Drumul lui Nicodim. Un calugăr trimis să împlinească un vis Dumnezeiesc

A sosit momentul sa parcurgem, alaturi de corespondentii nostri Laura Badita si Mihai Badescu, drumul lui Nicodim, un calugar trimis sa împlineasca un vis dumnezeiesc. Reporter: E dimineata si zori de veacuri asprite de colbul lasat în urma de copita bidiviilor înseuati de hoarde pagâne. De dupa radacini de pamânt aburdind, îmbujorat ca vede înca o data fata lumii, soarele îsi iteste chipul si urca apasat de vremi pe obrazul senin al cerului. În aceste timpuri, la margine de lumi, acolo pâna unde si bolta îsi asterne sfârsitul în oglinda îmbatrânita de ani a celebrului Istru, poposeste un calugar luminat în credinta la Muntele Athos, miracolul spiritualitatii crestine. Poarta în inima si minte porunca vie de la Dumnezeu, vis revelat de Fecioara neprihanita: "Nicodime, Nicodime, treci apele râului celui mare, Danubius, caci dincolo este nevoie de tine.

Cauta locul ŤLa cascadeť si ridica mareata mânastire! Ajuta-ti fratii de neam si de credinta, caci sunt în strâmtorari si în nevoi! Lor li se va arata primejdie si amenintarea lor se apropie! Mergi de salveaza-i!" E Nicodim Cuviosul trimis de Creator precum o binecuvântare peste lume. Cuprinde cu ochii zarea si apele îmblânzite de ani ale strajerului Danubius si cauta zadarnic ucenic de Mesia care sa-l ajute a împlini porunca. Dar cum pescarul nu se arata, Sfântul îngenuncheaza cu bratele ridicate la cer si aduce slava lui Dumnezeu: "Trebuie sa fac pâna este ziua lucrurile Celui ce m-a trimis pe mine, ca vine noaptea, când nimeni nu poate sa lucreze. Faca-se voia Ta, Doamne!" Cum nu îndraznea sa creada vreodata ca va putea sa calce pe apa, precum facuse odinioara Mântuitorul, Cuviosul lua rasa pe care o dezbracase, o arunca pe Dunare si pasi pe ea. Apoi, purtând la gât cruce grea de plumb, în mâna toiagul si bocceaua pe umar, în picioare, pluti pâna pe malul celalalt. Ca asa a fost si ca se va fi împlinit voia divina marturisesc înca si astazi ziditorii întru credinta. Pr. Viorel Vladucu, consilier episcopal: Sfântul Nicodim cauta locul numit "La cascade" - acolo unde, la caderea de apa, avea sa înalte o frumoasa mânastire în cinstea Nascatoarei de Dumnezeu. Reporter: Pe pamânt românesc, calugarul poposi în vremuri rascolite de porniri otomane. Cauta locul din vis si, gândind ca e cel pe care îsi odihneste tapile, puse temelie de mânastire sfânta. Ridica prin vreme casa lui Dumnezeu, ce avea sa însemne peste veacuri începuturile isihasmului românesc. Pr. Viorel Vladucu: Aici, la Manastirea Vodita, a gasit sihastri, pustnici, rugatori în acesti codri frumosi. Dar pentru ca avea experienta de la Sfântul Munte Athos, a organizat dupa regulile Sfântului Vasile cel Mare, regulile vietii de obste monahale, viata mânastireasca de la Sfânta Mânastire Vodita. Avem în spatele nostru ruinele Sfintei Mânastiri Vodita de acum peste 600 de ani. Mânastirea Vodita este prima mânastire atestata documentar, prima ctitorie voievodala, de catre Vladislav Voda. PS Nicodim Nicolaescu, Episcopul Severinului si Strehaiei: A venit la noi într-o vreme în care, în Balcani, înflorise curentul isihast. Acest curent consta în rostirea Rugaciunii lui Iisus timp îndelungat, în urma careia cel ce se ruga simtea o liniste launtrica, acea isihia, aducatoare de har si pâna într-acolo încât se ajungea pe cele mai înalte trepte duhovnicesti de desavârsire. Am putea spune ca el este parintele isihasmului românesc. Reporter: Dar drumul si nelinistea cuviosului nu sfârsira în acest loc. Luminat de Antonie cel Mare, sfântul care traise cu mult înaintea sa si care îi repetase visul Preacuratei, parintele Nicodim porni din nou sa batatoreasca poteca sfinteniei, în cautarea locului numit "La cascade". Pr. Viorel Vladucu: Dupa ce a zidit aceasta mânastire, Vodita, Sfântul Nicodim a înteles sa-si continue drumul sau. De aceea, pe acel deal frumos, Sfântul Nicodim a trecut mai departe si a ajuns la Mânastirea Topolnita, pe care a ctitorit-o mai apoi. PS Nicodim Nicolaescu: El a cautat sa construiasca o mânastire pentru Maica Domnului. A fost la Gura Motrului, pe Motru, a fost la schitul Topolnita.../av/cv/ Reporter: În susurul limpede precum un glas de maicute ridicat din strana catre cer, calugarul zidi schit ce renascu mereu peste veacuri. Ctitoria îi facu pe oameni sa nu uite locul binecuvântat de Dumnezeu, cu paduri învesmântate în mantie verde si râuri cristaline, în care soarele îsi stinge razele dornic sa mai scape de arsita lor. Asa se face ca în 1646, pe locul vechiului schit, boierul Lupu Buliga ridica biserica noua, lacas ce dainuie prin timp si care fascineaza prin pictura în fresca în stil bizantin, veche de 336 de ani si aflata acum în plin proces de restaurare. Lasam micul schit si ne întoarcem la Sfântul Nicodim, care pleaca spre rasarit si pasii i se oprira la Mânastirea Crivelnic. Este singura ctitorie din Mehedinti care de-a lungul anilor a ramas în ruina; dar si aici prelatii ar vrea sa puna piatra de zidire noua.

