Drumul Moţilor

La Peştera Gheţarul de la Scărişoara turiştii pot ajunge, mai nou, cu autocarul.

Pentru o persoană mai puţin avizată acest fapt ar putea fi considerat ceva banal. Vorba ceea – au ajuns oameni pe lună, darămite la Gheţar!

Ei, bine, ajungeau şi la Gheţar, nimic de zis, însă mai mult pe jos, călare, cu căruţa sau, mai rar cu autoturismele.

Drumul spre Platoul Gheţar era mai mult o pistă pentru un test de anduranţă, pentru senzaţii tari şi adrenalină, pentru, mai în glumă, mai în serios, alpinism… motorizat.

Şi totuşi, pe drumurile pe care cu greu puteau urca nişte maşini, circulă autocare.

Autocare acolo unde bătrânii satelor de pe culmile Apusenilor îşi duceau caii de căpăstru, foarte atenţi să nu le scape acestora picioarele pe lîngă cărare pentru că se prăvăleau în hăul din marginea aşa – zisului drum.

Circulă autocare cu turişti, chiar înainte de a se asfalta drumul ce face legătura între Gârda de Sus şi Platoul Gheţar, prin satul Munună.

Acest drum, în lungime de aproximativ nouă kilometri va fi primul drum asfaltat din comună, exceptând, firesc, DN 75, care trece doar prin localitatea centru de comună.

El este mai scurt cu nouă kilometri decît cel prin Cheile Ordâncuşii.

Şi, ca o noutate de ultimă oră, pe drumul spre Platoul Gheţar, odată cu primele zile de iulie începe să se toarne îmbrăcămintea asfaltică, fapt ce dă certitudinea că încă din această vară se va ajunge la Peştera Scărişoara pe un drum asfaltat.

Acesta este şi motivul pentru care Dorin Corpade şi-a intitulat reportajul "Pe drumul moţilor, de la cal la autocar”

Audio: