Carte, naturaleţe şi specific etnic

Judeţul Buzãu are trei localitaţi în care se poate vorbi numai în romani şi un total de 5 la suta din totalul populaţiei, romi declaraţi, însa în realitate, spun specialiştii, ar fi cam 15-20 la suta.

Sã uitãm despre statistici şi să mergem împreună la Cândeşti, satul despre care se spune că e al doilea mare sat de lăutari din România. Au acordeonul tot timpul pe treptele casei pentru că pot cânta oricând.

În sat nu e forfotã pentru că e mijloc de sãptãmânã. Doar câteva bătrâne se uită lung după mașina cu înscrisul Radio România şi vor sã spunã ceva: să merg la școală, iar restul, tineri ori copii, sunt la muncă, cântă pe undeva, sau la şcoală.

Pentru că la Cândeşti se face carte. Cristina Zahiu are o delicatețe aparte când vorbește despre copiii din şcoală. N-ar putea sã facã altceva decât să educe. De 24 de ani stă aici şi vede roadele muncii dascãlilor din şcoala. Elevii merg mai departe.

Liceu și facultate. 60 la sutã dintre elevi sunt din comunitatea romă. Nici nu contează. Rom sau român, spune doamna Zahiu, este elev și noi nu facem diferența. Învaţã carte pentru cã unii dintre părinţi nu au avut posibilitatea, dar și pentru că educaţia îi scoate din rândul oamenilor normali.

Revin la acordeon – el fiind simbolul lăutăriei – și spun că la școala asta faină am văzut ceea ce cred că mi-ar fi placut să întâlnesc și la școala din oraș la care și eu am învățat: acordeonul a intrat în sala de clasă pentru că aşa dascălii de aici îi pot valoriza mai bine pe elevi și pentru că așa „Hai la şcoală” nu rămâne un proiect doar în hârtii și susținut de diferite instituții, ci în fapte. Frumoase fapte!