E nevoie însa de un calugar tânar, cu râvna la Dumnezeu, hotârât sa înfrunte viata aspra, apropiata de cea a unui pustnic, pentru ca locurile sa prinda viata. El nu a fost gasit pâna acum si este o mâhnire, dar nu si singura. În ultimii ani, la Crivelnic, minti lacomite de focul aurului au scormonit pamântul în cautare de comori. Ce bogatii ar putea gasi la sfânta manastire ne spus acum urmasii cuviosului: Pr. Viorel Vladucu: Se observa ca la zidurile sfintei mânastiri anumiti oameni au sapat cautând comori. Sunt sigur ca calugarii care au vietuit aici în vechime le-au spus celor care veneau pentru rugaciune ca singura comoara pe care o gasesc este Comoara Hristos, iar ei sa vina la El si sa se împartaseasca cu El. Reporter: Si drumul sfântului nu se opri aici, la Ponoarele, în locul despre care legenda spune ca Dumnezeu lovise cu palma tavanul unei pesteri, hotârât sa-i faca pod de trecere. Stia ca va trimite om peste veacuri care sa-I desavârseasca lucrarea. Aici cuviosul nu zabovi prea mult; fu izgonit de doi necredinciosi care, temându-se ca biserica ce o va înfiinta le va lua pamânturile, îi pusera în desaga o gaina taiata cu cutitul sau si-l acuzara de furt. Rusinat, arunca blestem greu asupra acelui loc, blestem pe care oamenii se chinuie sa-l sfarâme chiar si astazi, iar pe acele locuri, la Ponoarele, este zidita acum o biserica. Tudor Ratoi, director Arhivele Statului filiala Mehedinti: Nicodim a plecat de la Ponoarele, însa - spune legenda - a aruncat asupra locuitorilor un blestem: sa ramâna saraci pe veci, adica în râurile lor sa nu creasca nici broaste, nici pesti. Este un loc în care într-adevar vietuitoarele nu pot sa supravietuiasca. Reporter: Si totusi, rusinea pricinuita Sfântului nu fu zadarnica. Minunea cunoscu împlinire prin glasul unui parinte luminat de o joaca de copil, iar Cuviosul nu pleca fara sa-i fie revelata. PS Nicodim Nicolaescu: A ajuns la Ponoare si de acolo a aflat de la un tata despre locul pe care el îl cauta, "La cascade", unde copilul sau pierduse porcii. Deci, în mod miraculos a fost descoperita acea polita pe care amplasata Mânastirea Tismana. Reporter: Veniti cu totii la Tismana, cetatea de vis a crestinismului românesc. Acolo, în locul numit "La cascade", se împlini porunca divina: citadela a Ortodoxiei noastre, revelata în vis de Nascatoarea de Dumnezeu si semn ca tara aceasta e loc binecuvântat de Creator. Dupa ce îsi gasi casa în pestera marcata si astazi de o cruce sfintita, pe platoul din stânca si zidire din piatra, luând drept model bisericile din Sfântul Munte, Cuviosul ridica la Tismana lacas ce nu s-a naruit vreodata din temelii si sfintenie. E ctitorie de sfânt ce n-a muscat din marul întins de sarpele ispitei, ci a întors sabia credintei purtata cândva de Cel ce a ridicat pacatele lumii. Maica Maria Procopie, muzeograf al Mânastirii Tismana: Ajuns aici, Sfântul se retrage în pestera care se poate vedea însemnata pe stânca cu o cruce, iar traditia noastra spune ca l-a întâmpinat un sarpe pe care Sfântul l-a închinat cu crucea pe care o purta la gât, iar sarpele s-a izbit de stânca si s-a aruncat în prapastie. Si ca semn al acestei minuni a ramas întiparita pe stânca forma urmei de sarpe. Reporter: Dupa zidire si mai apoi sfintire, la 15 august 1377, în Ziua Adormirii Maicii Domnului, Mânastirea Tismana deveni loc de închinaciune, templul minunilor ziditorului sau si scoala de mesteri cunoscuta. Maica Maria Procopie: Mai târziu, Sfântul va înfiinta aici o scoala renumita în întreaga Peninsula Balcanica de copisti, de caligrafi, de zugravi, de sculptori, dintre care mai târziu sunt recrutati mitropolitii Tarii Românesti. Sfântul însusi, în anul 1404, va scrie un manuscris, un "Tetraevanghel" - deci cele patru Evanghelii -, care reprezinta primul codice ornat pe pamânt românesc si care se patreaza acum în Muzeul National de Istorie. Sunt cunoscute si câteva minuni pe care Sfântul le-a facut înca decând era în viata. Mircea cel Batrân urmarea o alianta cu regele Sigismund de Luxemburg si, în drum spre Severin, se opresc la Tismana./sg/cv/ Sigismund îl ispiteste pe Sfântul Nicodin cerându-i sa manânce carne în timpul unui ospat, stiind ca în mânastire nu se servea decât peste, îl pofteste pe Sfântul la masa spunându-i ca va fi servit cu carne de peste, însa în realitate sub capacul ce acoperea un platou se afla carne de porc. Sfântul binecuvinteaza pestele si, spre surprinderea tuturor, pe platou se alfa într-adevar peste.

