Mistreţii din... ogradă

Mărturisesc că aşa ceva n-am mai văzut.

Mistreţul din pădure adus în bătătura casei şi crescut spre a se face din cărniţa lui bucate alese.

Mai mult, el, porcul sălbatec este privit şi ca sursă aducătoare de venituri într-o afacere de familie, cu mari perspective.

Locul: satul Tabăra, din comuna Bivolari, jud. Iaşi; gospodăria fostului grănicer Gheorghe Aniţoaiei.

Omul, după 35 de ani de stat lîngă fîşia de pe graniţă, ieşit la pensie, a găsit cu cale, stimulat de feciorul lui care bate Europa cu maşinile de mare tonaj, să devină porcar la bătrîneţe.

Şi nu unul oarecare.

Audio: Mistreţii din...ogradă

Ci porcar de mistreţi, pentru că, i-a povestit băiatul sau, că pe unde a umblat, în Germania, Italia, Spania, dar şi în alte ţări, a văzut că porcul mistreţ este la mare căutare. Nu adus din pădure, ci din fermele amenajate special pentru creştere, în condiţii... domestice.

Cică o oarecare experienţă ar fi şi la noi, prin zona Ardealului, unde a prins viaţă o astfel de ocupaţie.

De acolo tînărul Aniţoaie a şi achiziţionat primele exemplare – trei femele şi un mascul.

Nu cu bani puţini, pentru ca... aveam să aflu - preţul cărnii de mistreţ, "în viu", cum se spune, este dublu faţă de cel oferit pentru carnea godacului domestic. Aşa a şi început totul.

Au urmat amenajările: spaţiile de creştere, magazia cu cereale şi şroturi pentru hrană, ţarcul pentru aclimatizare, cu tot ceea ce presupune adaptarea unei sălbăticiuni la condiţiile traiului domestic.

N-a trecut mult şi au urmat primele fătări care au făcut c, astăzi, microferma, pusă astfel pe picioare, să numere 25 de capete.

Dar nu numai atît.

Stăpînul porcinelor s-a apucat şi de experimentări, spre a vedea ce ar putea să însemne încrucişarea mascului din pădure cu scrofiţa tradiţională, domestică.

Primele cocluzii ni le-a şi spus.

Au rezultat nişte purceluşi cu botul alungit şi urechi de porc mistreţ, dar şi cu aliură sveltă, extrem de ageri, ceea ce înseamnă că ar putea fi de bun augur încercarea.

Dincolo de insolitul preocupării, de neînţeles pentru mine pînă la un moment dat, l-am întrebat pe entuziastul fermier care sînt avantajele unei astfel de implicări.

Aşa aveam să aflu că avantajele sînt totale.

În primul rînd este vorba de o calitate deosebită a cărnii. Fără colesterol.

În al doilea rînd este îngrijirea animalelor. Deloc costisitoare şi greoaie, mai ales pe timp de iarna.

A şi procedat în prima iarnă, cînd a avut în gospodărie primii porci mistreţi, asa cum face tot omul gospodar, cu inima pentru animele.

A ţinut porcii închişi într-o încăpere călduroasă, ca să le fie bine.

Numai că mistreţilor nu l-a căzut bine căldura şi au început să facă scandal, drept pentru care a deschis larg uşile încăperii, de-i era mai mare mila la gîndul că gerul o să-i termine.

Or, tocmai în frig şi pe zăpadă mistreţii au dovedit că se simt cel mai bine.

Şi acum, coteţele lor sînt sub cerul liber, cu un acoperiş doar pentru perioada cînd animalele dorm, ori se odihnesc.

Cît despre mîncare – se hrănesc cu orice. Porumb, în special, şi amestecuri de cereale.

A şi tăiat doi porci mistreţi. Va mai tăia, dar cu grijă pentru că se doreşte ca ferma să ajungă la 100 de exemplare.

Atunci, mi-a zis, imi va putea spune care îi este cîştigul, deşi îl bănuieşte de pe acum... De pierdut, n-are cum să piardă.

Şi mi-a mai spus că trăieşte satisfacţia de a se şti, el, deschizător de drumuri, în zona Moldovei, în ale "porcăriei" cu... mistreţi crescuţi în bătătura casei.