"Oameni care mișcă România" - Invitat: vicepreşedintele Senatului, Robert Cazanciuc

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (17 ianuarie, ora 21:05) - Emisiunea: „Oameni care mișcă România” - Realizator: Ruxandra Săraru - Bună seara, doamnelor și domnilor și la mulți ani, în prima ediție realizată de mine a emisiunii „Oameni care mișcă România”. Un om care a mișcat, mișcă și sunt convinsă că va mișca România este domnul senator Robert Cazanciuc, vicepreședinte al Senatului, senator din partea Partidului Social Democrat, un om care a mișcat România atât ca secretar general al Ministerului Afacerilor Externe, ministrul justiției, președinte al Senatului României și acum vicepreședinte al Senatului României. Un om cu o capacitate de a mișca lucrurile, de a le pune în pagină, de a mobiliza oameni și de a fi om, de a fi om și de a se comporta ca un cetățean normal. Bună seara și bine ați revenit la Radio România Actualități, domnule Cazanciuc!
Robert Cazanciuc: Bună seara, mulțumesc mult de invitație! Cu alte cuvinte, nimeni nu-i perfect.
Realizator: Nimeni nu-i perfect, dar tinde către perfecțiune. Foarte puțin s-a vorbit în media românească despre un eveniment important. Ați avut o invitație la sfârșitul anului trecut, în Statele Unite ale Americii, cu Radu Oprea și s-a vorbit foarte puțin, deși a fost foarte importantă această vizită. Care a fost scopul și care au fost rezultatele?
Robert Cazanciuc: A fost extrem de intens, am fost trei zile la Washington, împreună cu colegul meu senatorul Radu Oprea. Am avut întâlniri la Congres, 14 întâlniri la Congres, întâlniri la Departamentul de Stat, cu oameni influenți din Washington, și le-am prezentat partenerilor americani situația în România. Sigur, noi eram pe o componentă politică acolo, dar s-a vorbit mai puțin politic. S-a vorbit foarte mult despre România, despre nevoile României, despre faptul că noi, partenerii strategici americani, membrii NATO nu mai suntem cumva pe flancul estic, suntem pe frontul estic, și le-am prezentat partenerilor americani o hartă a Europei în care exact la jumătatea ei există acest front, din păcate, pentru Europa, pentru întreaga omenire, aproape incredibil, astăzi. Am găsit la Washington un capital de simpatie pentru România, aș putea spune comparabil cu 1989. Oamenii știu de România. Oamenii au văzut efortul pe care l-a făcut România la începutul acestui război. Au văzut sprijinul pe care populația l-a acordat refugiaților. Aproape că nu le venea să creadă cât entuziasm am avut noi în România, la nivelul fiecărui om, fiecare român a încercat într-un fel...
Realizator: ... sau altul să participe.
Robert Cazanciuc: Exact, să sprijine, să ajute cu ceva. Începând de la o eugenie adusă în Gara de Nord, până la cazat acasă, până dus la școală, găsit locuri de muncă...
Realizator: În caravanele care au fost acolo.
Robert Cazanciuc: Care au încercat să-i integreze pe acești oameni. România are o reputație bună la Washington, dată, în mare parte, de participarea, alături de soldații americani, în teatrele de operațiuni. E o componentă economică la care mai avem de lucrat, e o componentă de vize la care mai avem de lucrat și avem...
Realizator: Și avem mari așteptări în România.
Robert Cazanciuc: Avem mari așteptări și avem și promisiuni de sprijin. Cred că se va intra într-un calendar destul de clar, de a se ajunge la momentul la care românii să nu mai aibă nevoie de vize. Și a fost o vizită de promovare, cumva, a României și de prezentare a situației în momentul de față. La începutul acestui an avem promisiunea că vor veni mai mulți congresmeni americani în România, ca urmare a vizitei noastre...
Realizator: Pe care ați întreprins-o.
Robert Cazanciuc: Exact, și un lucru extrem de important, unul dintre congresmeni a avut o inițiativă de a introduce un amendament care să permită Departamentului de Stat să facă anumite, să spunem, analize, studii, să bugeteze anumite acțiuni pentru a sprijini această zonă a Mării Negre, extrem de fierbinte astăzi. Îmi spunea un diplomat american: „gândiți-vă că la Washington toate statele lumii trimit cei mai buni oameni. Suntem puțini și noi nu suntem foarte mulți aici, în Congres, și toată lumea vrea să vorbească cu noi”.
Realizator: Cu noi.
Robert Cazanciuc: Acest conflict a atras atenția din nou asupra acestei zone. Oamenii au văzut, cum spuneam, efortul pe care l-au făcut românii, pe care l-a făcut România în general și, atunci, suntem în acel moment foarte bun în care putem să construim și mai bine pe termen lung.
Realizator: Lung această relație. Pentru că vorbeați de zone de conflict, vreau să spun un lucru pe care puțină lume știe și l-am aflat și eu acum, cu venirea dumneavoastră, că ați contribuit cu un grup de senatori, pe banii dumneavoastră proprii.../abranescu/asalar
Robert Cazanciuc: PSD şi PNL.
Realizator: PSD şi PNL, deopotrivă, la acest ghid de conversaţie ucraineano-român, care a apărut în mai pentru nevoia... hai, spuneţi dvs., că v-aţi gândit că nimeni nu ştia cum să converseze cu...
Robert Cazanciuc: O prietenă foarte bună de la Focşani m-a sunat, la un moment dat să o ajut, veneau câţiva din zona Odesa, era o problemă la graniţă, nu aveau niciun fel de resurse...
Realizator: Instrumente.
Robert Cazanciuc: Am vorbit cu câţiva colegi de la Brăila, Galaţi, s-au oferit imediat, s-au rezolvat lucrurile. Când au venit la Focşani, unde au fost găzduiţi, parte dintre ei nu vorbeau nicio limbă, doar limba ucraineană, şi mergeau la magazin, mergeau unde aveau diverse lucruri de rezolvat, și era extrem de dureros să îi vezi...
Realizator: Că n-aveau un instrument.
Robert Cazanciuc: ... că nu pot comunica. Și atunci am încercat să găsesc undeva, am zis 'lasă, că vă cumpăr eu câteva ghiduri de conversaţie', şi am constatat că nu există. Am luat toate editurile la rând şi în final am discutat cu Monitorul Oficial, care a fost extrem de receptiv - editura. Mi-a spus că nu găsesc nici ei, că nu există în România. Am găsit ceva la Chişinău. Au fost tipărite acum câţiva ani de zile. Din păcate, era complicat să retipărim în România, în scurt timp. Și atunci...
Realizator: Pentru a lua drepturile de autor şi așa mai departe.
Robert Cazanciuc: Exact, exact. Şi, atunci, cei de la Monitorul Oficial au găsit un partener la Praga, un centru de limbi slave care a produs pur şi simplu, cu inteligenţă artificială, acest ghid de conversaţie pentru noi, pe care l-am tipărit în 11 mii de exemplare şi le-am distribuit gratuit, scrie şi pe el, să nu facă cineva vreo afacere, le-am distribuit gratuit în frontieră, le-am distribuit la inspectoratele şcolare, oriunde am primit, să spunem, solicitări. Sigur, cei care sunt mai tineri vorbesc limba engleză...
Realizator: Engleză, dar ceilalţi, ce facem cu ei?
Robert Cazanciuc: Dar sunt foarte mulți care sunt în vârstă şi nu vorbesc limba engleză; şi mai e un lucru, de ce să înveţe limba engleză în România? N-ar trebui să înveţe măcar câteva cuvinte în limba română?
Realizator: În limba română şi facem şi noi o propagandă ţării noastre.
Robert Cazanciuc: Ştiţi cum, foarte mulţi ucraineni au redescoperit România. Propaganda rusească prezenta România ca pe un duşman, să spunem, istoric şi au constatat cu suprindere că nici pe departe nu este aşa, românii sunt un fel de fraţi. Avem fraţi dincolo de frontieră, i-am primit cu braţele deschise. Îmi spunea cineva "războiul se va termina", şi atunci acest ghid de conversaţie ar putea să devină, de ce nu, un ghid turistic, un ghid care să ajute ca să faciliteze comunicarea peste frontieră, să ajute pur şi simplu, să mergem noi mai des acolo, să vină ei mai des la noi, aşa cum ar trebui să fie între vecini.
Realizator: Se fac 10 ani de când aţi avut un vis: cartierul pentru justiţie care, acum, înţeleg că în Sectorul 3 prinde contur. Cum a apărut acest vis?
