Delta Dunarii, dintr-o barca de lemn...

Delta Dunarii, mirific tinut românesc, scaldat de apele batrânului Danubiu si ale Pontului Euxin.

Loc încarcat de istorie, traditii, multiculturalitate si biodiversitate. O rezervatie naturala unica în lume, cu specii ocrotite, un adevarat paradis pentru turistii care cauta linistea unui colt nepatat de natura.

-: Cu siguranta ati mai auzit pâna acum comentarii de genul acesta. Astazi va propunem sa calatorim împreuna în aceeasi Delta, dar pe alte coordonate. Va propunem sa cunoasteti lumea Deltei într-o barca de lemn, asa cum putine au mai ramas acum în Delta Dunarii. Si asta pentru ca de la bordul unei salupe de 200 de cai putere aceasta lume îti ramâne ascunsa.

-: Paul Vasiliu este poate ultimul constructor de barci din lemn facute dupa un mestesug care vine din vremea vikingilor.

-: Cu ce seamana lotca?

Paul Vasiliu: Lotca construita de noi în zona Deltei are o forma mult asemanatoare cu ambarcatiunile folosite de vikingi. Au avut barci de dimensiunile noastre, au avut ambarcatiuni mai mari, au avut si corabiile, renumitele drakare, dar cele mici se aseamana izbitor de mult cu lotcile noastre. Nu as putea spune ca sunt ultimul marangoz, ma numar într-adevar printre ultimii, pentru ca ironia soartei face ca aceasta meserie sa fie putin în declin. Nu as exagera daca as spune ca este putin în pericol de a disparea. Ma încapatânez sa folosesc ca material de constructie a ambarcatiunilor lemnul, din câteva motive: însusi modul cum sta o barca sau o nava de lemn pe apa este cu totul diferit fata de o barca din fibra de sticla sau o nava din metal. O barca din lemn într-adevar pluteste cu o armonie deosebita. Clipocitul apei pe lânga barca de lemn da un romantism al acestei activitati. Nu se poate interzice barca de lemn sa navigheze pe oricare apa; deci s-a înteles gresit plecând de la ideea ca barca din lemn catranita ar trebui sa fie restrictionata în activitatea din zona rezervatiei biosferei. Probabil sunt interese economice, cei care detin fabrici de ambarcatiuni din fibra actioneaza mai puternic pe piata si, în felul acesta, într-adevar productia a scazut. Nu ne facem griji, speram ca totusi în continuare sa gasim un alt sector de piata în care sa construim. Deja am început, avem pasi hotarâti facuti în constructia de ambarcatiuni cu pânze, veliere, unele navigheaza deja, altele sunt în stare de constructie.

-: Pescarii Deltei sunt în ultimii ani într-o continua disputa. Cu Dunarea care scade în fiecare an, colmatând canalele, cu pestele care e tot mai putin, cu autoritatile care le interzic sa pescuiasca asa cum o faceau odinioara. În satele izolate, salupa-ambulanta ajunge din când în când, însa normele europene patrund obligatoriu. Pentru a-i întâlni, am pornit pe canale însotiti de un echipaj al politiei de frontiera Tulcea.

-: De unde sunteti?

-: Din Tudor Vladimirescu.

-: Spuneti-mi, cum mai e pescuitul acum?

-: Este foarte prost, din cauza apei scazuta prea tare, nu mai e pestele care a fost înainte. Momentan a închis si la balta, numai la Dunare ne-a dat voie. La Dunare este foarte prost si nu cade... e rau tare.

-: Cam cât peste prindeti pe zi?

-: Zece, cinsprezece kilograme e foarte bine, dintre care speciile platica, doi, trei somotei si vreo doi, trei crapi, cam asa ceva. În rest, platica e baza.

-: De ce nu mai e peste?

-: Din cauza, poate si poluarii, si motoarele astea, diferite motoare, ca în toata Delta vin cu barci puternice si motoarele taie puietul... sunt mai multe chestii.

-: Se poate trai din pescuit?