Deci, printr-un simplu gest de binecuvântare, Sfântul transforma bucatele din carne de porc în carne de peste. Reporter: În anul 1406, Sfântul Nicodin fu chemat la cer pentru desavârsirea întru Hristos. Dar înainte sa plece în aceasta drumetie îsi sapa cu propriile mâine mormântul în sfânta mânastire pe care n-a voit sa o mai paraseasca vreodata. Si totusi, trupul sau a disparut în locuri nemaistiute acum de oameni. Maica Maria Procopie: Sfântul a fost îngropat în mormântul pe care singur si l-a sapat înca din timpul vietii, care poate fi vazut în biserica imediat în dreapta. A fost dezgropat dupa sapte ani, sfântul sau trup a fost gasit neputrezit, având buna mireasma, izvorâtor de mir. Calugarii l-au asezat într-o racla spre închinare în biserica, însa prin secolul XV domnitorul Tepelus cel Tânar, domnitorul tarii, voia sa mute sfintele moaste în Bucuresti. Sfântul însa nu vrea sa plece din Tismana si se arata în visul unui calugar, iar mai apoi staretului mânastirii, spunându-i sa ascunda sfintele moaste si numai degetul aratator sa-l pastreze. Si în timp ce se închina acel calugar, degetul aratator s-a desprins de la mâna Sfântului si cu totii au înteles ca asta a fost voia lui cea sfânta. Trupul Sfântului se afla ascuns sub pardoseala bisericii pâna în secolul XVII, însa din nefericire acum a ramas cu totul ascuns. Reporter:

De veti ajunge la Tismana, trebuie sa stiti însa ca au ramas si sunt pastrate si astazi în biserica zidita prin truda Cuviosului degetul sau, desprins prin minunea savârsita din dorinta sa, si câteva obiecte purtate de însusi Sfântul. Maica Maria Procopie: Într-un sicrias, pastram în biserica degetul aratator al Sfântului Nicodin, crucea pe care Sfântul o purta la gât si doua particele de sfinte moaste ale Sfântului Ioan Gura de Aur si ale Sfântului Ignatie Teoforul, pe care Sfântul Nicodin l-a primit de la Patriarhul Filotei al Constantinopolului. Reporter: Desi sunt 632 de ani de la zidire si peste ea au trecut pagânii si flacarile veacurilor, sfintenia n-a pierit niciodata. Peste milenii, la cascadele cautate cu atâta sârguinta de Sfântul Parinte, românii l-au preaslavit pe Dumnezeu si au colbuit chiar si cu sânge zbuciumul istoriei. Maica Maria Procopie: În a doua jumatate a secolului al XV-lea, mare pare a mânastirilor din Oltenia sunt incendiate, în parte chiar distruse, fapt care trece si pe la noi. Cel ce se îngrijeste mult mai târziu de refacerea starii mânastirii va fi Neagoe Basarab. În 1844, mânastirea va fi transformata în palat domnesc. Si ca un ultim eveniment istoric, tezaurul tarii a fost depozitat aici, din initiativa Maresalului Antonescu - între 1944 si 1947, au fost depozitate aici 212 tone de aur. Reporter: Încheiem aici povestea Cuviosului Nicodim, trecut peste veacuri la cer si sfintenie. Pornita de la Vodita, acolo unde pâna si bolta îsi asterne nesfârsitul în oglinda îmbatrânita de ani a strajerului Danubius, si desavârsita aproape de inima tarii, în cetatea de vis a neamului românesc, legenda Cuviosului fascineaza prin credinta si frumusete. De veti asculta îndemnul sa-i urmati cararuia, la sfârsitul calatoriei cu siguranta veti descoperi ca locurile n-au ramas asa cum le-a scris cu o suflare de viata la începuturi Însusi Dumnezeu, ci le-au desavârsit oamenii, înfaptuind porunca lui: "Cresteti, înmultiti-va si stapâniti pamântul". Si de veti descoperi taine ce va vor purta sufletul în lumea desavârsita a cerului, sa nu uitati vreodata ca lucrul nascut din sfintenie nu piere niciodata, ci renaste mereu