Colinde și urături, datini și obiceiuri de iarnă: Neamț
La “Obiectiv, România!”, săptămâna aceasta o dedicăm datinilor și obiceiurilor străvechi, colindelor și urăturilor.
Articol de Geanina Buftea, 28 Decembrie 2016, 12:26
La “Obiectiv, România!”, săptămâna aceasta o dedicăm datinilor și obiceiurilor străvechi, colindelor și urăturilor.
AUDIO: Cea de-a 48–a ediție a Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă „Steaua sus răsare”, care se desfășoară în aceste zile la Piatra Neamț.
Festivalul a fost inițiat în anul 1969 și an de an reunește unele dintre cele mai spectaculoase formaţii de urători din Neamț. Anul acesta manifestarea se înscrie în proiectul complex „Târgul de Crăciun la Neamț” și ca noutate absolută se desfașoară timp de 2 zile. Nemtenii au parte de un adevarat spectacol al tradițiilor și obiceiurilor de odinioară.
11 grupuri folclorice se întrec pe scena amplasata în mijlocul Curții Domnești din Piatra Neamț, iar publicul are posibilitatea sa cunoasca datinile strabune.
„Sumănarii” din Trifeşti, judeţul Neamţ.
Formaţia “Sumanarii” din Trifeşti s-a înfiinţat în 1971, atunci când, descoperind frumuseţea sumanelor ţinute în lăzile de zestre ale bătrânilor satului, învăţătorul Dumitru Stoean a avut iniţiativa organizării unei formaţii care să reprezinte comuna Trifeşti la una dintre primele ediţii, cea din 1972, ale Festivalului de Datini şi Obiceiuri de la Piatra-Neamţ. Grupul este format din douăzeci de urători de vârste care se întind pe parcursul a trei generaţii. Aceştia poartă sumane care au peste o sută de ani vechime, confecţionate de meşterul Habagiu, cel care, din păcate, n-a lăsat nimănui moştenire secretul meşteşugului său, ceea ce face cu atât mai preţioasă costumaţia urătorilor. Sumanele sunt ţesute din lână bătută şi sunt cusute manual cu şnur tot din lână. Din recuzita grupului coordonat de Elena Vasilica Casămândră nu lipsesc dobele, buhaiul, harapnicele, zurgălăii, cârâitoarea, fluierul, şi cornul de vânătoare.
Alaiul de datini şi obiceiuri din comuna Ştefan cel Mare
Obiceiul Ursului dar şi al Căiuţilor reprezintă mosteniri din străbuni pe care alaiul de datini din Ştefan cel Mare le duc mai departe. Umblatul cu Capra ține de la Crăciun până la Anul Nou. Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie colorată. Şi umblatul Ursului reprezintă o atracţie. Acesta este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Ursul este condus de un ''Ursar'', însoțit de un întreg alai de personaje. În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutat de un ciomag, Ursul mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai animalului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.
Alaiul de datini şi obiceiuri din comuna Răuceşti, judeţul Neamţ
Datinile şi obiceiurile cu caracter ludic sunt încă extrem de bine reprezentate în folclorul din comuna Răuceşti. Analizate prin prisma fenomenului folcloric, alaiurile de datini şi obiceiuri din satul Oglinzi, dovedesc o vechime ce se pierde în primele manifestări rituale caracterizate prin sincretismul expresiei – joc, text, cântec. Ceea ce este de remarcat, ca o caracteristică definitorie a acestor manifestări în satul Oglinzi, este larga lor răspândire şi buna conservare a materialului folcloric. Acest lucru dovedeşte că fenomenul de creaţie a funcţionat şi probabil funcţionează şi în prezent. Aşa se poate explica existenţa diverselor tipuri de capră – capră tânără, capră bătrână. Mesajul ritual iniţial rămâne acelaşi, schimbându-se doar forma de transpunere artistică. Jocul caprei de Anul Nou comportă anumite particularităţi : Capra bătrână din Oglinzi este formată din tineri cu măşti de moşnegi care strigă la capră şi este originală prin folosirea cârjelor contorsionate. Formaţia din Răuceşti este coordonată de profesorul Gheorghe Smău.
Alaiul de datini si obiceiuri de la Farcaşa
Printre cele mai representative obiceiuri de pe Valea Bistriţei se numără şi Banda lui Bujor. Haiducii îşi fac simţită prezenţa în mai multe localităţi de pe Valea Muntelui. Frăţia românului cu muntele a făcut din codru sălaşul preferat al haiducilor. Renumiţi sunt şi astăzi Vasile cel Mare, Ion Pietraru sau Ştefan Bujor, haiduci care şi-au aflat aici, lângă vechea graniţă a Moldovei, adăpost şi scăpare de potere. „Banda lui Bujor” este o tradiţie veche în această regiune.