Jurnal de decembrie

La doar şapte kilometri de staţiunea vâlceană Băile Olăneşti, într-un cătun uitat de lume, dar ţinut în viaţa de 15 familii de bătrâni, te-ai aştepta să găseşti oameni păstrători de tradiţii, oameni care să se ghideze după propriile legi, moştenite din moşi strămoşi.

Totuşi, o dată ce păşeşti aici, ai impresia că tradiţiile s-au oprit undeva în timp, iar înţelepţii satului au renunţat la obiceiurile ce altădată animau viaţa satului. Chiar şi obiceiul de a se aduna în ziua de Crăciun la o singura familie toţi sătenii s-a pierdut....colindătorii nu mai vestesc nici ei Naşterea Domnului de ani buni, iar acum, în prag de sărbători, bătrânii de aici nu fac altceva decât să se gândească la aprovizionarea pentru vremea geroasă ce s-ar putea face simţită în orice moment, aprovizionare pentru care trebuie să parcurgă 14 km pe jos.

Departe de orice zgomot şi aproape de cântecul păsărilor, în cătunul Comanca, 15 familii îşi duc traiul fără a ţine cont de agitaţia „din vale”, cum numesc localnicii zona de civilizaţie, mai precis oraşul Băile Olăneşi, staţiunea până la care bătrânii din Comanca trebuie să parcurgă pe jos, într-o singură zi, 14 kilometri, trei dintre aceştia fiind cei mai anevoioşi.

Şi în acest loc bat la uşă sărbătorile de iarnă, însă aici o mână de oameni se pregăteşte altfel: înţelepţii cătunului se pregătesc de sărbători….aprovizionându-se pentru năprasnica iarnă ce şi-ar putea face apariţia în orice moment în sătucul de munte…uitat de lume…lăsat la poarta tradiţiilor…

Ascultați un reportaj realizat de Ana-Maria Cârstea, care a realizat și fotografiile alăturate.