Robert Cazanciuc: Dintr-o nevoie reală, pentru că, dacă n-ar fi fost dintr-o nevoie reală, probabil în cei 10 ani scurși din momentul la care am prezentat în Guvernul României un memorandum, în care am propus ca toate facilităţile, clădirile de justiţie din Bucureşti, 17 la număr, la vremea reespectivă, să fie adunate într-un singur loc, în aşa fel încât oamenii să nu mai fie nevoiţi să meargă de la o clădire la alta, avocaţii, cheltuieli foarte mari. Justiţia în Bucureşti se află, de cele mai multe ori, în clădiri complet neadecvate, şi uitaţi-vă la Curtea Supremă. Este aproape pur şi simplu o ruşine sediul Curţii Supreme din România, într-o clădire mică, neadaptată nevoilor...
Realizator: Timpurilor moderne.
Robert Cazanciuc: CSM-ul este într-o clădire în care plăteşte zeci de mii de euro chirie pe lună, instanţele sunt înghesuite, şi atunci am contactat Şcoala de Arhitectură şi i-am întrebat pe cei de la Urbanism: domnule, uite, vrem să facem această unire într-un singur loc, dacă este posibil în Bucureşti.
Realizator: Unde?
Robert Cazanciuc: Găsiţi-ne şi nouă trei locaţii posibile, pe care să le studiem şi să decidem împreună unde am putea să propunem un asemenea proiect. Şi Școala de Arhitectură ne-a propus trei locaţii: prima a fost Casa Radio, care are o situaţie juridică destul de complicată...
Realizator: Incertă.
Robert Cazanciu: ... din păcate, dar este bine amplasată, cu metroul lângă ea, cu bulevarde largi care o mărginesc. A doua propunere a fost terenul din faţa Academiei Române, de pe Calea 13 Septembrie, între Senat şi Academia Română; e o suprafaţă foarte mare acolo. Din păcate, acel teren nu are un acces public foarte bun. Nu prea există transport în comun acolo, destul de dificil accesul pentru public. Și a treia propunere, care a fost şi cea câştigătoare în final, a fost terenul cunscut drept Esplanada, pe B-dul Unirii, în continuarea Bibliotecii Naţionale./lcoman/asalar/ Mi s-a părut momentul potrivit pentru o discuţie legată de o construcţie acolo; şi am propus, după o consultare cu Școala de Arhitectură, împărţirea acestui teren de 11 hectare, gol, din centrul Bucureştiului... nu este chiar foarte liber, pentru că pe la jumătatea lui sunt nişte fundaţii care se întind pe aproape două hectare, pentru că acolo era proiectat de către Ceauşescu să construiască un fel de centru ''Cântarea României''. Și, atunci, cu cei de la Arhitectură ne-am gândit ce facilităţi ar trebui să aibă această zonă urbană. Și am propus în prima parte, în continuarea Bibliotecii Naţionale, Cartierul pentru Justiţie, în mijloc - o sală de concerte pentru Festivalul "George Enescu". Noi nu avem o sală...
Realizator: Nu avem o sală dedicată marilor concerte şi marilor orchestre, şi cu acustică extraordinară.
Robert Cazanciuc: Exact. Despre asta e vorba, despre acustică. Ateneul Român are o acustică foarte bună, dar nu are capacitate.
Realizator: Nu are capacitate. Sala Radio, la fel.
Robert Cazanciuc: La fel. Sala Palatului este improprie pentru marile orchestre, nu are acustică...
Realizator: Și nu are o acustică extraordinară..
Robert Cazanciuc: Exact. Și, atunci, o sală de 2.000 de locuri am aprecia că ar fi locul potrivit. Și, în continuare, fie câteva clădiri publice, fie, de ce nu, în jurul acestei săli de concerte, un parc. Acesta a fost conceptul pe care noi l-am propus. Am găsit un partener - Banca Mondială. Banca Mondială a invitat cele mai mari case de arhitectură din lume să facă conceptul pentru Cartierul Justiției, pe banii lor. Au plătit o jumătate de milion de dolari doar pentru un concept şi a câştigat cea mai mare firmă de arhitectură din Statele Unite această selecţie, Gensler, care a făcut un concept extrem de interesant. S-a mers mai departe ulterior, s-a făcut o licitaţie, tot cu sprijinul Băncii Mondiale; aici a fost un acord între România şi Banca Mondială, o lege aprobată în Parlamentul României pentru Cartierul Justiţiei. S-au făcut o parte dintru studii pentru acest proiect şi acum, recent, la Primăria Sectorului 3, după toate, s-a aprobat planul urbanistic de detaliui pentru acest proiect. Ministerul în continuare lucrează cu Banca Mondială pentru un nou acord, pentru a definitiva proiectul şi a face aranjamentele financiare. Eu sper ca la finalul acestui an să înceapă lucrările de excavaţie, de a curăţa efectiv acest teren.
