Mario Balint: Acum cum e aici? Aveti o duna, care a ramas un monument, o duna-monument.
Marin Mihailica: Acum, a ramas asa circa 12 hectare, lasate ca sa se vada, sa fie o proba martor a ceea ce a existat si cum aratau terenurile la Dabuleni. Când a venit la Dabuleni Robert McNamara, care pe vremea aceea era presedinte Bancii Mondiale pentru Reconstructie si Dezvoltare, a comparat locurile de aici cu o oaza într-un desert, datorita schimbarii de microclimat, a temperaturilor ridicate, începe sa fie o problema.
Nicolae Dragoi: Erau niste maracini care erau la /.../ vânturile si se faceau ca niste, nu stiu, caiere de lâna care se rostogoleau pe aceasta zona si se plimbau de colo colo. În general, în aprilie-mai avem în zona aceasta acele vânturi puternice, care scot ochii la propriu, nu la figurat, daca /.../ prinde acea zona de nisipuri, unde sunt acele dune de nisip, când treci cu masina spre Craiova, zona Sadova, zona Dabuleni, Nisteava, Dobresti, trebuie sa mergi cu farurile aprinse, pentru ca , nu e nici o exagerare, acele particule de nisip sunt luate si plimbate de colo colo.
Mario Balint: O furtuna de nisip ca în deseert.
Nicolae Dragoi: O furtuna de nisip ca în desert. Au fost culturile de pepeni verzi, care practic au fost acoperite cu un strat gros de vreo 10, 15, 20 de centimetri în urma acestor furtuni de nisip.

În sudul României, cu trecutul biciuit de nisipuri si perspectiva desertificarii zonei din cauza încalzirii globale, Dabuleniul este un exemplu ca se poate reusi în conditii extreme. Daca unii scot bani din piatra seaca, la Dabuleni se fac miliarde din nisip.