Olăritul – pe cale de dispariţie

Comuna bihoreană Vadu Crişului se află situată în defileul Crişului Repede. Dintre numeroasele centre de olărit de odinioară ale Bihorului, meşteşugul mai este practicat astăzi doar la Vadu Crişului, renumit pentru lutul alb folosit. După ardere, rezultă o ceramică albă, strălucitoare, unicat în su-estul Europei. Iar ceea ce dă o altă notă de originalitate, generată şi de simplitate, este culoarea naturală cu care se realizează ornamentele: brun închis spre negru.

Dacă prin anii 1950 la Vadu Crişului peste 70 de familii practicau olăritul, astăzi o singură familie mai produce vase de ceramică albă de Vad. Iuliana Szolga şi fiul acesteia, Iosif, sunt singurii meşteri activi din Vadu Crişului.

Procedeul de obţinere a ceramicii albe începe cu extracţia lutului, dintr-un depozit din localitatea Şuncuiuş, şi aducerea cu căruţele în gospodăria olarului, unde este depozitat într-o groapă adâncă, pentru a fi muiat cu apă. Este tăiat apoi cu mezdreaua, un instrument asemănător cu un cuţit mare, zdrobit şi trecut printr-un malaxor, pentru îndepărtarea impurităţilor. Lutul devine o pastă moale care poate fi modelată pe roata olarului. Înainte ca vasul modelat să fie introdus în cuptor, se pictează cu o vopsea specială, naturală, obţinută din blănguţ, un pământ negru, şi din oxid de mangan, povesteşte Iuliana Szolga.

Datorită frumuseţii şi a rezistenţei în timp, vase din ceramică albă, înalte de 1,4 metri, au fost comandate pentru parcuri din Timişoara, Arad şi pentru Palatul Cotroceni, încă înainte de anul 1989. Atunci când olarii intrau în categoria meşterilor populari. Astăzi ei sunt consideraţi simpli comercianţi. Ceea ce poate conduce la dispariţia totală a tradiţiei şi a meşteşugului în sine.