-: Se poate, dar de pe o zi pe alta, cum se zice, nu mai avem ceva sigur. Azi poate este, mâine poate nu, raspoimâine poate este... deci de pe o zi pe alta. Iarna tot asa, pescuim, frig... nu conteaza, suntem obisnuiti cu asa ceva.

-: De când sunteti pescar?

-: Pai, am vreo 13 ani...

-: Cum este?

-: Acum este cam greu.

-: De ce?

-: E greu pentru ca peste nu mai este, barcile sunt pline de buruieni, si plus de asta au interzis setcile, adica sculele de baza ale pescarilor sunt interzise si am ramas numai cu vintirele si talienele cu care nu se prinde nimic acum, vara, deci acum e timp mort.

-: Cam cât pescuiti pe zi?

-: Pai daca luam doi crapi din aia, e bine. Nu facem absolut nimic . Ramânem numai cu impozitele care se platesc.

-: Platiti impozite mari pentru pescuit?

-: Anul acesta am 12 milioane.

-: Din barcile de lemn sau din fibra de sticla, pestele prins - mult, putin- ajunge în cherhanale si de aici în pietele din întreaga tara. Victor are o cherhana moderna la Mila 23.

- E o cherhana, da? O cherhana moderna.

-: Acum cu noile standarde europene, cum cer astia, cu aer conditionat, cu fabrica de gheata. Gheata trebuie sa ai, camera cu frig, vedeti ca si robinetii sunt cu senzori, n-ai voie sa-i atingi. Pestele la fel, trebuie sa stea în lazi de plastic, cum cer astia acum. Se raceste pestele, se aduce între 7 si 4 grade, dupa aia se ambaleaza cu gheata si se trimite la Tulcea. Acum în 40 de minute este acolo. Pestele este proaspat, nu avem nici o pierdere la el. Înainte erau pierderi multe.

-: Cum era înainte cherhanaua?

-: Iarna, faceau campanii de astea, de taiere a ghetii. Erau ghetari, asa se numeau ... pentru vara, pentru sezon de vara. Gheata naturala, era sub pamânt, asa, acoperit cu stuf ca sa nu se topeasca. Era gheata pentru toata vara. Acum s-au schimbat conditiile, fabrica de gheata, camera cu frig...

-: Cam cât peste procesati pe zi?

-: Acum putin, ca acum nu prea e... e sezonul asta, cam cinci sute, patru sute, o tona. Depinde acum si pescarii cum prind, depinde si de sezon, de exemplu toamna e mai mult. Din cauza ca au interzis setcile, a scazut productia de peste. Ca asa au vrut guvernantii. Sa stiti ca si înainte tot asa era. Povesteau mosii astia ca cica veneau cu sacosele si le dadeau, doua trei kilograme. Si acuma la fel. Daca e peste mult iar nu-i bine, nu poti sa-l tii, vara mai ales, maxim 48 de ore. Dupa aia îl arunci, ca de congelat, daca îl congelezi si l-ai decongelat, cine ti-l mai cumpara? Si depinde ce peste acum. Un peste merge congelat, altul nu. De exemplu platica merge congelata ca tine, când o decongelezi e proaspata, dar carasul nu, daca l-ai decongelat, îl arunci, zici ca e iarba, cârpa.

-: Autoritatile judetene se plâng de faptul ca legile si informatiile ajung greu în satele izolate din Delta. La fel ca în toata tara, fondurile europene stau parca sa se prabuseasca peste locuitori, însa nu are cine sa le acceseze, dupa cum spunea chiar prefectul judetului Tulcea, Lucian Simion.