Realizator: Ştiu că lucraţi la o Constituţie pentru Copii.
Robert Cazanciuc: Da, e un proiect pe care l-am început de când...
Realizator: Un proiect extraordinar mi se pare, să ne familiarizăm copiii, încă din timpurile lor cele mai fragede, cu ce e mai important pentru noi, ca şi carte a naţiunii.
Robert Cazanciuc: Am plecat, din nou, de la cei doi copii ai mei. Am văzut, să spunem...
Realizator: Dinu şi Chira, să îi salutăm.
Robert Cazanciuc: Dinu şi Chira, da. Dinu, clasa a IX-a, Chira clasa a XI-a acum, dar când erau mai mici m-am uitat în manualele lor, aveau manuale de educaţie civică...
Realizator: Cetățenească... Civică, da...
Robert Cazanciuc: .. mai mult sau mai puţin reuşite, din punctul meu de vedere. Am discutat cu profesorii lor, cu învăţătorii pe care i-au avut, am fost în şcoală, am avut întâlniri cu elevii şi la "Pia Brătianu", unde au fost ei, şi la alte şcoli, şi am încercat să înţeleg ce au nevoie aceşti copii. Și, împreună cu câţiva dintre ei, am pornit, în urmă cu cinci ani de zile, acest proiect - Constituţia pentru Copii, care ce încearcă să facă? Încearcă să traducă, cumva, acest text al legii fundamentale, pe înţelesul copiilor...
Realizator: Pe limba lor, pe înțelesul lor.
Robert Cazanciuc: ... cu nişte exemple uşor de înţeles. Este destinat copiilor între 10 şi 14 ani, cu texte care să faciliteze întelegerea legii, şi să îi atragă...
Realizator: Și să-i atragă.
Robert Cazanciuc: ... exact, cu un desen. Fiecare text are o explicaţie, are o fabulă, o poezie, dacă se poate, în funcţie de cum am reuşit să găsesc un text potrivit, şi un desen. Am găsit o doamnă care desenează foarte bine, căreia îi dau textul din legea fundamentală, din Constituţie, îi dau interpretarea pe care am dat eu cu poezia sau fabula ajutătoare şi o las să deseneze ce crede, să se pună în mintea copiilor. Și am câteva desene, câteva zeci de desene deja, extrem de reuşite. Nu toate articolele vor fi în această carte, vor fi în jur de 100, cele mai importante, în aşa fel încât să poată oferi şi copiilor, dar şi profesorilor, un material extrem de important. Ea se leagă, cumva, de un alt proiect, pe care l-am făcut la Ministerul Justiţiei în 2013, un protocol între Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Educaţiei, privind educația juridică în școli. Deci în 2013 am pornit acest proiect, ''Educaţia juridică în şcoli'', care astăzi a ajuns materie opţională. După 10 ani de zile, au venit şi avocaţi în acest proiect, e o adevărată emulaţie în şcoli. Sunt avocaţi, sunt judecători, sunt procurori care îşi doresc, pur şi simplu, să stea de vorbă cu copiii, ceea ce mă încântă extrem de tare, că, la 10 ani de zile, ca şi Cartierul Justiției, proiectul are deja viaţa lui.
Realizator: Are viața lui independentă.
Robert Cazanciuc: Exact./dpop/asalar
Realizator: Încă o lege, care pe mine m-a tușat extraordinar, este legea florii naționale.
Robert Cazanciuc: Legea Bujorului.
Realizator: Legea Bujorului, care e o lege extraordinară din punctul meu de vedere și se leagă cu un vis frumos al dumneavoastră, când eraţi preşedinte al Senatului şi m-aţi scos pe balcon şi mi-aţi arătat...
