Cu sufletul acasă

Cătunul Poiana, dintre văile Brăeștilor. Un colț de rai de care nu știu prea mulți botoșăneni. Știu mai degrabă oamenii cu suflet din București, care trimit de ani de zile bani și bunuri sărmanilor din sat, bătrâni, sau cu foarte mulți copii. Nu sunt mai mult de 60 de familii, și fiecare își duce necazurile de pe o zi pe alta.

Nu cer nimic, și poate de aceea primesc sprijinul de care au nevoie. De la un copil sărac, plecat în lume să învețe carte, care a ajuns om mare. Nu a uitat de unde a plecat și nici de semenii săi aflați în suferință. Ioan Ciobanu a devenit o legendă vie a locului doar pentru faptele bune pe care le face și de care mama sa este extrem de mândră.

În vreme ce mulți dintre tinerii satului au prins rădăcini pe alte meleaguri și abia dacă mai știu ce fac părinții, el a hotărât să ridice satul îngenunchiat de sărăcie, de bătrânețe și amenințat de izolare și de vrajba celor fără frică de Dumnezeu. A hotărât să dăruiască satului un loc de închinăciune.

După 7 ani de suferință cruntă, drept mulțumire Celui de Sus, care a vrut să îl țină printre cei vii, Ioan a contribuit financiar la ridicarea bisericii pe care oamenii locului nu au avut-o niciodată. A hotărât să sfințească pământul zidind pe el biserica sfântă, în care bătrânii se închină o dată la două săptămâni.

În 2011 a terminat lăcașul căruia oamenii, bătrâni și fără puteri, s-au chinuit, în urmă cu 10 ani, să îi toarne măcar temelia. Și tot datorită acestui om și prietenilor săi, cei 30 de copii din sat merg la școală cu haine și rechizite noi. Cuburile din lemn de la grădiniță au fost înlocuite cu jucării vesele din pluș, iar grupa zero are dulăpioare noi. Și asta pentru că, în ciuda sărăciei, copiii de la țară au ambiție să învețe.

Ioan, Cristina, Mădălina, sunt doar trei dintre oamenii care trăiesc pentru a ajuta oameni. Necondiționat. Sunt oamenii care trăiesc viețile celorlalți ca și când și-ar trăi propria viață.