Despre focul din...locomotivele cu abur

Industria reşiţeană este recunoscută pentru multe realizări tehnice de pionierat, fiind timp de peste două sute de ani una dintre cele mai importante forţe industriale din Europa.

Despre aceste realizări, precum şi despre istoria uzinelor de la Reşiţa, mi-a vorbit inginerul Dan Perianu, prestigios cercetător al industriei bănăţene, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui John Haswell, inginer englez, considerat întemeietorul şcolii austriece a constructorilor de locomotive cu abur. John Haswell, directorul fabricii de locomotive "St. E. G." din Viena, este cel care a proiectat prima locomotivă cu abur construită la Reşiţa, în anul 1872, şi denumită „Reşiţa”cu ecartament de 948 mm. Tot atunci au fost construite şi locomotivele „Bocşa” şi “Hungaria”, aceasta a treia fiind transportată la Viena, trasă de un şir lung de boi.

Cu o asemenea tradiţie, la aniversarea a două secole de foc nestins la Reşiţa, s-a simţit nevoia înfiinţării unui muzeu al locomotivei cu abur, un simbol al inteligenţei tehnice şi hărniciei oamenilor acestor locuri, muzeu ce a fost inaugurat la 3 iulie 1972. Cu două excepţii, cele 16 piese din Muzeul de astăzi, concentrează istoria de aproape un secol a acestei importante componente a industriei constructoare Reşiţene, astăzi, apropape uitată. În anul 1872 uzinele "St. E. G." de la Reşiţa produc pentru căile ferate europene: 16 macarale, 18 rezervoare pentru castelele de apă, 110 plăci pentru întoarcerea locomotivelor, 514 inimi de încrucişare pentru macaze, 793 de tampoane. În 1872, uzina produce şi prima locomotivă, Reşiţa 2 .

Prima cale ferata fusese construită la Reşiţa încă din anul 1846, unind topitoria cu laminoarele, şi avînd o lungime de 610 m. Între anii 1868-1870, s-a construit între Reşiţa şi mina Secu o linie ferată cu ecartament îngust (948 m) în tracţiune cu cai, care în scurt timp după aceea, a fost transformată şi adaptată pentru tracţiune cu locomotive cu aburi (26 iulie 1871). Prima locomotivă care a circulat pe acestă linie a fost locomotiva Szekul, fabricată la Viena, o locomotivă de tip STEG-52, după proectul aceluiaşi John Haswell. La inaugurarea cursei locomotivei Resicza, în 1872, au luat parte atît directorul societăţii STEG, francezul George Bresson, cît şi John Haswell. Începînd cu anul 1920, la "Uzinele Domeniilor" din Reşiţa începe proiectarea şi construcţia următoarelor tipuri de locomotive:

seria 230 pentru trenuri de călători (1932-1936)
seria 142 pentru trenuri grele de călători (1937-1940)
seria 50 pentru trenuri de marfă (1926-1936)
seria 150 pentru trenuri grele de marfă (1947-1960)
seria 131 pentru trenuri de călători pe linii secundare (1939-1942)
seria 151 prototipuri pentru trenuri grele (1938-1939).

În anul 1926 se produce la Reşiţa locomotiva cu abur 50.243 "Regele Ferdinand", prima locomotivă construită în România în perioada interbelică. Datorită succesului în construcţia de locomotive la Reşiţa şi Malaxa, începînd cu anul 1930, în România nu s-a mai importat nici o locomotivă.

Între anii 1926-1960, în România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentînd 10 tipuri pentru cale normală şi trei tipuri pentru cale îngustă. Din acestea s-au fabricat 797 la "Uzinele Reşiţa" şi 410 la "Uzinele Malaxa" din Bucureşti. În anul 1960, producţia de locomotive cu abur s-a sistat. Locomotivele cu abur au funcţionat în exploatarea C.F.R. pînă în anul 1980.

Muzeul de locomotive în aer liber, unic în România, reuneşte 16 dintre cele mai importante locomotive livrate beneficiarilor. Se păstrează aici prima locomotivă fabricată pe teritoriul României, apoi una din cele două locomotive forestiere realizate în 1925 pentru direcţia silvică a UDR (prima care a folosit aburi supraîncălziţi), una din cele două locomotive seria 142.000m - care nu există în ţară, celebra locomotivă seria 150.000 - de tipul căreia existau doar 9 în 1955, precum şi cea de-a 1000-a locomotivă reşiţeană!