Obiceiuri de Bobotează

Istoria crucii de gheaţă este deosebită pentru oamenii din comuna suceveană Bosanci, iar aceştia spun că vor ca tradiţia construirii crucii de gheaţă să se respecte în fiecare an.

Obiceiul este păstrat de peste 140 de ani. Bătrânii din comună, povestesc că în anul 1867 jumătate din Bosanci a fost mistuit de flăcări. Atunci a luat fiinţă grupul de pompieri civili, care au făcut un legământ, ca în Ajun de Bobotează să confecţioneze câte o cruce de gheaţă la fiecare biserică din sat. Sătenii s-au dus şi în acest an pe iazurile din zonă şi au tăiat blocuri mari de gheaţă din care au confecţionat crucile în jurul cărora astăzi s-a făcut slujba de Bobotează.

Astfel de cruci de gheaţă au fost amplasate la cele trei biserici din comună, respectiv la Biserica „Sf. Gheorghe", Biserica „Adormirea Maicii Domnului" şi Biserica „Sf. Cuvioasa Parascheva" din satul Cumpărătura, dar şi la biserici din Suceava şi din alte localităţi care au făcut comenzi. Crucile de gheaţă sunt lăsate în curţile bisericilor sau acolo unde au fost amplasate, până se topesc.

Detalii are Mihaela Buculei.

Transilvania păstrează înca o mulţime de superstiţii legate de Bobotează.

Dacă obiceiul sfinţirii apelor Someșului, din perioada interbelică a fost pierdut, în schimb, este păstrat obiceiul sfinţirii apelor din fântâni, dar şi al binecuvântării gospodariilor. În unele lacuri, preoţii aruncă crucea în apă, iar cel care o scoate va fi sănătos tot anul, spune tradiţia.

La Cluj, mai există o serie de tradiţii legate în special de izvoarele care poartă numele Sfântului Ion, serbat mâine. În multe zone, chiar din aceste izvoare, sfinţite de Bobotează, este luată apa pentru botezurile de peste an. În alte sate este păstrat aşa-numitul botez al Ionilor.

Comunităţile din Transilvania păstrează o serie de obiceiuri de Bobotează care datează din vremuri imemoriale. În unele zone, este vorba de botezatul Ionilor, adică al bărbaţilor care poartă numele de Ion, Ioan ori Ionel. Ceremonia precede şi ziua Sfântului Ioan Botezătorul.

În satele în care este păstrat acest obicei, Ionii sunt conduşi cu alai la râu. Acolo, preoţii îi "botează", adică le toarnă pe capete apă luată din râul în care, în prealabil, a turnat apă sfinţită. Oamenii cred că această ceremonie are rolul de a întări legătura comunităţii cu valorile creştine.

O altă tradiţie este binecuvântarea izvoarelor şi fântânilor. În sate precum Corpadea, preoţii toarnă apă sfinţită în fântâni ori izvoare, iar sătenii au credinţa că vor bea apă purificată tot timpul anului. Apa cu pricina are rolul şi de a proteja de boli animalele din gospodării.

O altă tradiţie este binecuvântatul minerilor. La Ocna Dej, de exemplu, preotul din comunitate îi binecuvântează pe minerii care coboară în adâncul minei de sare. Astfel, aceştia au credinţa că vor fi feriţi de probleme tot anul.

Apa sfinţită este păstrată într-un butoi depozitat în naosul unei capele subterane, sculptate în sare, la o adâncime de peste 100 de metri sub scoarţa pământului şi în care minerii ajung după ce străbat un tunel lung de doi kilometri. Capela îi este dedicată protectoarei minerilor, Sfânta Varvara, dar Sfântul Ioan Botezătorul este ţinut la mare cinste în această capelă. De altfel, unul dintre vitralii îi este dedicat acestuia, ne-a transmis Claudiu Pădurean.