Robert Cazanciuc: Grădinile Senatului.
Realizator: Grădinele Senatului, pe care le visaţi.
Robert Cazanciuc: Nu ştiu ce are acest an 2023, dar sunt tot zece ani...
Realizator: Tot zece ani.
Robert Cazanciuc: ...de când la Universitatea de Ştiinţe Agricole a început un proiect privind declararea bujorului ca floare naţională. Au făcut mai multe studii şi au ajuns la concluzia că bujorul reprezintă cel mai bine cumva spiritul românesc. Suntem printre puţinele ţări care nu avem asumată....
Realizator: Care nu avem o floare, asumată o floare naţională.
Robert Cazanciuc: M-au întrebat mai mulţi colegi: dar de ce nu e floarea de colţ? Pentru că e în Elveţia asumată ca floare naţională. Floarea naţională înseamnă să poţi să o vezi, să o găseşti în toate curţile dacă se poate.
Realizator: În toate curţile, dacă se poate.
Robert Cazanciuc: În minţile, în sufletele oamenilor, nu ceva deasupra, în vârf de munte la care nu ajungi niciodată, cum e floarea de colţ.
Realizator: Nu ajungi niciodată.
Robert Cazanciuc: Şi eventual nu ai voie să o atingi că este...
Realizator: Intangibilă.
Robert Cazanciuc: Exact. Şi atunci mi-au adus doi domni profesori de la...
Realizator: Domnul Toma, dacă țin eu minte.
Robert Cazanciuc: Domnul Toma, da, și domnul prorector Stănică, m-au sunat într-o zi și mi-au zis: domnule, asta era anul trecut, ne chinuim de nouă ani cu acest proiect. Am bătut la toate ușile, la toate partidele, toată lumea a spus: vai ce idee bună, dar nu este momentul. Avem alte lucruri de făcut.
Realizator: Niciodată nu-i momentul de nimic.
Robert Cazanciuc: Da. Ţara are alte priorităţi, nu putem să mergem acuma să culegem... privind bujorul. I-am primit, i-am ascultat, mi-au adus un catastif, o documentație foarte importantă, de ce bujorul și nu altă floare, cu câteva mii de semnături în acest dosar de la profesori și oameni care susțineau această idee. Mi s-a părut foarte interesant. Am luat, cum spunem, documentarul, am pus pe hârtie un proiect de lege, așa cum am crezut eu și am ajung să vorbesc cu colegii mei, din Parlamet. Şi mi-au zis: nu-i momentul. Am zis: oameni buni, sigur că nu este momentul...
Realizator: Dar totuși.
Robert Cazanciuc: Dar, e vorba de un simbol național, e vorba de nevoia noastră de identitate. Faptul că noi avem... și tot ce s-a construit măreț în lume nu s-a construit în vremuri foarte bune.
Realizator: Ci în vremuri de tulburare, de criză, de frământare.
Robert Cazanciuc: Când oamenii s-au adunat cumva în jurul unor lucruri sau au fost adunați în jurul unor lucruri cu foarte mare efort. Nu pică nimic din cer fără efort. Sigur că avem probleme, dar lucrurile astea rămân cumva după noi și sunt parte a identității noastre, iar noi suntem datori să facem ceva s-o păstrăm și s-o ducem mai departe, copiii noștri s-o ducă mai departe. Floarea bujor a fost asumată de către veteranii de război ca floare a veteranilor. Are deja, să spunem, o...
Realizator: O încărcătură.
Robert Cazanciuc: Exact, pentru că simbolistica este legată și de cei care merg la război, de cei care rămân acasă, de legătura sufletească care se creează.
Realizator: Și le-au plăcut că doamnele, a sensibilizat doamnele.
Robert Cazanciuc: Când e să se întâmple...
Realizator: Se întâmplă.
