Portretul unui mare român

Istoria este nedreaptă uneori. Oameni emblematici prin gestul şi purtarea lor de-o viaţă, croiţi de destin pentru fapte mari, dacă nu sunt daţi total în uitării, nu au prvilegiul de a fi aşezaţi, în timp, la locul şi în cinstea ce li se cuvin. Ajung să fie pomeniţi la momente ocazionale, din varii interese şi puseuri de conjunctură, emoţionale mai cu seamă.

Citez din monografia "Bîrnova, dragostea mea”, al cărei autor este scriitorul şi omul de radio, Boris Crăciun, un pasaj consacrat lui Ion Constantin Inculeţ - mare bărbat, mare român, cu un destin dramatic care se confundă cu însuşi dramatismul legăturilor dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.

"În vremea comunismului, acest nume de prim rang în istoria romanilor (născut în Basarabia şi înmormântat în bisericuţa de lângă reşedinţa sa de vară de la Bîrnova) era ori evitat, ori notat în treacăt, într-o înşiruire seacă de personalităţi care au ctitorit Romania Mare de la 1918. În Republica Moldova, Ion Inculeţ este reabilitat, după căderea URSS, consacrându-i-se studii şi biografii, aşa cum merită. În Romania, însă, recunoaşterea meritelor sale istorice se face încă timid, iar biografia zbuciumată a acestui nedreptaţit este puţin cunoscută publicului larg. Şi pe nedrept...”.

Capitolul din monografie, consacrat celui care şi-a pus, primul, semnătura pe actul de revenire a Basarabiei la patria mamă, atunci, în 1918, este grăitor în acest sens. De ce Bîrnova şi de ce Inculeţ la Bîrnova?

Nu insist asupra datelor biografice. Subliniez doar că Ion Inculeţ s-a căsătorit în 1919 cu singura fiică a boierului Anastase Cantacuzino, Ruxandra, nepoata istoricului Gheorghe Brătianu, prin intermediul căruia a şi cunoscut-o.

Aşa a intrat Inculeţ în posesia a 26 de hectare de teren la Bîrnova, parte a moşiei marelui boier, un loc pe care l-a îndrăgit de la prima vedere şi de care s-a legat într-atât încât şi-a gândit acolo şi locul de veci. Nu a fost să şi-l amenajeze singur, pentru că s-a sinucis în 1940, de teama represaliilor, când ruşii au trecut Nistrul. Misiunea înălţării necropolei a revenit soţiei, şi ea decedată la puţin timp, în 1942, şi celor doi fii, Georgel şi Ionel, cărora le-a căzut pe umeri povara numelui şi a convingerilor tatălui lor. Lângă bisericuţă poate fi văzut conacul, complet renovat, al familiei Inculeţ, fostă reşedinţă de vară, destinat astăzi unor activităţi caritabile, el aflându-se în administrarea Mitropoliei, ca centru social pentru îngrijirea copiilor.

Biografia lui Ion Inculeţ este de-a dreptul spectaculoasă şi dramatică. Ceea ce a rămas şi rămâne, însă este românismul acelui om, patriotismul său dublat de o eminentă pregătire intelectuală. Ion Inculeţ a avut studii teologice, de medicină şi în domeniul fizicii şi matematicii, cu diploma de doctorat luată la 30 de ani, la Universitatea Imperială din Sankt-Petersburg. A fost deputat şi senator în Parlamentul Romaniei, şi membru al Academiei Române, ales în 1919, cu un discurs de recepţie despre teoria relativităţii lui Einstein.

Cât despre sfârşitul său tragic, sinucidere la 56 de ani, acesta a fost dictat de însăşi convingerea că şi-a făcut datoria şi că nu poate da satisfacţie celor ce doreau să-i pedepsească curajul de a se declara român şi de a contribui la ctitorirea României Mari. Aşa a juns, forţat de destin, mai devreme decât e de presupus, sub lespedea criptei de la Bîrnova.

Reportajul alăturat este un gest de reverenţă făcut în faţa oamenilor de la Bîrnova care fac totul pentru ca amintirea despre Ion Inculeţ să nu se şteargă. Este şi dorinţa tânărului preot paroh, Adrian Albet, care este nu doar sufletul evocărilor istorice, ci şi iniţiatorul unei acţiuni de amenajare a unui punct muzeistic dedicat marelui patriot şi familiei sale.

Amintesc că în noiembrie, anul trecut, s-a stins în Canada ultimul descendent direct al familiei Inculeţ, Ion I. Inculeţ, binecuoscut cercetător în domeniul electronicii. A fost la Bîrnova în 1992 să-şi vadă meleagurile natale. Lui îi urmează trei copii, dar cine mai ştie cât sunt de legaţi de obîrşiile tatălui şi bunicului lor.