Lucian Simion: Când au cerut informatii despre banii care ar putea sa le vina, au primit raspunsuri extraordinar de sofisticate, motiv pentru care chiar la întâlnirile cu ei, am avut reactii de genul: domnule, astea sunt sf-uri, ce ne spuneti dumneavoastra, ca putem sa atragem bani, sa facem, sa dregem. Nu stiu daca exista o deschidere extraordinara spre asa ceva. Ei în primul rând vor sa-si faca meseria pe care au învatat-o. Trebuie sa-i lamurim, ca e bine sa faca si altceva sa-si completeze macar veniturile, nu neaparat sa-i fortam sa schimbe de tot activitatea traditionala pe care au practicat-o, dar o suplimentare a veniturilor si din aceasta activitate nu cred ca le cade rau. Pescuitul nu este o meserie foarte usoara, sa te scoli cu noaptea în cap, sa lipsesti câteva zile de-acasa, sa târâi sculele dupa tine, ai probleme cu tot felul de organe de control, tot timpul sa dai cu subsemnatul în stânga, în dreapta, si atunci, în momentul în care se va vedea ca venitul financiar al lui personal echivaleaza cu cel pe care l-a avut din activitatea traditionala este mai mare, sigur va lua decizia sa renunte.
*

-: În Delta, unii vin sa se odihneasca, sa pescuiasca sau sa vâneze de la bordul elicopterelor. Altii scot mâncarea din frigider, prind o cursa regulata si se aventureaza în inima Deltei. Putini sunt cei care aleg Delta ca resedinta permanenta, ca o evadare din fata unei civilizatii considerata devoratoare. Nelu, Spiridon, zis "Golum", si Misu Elefantul sunt trei personaje pitoresti care nu ar schimba cu nimic coltul lor de rai.

-: E frumos, e frumos pe balta, sunt multe animale, broaste, care fac oac-oac-oac.
Reporter: Ce merge mai mult, agricultura sau pescuitul?

-: Avem agricultura, gradina, vinete, tot. Si mai mult cu pescuitul, ca mai scoatem un ban.

Reporter: Mai merge pescuitul acum?

-: Cam prost. Apa scade si e putin peste.

-: Nu se mai da la pescuit cu setca; e oprita. Numai la vintir si la talian.

-: Era înainte, acum doi ani era mai binisor, dar acum, anul trecut si anul asta, prost, prost. Acum ciugulim ce punem, ca sa nu murim de foame. Mai mult benzina te costa, asta-i principalul. Când avem apa mare, mai e niste peste la baza, mai ciugulim ceva. Acuma-i prost. Asta e situatia!

Reporter: Ce vârsta aveti?

-: Am 61 de ani.

Reporter: Multi înainte!

-: Multumesc.

Reporter: Si pe balta de când sunteti?

-: Pai am 18 ani de la revolutie. M-am axat pe balta, ca-mi place. Pentru ca am fost electrician la uscat, am avut un accident si m-am mutat aici. Aici am liniste, exact ce-mi trebuie mie, ce-mi place mie adica. E viata dura, dar noi de-acum ne-am obisnuit.

Reporter: Ce va lipseste de la viata de pe uscat? Va lipseste ceva?

-: Nu ne lipseste nimic. Multa sanatate, asta ne trebuie.

-: Unde suntem?

-: La Capitania Portului Cot Candura. Asa-i spune, Canalul Cot Candura.

Reporter: Dvs sunteti... ?

Misu Elefantul: Nenea Misu Elefantul, pensionar. Nu prea le am cu interviurile. Tata era sef de depozit aici. Pe mine mama aici m-a nascut, de-aia stau eu aici. S-a dus tata noaptea, a dus-o pe baba Agapia de acolo, de la Vaideei, moasa satului, mi-a taiat ce mi-a taiat pe-acolo, eu stiu, nu stiu, ca nu le am pe astea, si m-am nascut, si de atunci am iesit la pensie si aici vreau sa stau înca 35 de ani. Am gradina mea, am tot ce-mi trebuie, un cartof, un zarzavat. Cu carnea mai rau asa, ca se strica. Dar vine vaporul, vin turistii, dau telefon - am telefon aici, modernizat, ce ma-sa pe gheata. Iarna-i alta chestiune, ca am vioara cu mine. Acum nu am voie cu vioara ca e cald. Ce înseamna vioara, stiti? Pusca, domnule. Eu am fost o viata întreaga la arme si munitii si când începe sezonul de vânatoare, atunci îmi iau si eu vioara cu mine si mai cânt si eu, mai împusc câte o ratusca, atât, nu-mi trebuie altceva.

