Jurnal de decembrie

Odihnitoare priveliştea pe care o oferă Lunca Jijiei în acest început de decembrie. Fără urmă de zăpadă, dar cu un soare strălucitor în înaltul cerului şi cu întinderi mari de apă şi stufăriş peste care plutesc, cu zborul lor în cascadă, pescăruşii. Năvoadele aruncate de-a curmezişul canalelor de retragere, doldora de peşte, îi fac să nu aibă astâmpăr. Planează la cel mai mic tremur al luciului de apă, de unde se înalţă triumfători cu prada în cioc.

Jos, cu echipamentul lor special şi cu obrazul ars de suflarea vântului rece – pescarii. Înoată în mâlul heleşteului, trăgând după ei baierele împletiturii în care se zbat fără scăpare vietăţile adâncului. Peşti de tot felul, dar şi scoici şi raci - racii o raritate, deşi înainte vreme, în urmă cu 20-30 de ani, se zice că erau cu duiumul. O boală avea să-i împuţineze serios. Pe malul digului, inginerul Gheorghe Huian. De-o viaţă este lângă luciul apei. Acelaşi luciu mai tot timpul, la Larga Jijia, deşi a diriguit mulţi ani şi piscicultura ieşeană, inclusiv cercetarea în domeniu, pentru că asta-i realitatea. Funcţiona la Iaşi, înainte de 89, o staţiune de cercetări piscicole, de care între timp s-a ales praful. Se alegea şi de iazuri dacă nu ar fi fost câţiva oameni inimoşi, specialişti în ale pisciculturii, care şi-au apărat blazonul, salvând investiţile uriaşe făcute special pentru valorificarea a ceea ce natura oferă din abundenţă, dar şi pentru apărarea ei.

Împreună cu el şi cu câţiva din oamenii cu care lucrează semnez filele Jurnalulu de Decembrie, de astăzi.

Important de reţinut este faptul că amenajările piscicole de la Movileni – Larga Jijia fac parte din situl ,,Natura 2000”, fiind declarate arii protejate pentru numeroase specii de păsări – peste 250 de specii, din care mai bine de jumătate cuibăresc în zonă.

Domnul Huian imi spunea chiar că sunt mai importante păsările decât peştii şi că activitatea piscicolă trebuie privită nu doar ca afacere, ci şi ca necesitate. Dacă nu ar fi peştele nu ar mai fi bogăţia faunistică atât de diversă şi atrăgătoare pentru vizitatori.

Mai mult, amenajările sunt sursă de venit şi pentru oamenii din zonă. Oferă locuri de muncă pentru cei interesaţi. Numai că nu sunt mulţi aceştia. Munca e grea, iar rigorile peste puterile lor. Unii înţeleg să tragă numai foloase din apa care le face cu ochiul. Se organizează, pândesc momentele cheie şi-şi aruncă plasele de pescuit acolo unde ştiu ei că e peştele cel mare, iar de sunt prinşi cu furatul... legea se dovedeşte ori prea blândă, ori capabilă, prin slujitorii ei, să pună stavilă hoţiei care aduce prejudicii de miliarde.

Peştele rămâne, cu toate inconvenientele, cu acelaşi gust, iar muncă celor care dau viaţă bălţilor cu apă dulce demnă de respect. Reportajul realizat de Ștefan Daraban acolo, la Larga Jijia, în clipocitul apei, este mai mult decât edificator.