Reporter: Nu va lipseste orasul cât stati aici?

Misu Elefantul: Nu. În oras ma îmbolnavesc. În oras, când merg, daca stau o zi în oras, ma dor mâinile, ma dor picioarele. Aici nu ma doare nimic, nu am treaba cu nimeni!

Reporter: Daca iesi din România, orice piatra, copac sau edificiu care are o poveste sau o legenda îti este prezentat drept obiectiv turistic. Delta Dunarii are nenumarate astfel de atractii despre care abia mai stiu localnicii. Doar doua povesti. La Pod Candura, fostul presedinte Gheorghe Gheorghiu-Dej înnopta într-o baraca simpla alaturi de muncitorii care taiau stuf. Astazi baraca apartine unui pensionar.

-: E fosta cabana a lui tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca asa se spunea pe timpuri! Câtiva muncitori care taiau stuful, dormea o ora-doua pe acolo. El dormea pe pat de scânduri si cu rogojina. Nu dormea cu cearceafuri si cu nu stiu cu ce, cu perne, cu de-astea, avea o salupa acolo cum e asta a mea, a doua zi pleca, statea câte o noapte, asa. Dar la muncitori le aducea, pe cinstite, si tigari le aducea, asa cum era pe timpul ala, ce mâncau muncitorii.

Reporter: Pe malul celalalt al Dunarii se afla salupa maresalului Ion Antonescu primita cadou de la Adolf Hitler. Andrian Ampleev, membru al Asociatiei Caritabile "Lotca", stie întreaga poveste.

Andrian Ampleev: Ambarcatiunea "Lotus 2" are o istorie interesanta, în primul rând pentru ca provine din navele de comandament care în timpul celui de-al doilea razboi mondial au servit Marinei Române. Este o donatie a lui Hitler pentru maresalul Antonescu si în anii 1941 a fost pe lacul Snagov folosita ca nava de comandament, ca nava de legatura. Dupa al doilea razboi mondial nava a stat în conservare pâna când a intrat în proprietatea Consiliului Judetean Tulcea, iar în anul 2000 a fost transferata cu titlu gratuit pentru o perioada de 20 de ani Fundatiei Caritabile "Lotca", care a facut eforturi pentru repararea capitala a acesteia. "Lotus 2", din pacate, din anul 2006 se afla în conservare de lunga durata, pâna în prezent nu am gasit un sponsor generos care sa fie atras de istoria acestei nave si sa o vada din nou plutind pe apele Dunarii.

Reporter: Ne întoarcem la Paul Vasiliu, poate ultimul marangoz din Delta, un om îndragostit iremediabil de valuri si de nemarginirea imaginatiei.

Paul Vasiliu: Sa nu uitam ca aceasta activitate este o manufactura. Aceasta activitate de manufactura, va dati seama ca implica un numar foarte mare de ore de munca. Depinde de marimea ambarcatiunii, ea poate fi construita în câteva luni sau în câtiva ani.

Reporter: Cât ati lucrat cel mai mult?

Paul Vasiliu: La velierul la care lucram acum de sapte metri lungime si 2,20 metri latime am lucrat deja patru luni. Estimez ca înca în patru-cinci luni va fi finalizat. Primul scop este sa iasa cât mai robusta, cât mai fiabila, sa reziste cât mai mult în timp, dar în final putem sa îi dam si o stralucire, o finisare care într-adevar sa placa ochiului si dupa un an-doi sau chiar trei ani de functionare sa arate impecabil. Este un paradox al vietii noastre actuale, al economiei noastre de piata din România, toata lumea prefera alte ambarcatiuni, eventual si la mâna a doua, sa le ia cât mai ieftine, cât mai proaste si sa le foloseasca putin si sa le arunce.

Reporter: Am plecat din Tulcea cu noaptea-n cap. Alte autocare cu turisti navaleau spre hotel. Vor pleca si ei. Delta si oamenii ei vor ramâne însa aici, cu problemele lor si cu fantasticele povesti înca nespuse.