Robert Cazanciuc: Da, când vrea Dumnezeu să se întâmple, se întâmplă lucrurile, pentru că unul dintre colegi mi-a zis: de ce te bagi tu în chestia asta, ce treabă ai tu? Tu te ocupi de treaba cu justiția, lasă-i pe alţii să... vorbește cu niște colege. Zic, mă, știi că are dreptate? Ia să vorbesc eu cu niște colege. Şi am luat harta pe care o primisem de la cei doi domni profesori sunt câteva rezervații de bujor în România care crește și sălbatic. Și am luat din județele în care sunt rezervații doamnele senator, indiferent de culoarea politică, și am întrebat, uite, voi aveți în județul vostru rezervația de bujor, avem propunere asta: nu vreți să fiți co-inițiatori? A zis: a, ce idee bună! Cum să nu. Și-am găsit repede câteva doamne și ca să convingem lumea am organizat în foaierul Senatului o expoziție de bujor, în ultima zi în care se putea, pentru că în luna mai bujorul este înflorit şi atunci îl găsești, să spunem, în diverse forme. Și am făcut o expoziție foarte mare în foaierul Senatului. S-a nimerit că în acea zi să fie prezentă și o delegație din Germania, care mai fusese de mult timp în România, și au fost extrem de încântați şi nemţii de ce văzuseră acolo. Au fost prezenți cei de la şcoala de agronomie, împreună cu foarte mulți studenți. Și după ce am prezentat expoziția și de ce vrem bujorul o floare națională, studenții au intrat în sala de plen, am cerut permisiunea să-i lase să intre pe colega mea Alina Gorghiu, care conducea ședința la vremea respectivă, să ofere o floare de bujor fiecărei doamne senator. Şi din partea studenților, toate doamnele care au fost prezente în acea zi au primit o floare de bujor. Evident că toată lumea a semnat proiectul de lege.
Realizator: Acum vreau să vă întreb cum e să mergi cu trenul de la București la Giurgiu, unde sunteți dumneavoastră senator, dacă nu mă înşel eu?/rpatulea/ilapadat
Robert Cazanciuc: Da, sunt senator de Giurgiu.
Realizator: Și să faci trei ore jumătate, mai mult decât făcea Carol I.
Robert Cazanciuc: Mi-a plăcut foarte mult să merg cu trenul. Am mers foarte mult.
Realizator: Am citit pe Facebook și am rămas mască.
Robert Cazanciuc: Când eu mergeam ca student cu trenul, nu era automate, era doar coada... Dar acum sunt tot felul de facilități pe care nu întotdeauna le stăpânește, am găsit niște doamne... E un spirit foarte bun pe care îl au acești oameni care lucrează la CFR.
Realizator: Și așa am pățit și eu.
Robert Cazanciu: Contactul cu ei dintotdeauna e plăcut. Adică, nu am văzut să fie altfel decât dornici să te ajute, să spună ce ai de făcut...
Realizator: Așa am pățit și eu și îi felicit pe cei care lucrează acolo.
Robert Cazanciuc: Da, și am încercat să găsesc o explicație pentru, să spunem, faptul că în Giurgiu nu întotdeauna sunt cele mai bune investiții, nu întotdeauna oamenii au locurile de muncă de care au nevoie. Și o altă explicație este legată de faptul că nu există o cale de comunicare cu Bucureștiul. Giurgiu a fost legat cumva de București întotdeauna.
Realizator: Întotdeauna.
Robetrt Cazanciuc: Oamenii veneau de la Giurgiu la Bucureștii, de la București la Giurgiu, găseau locuri de muncă într-o parte sau în alta. Era ca și la Ploiești.
Realizator: Da, era un... Da, da, știu.
Robert Cazanciuc: Eu sunt la Ploieşti. Aceeași legătură, București-Ploiești, adică lucrau oamenii /la Bucureşti sau la Ploieşti/ era tot una cumva, era partea vieții lor.
Realizator: Era o simbioză.
Robert Cazanciuc: Una dintre explicații este legată de această cale ferată, care a fost blocată în 2015 de niște inundații foarte mari, care au distrus un pod, 2005, pardon, și au distrus acel pod care era destul de vechi și, pur și simplu legătura directă care cobora de la București la Giurgiu se face acum pe ocolite, pe 180 de grade, pe la Videle. București-Giurgiu este prima cale ferată din România,1869. Carol I a făcut în 1869 90 de minute. Eu am făcut trei ore și 20.
Reporter: Am citit.
Robert Cazanciuc: Și mi-am asumat acest drum ca să înțeleg pur și simplu...
Realizator: Ce se întâmplă și cum e.
Robert Cazanciuc: Ce se întâmplă, ce este de făcut...
Realizator: Ce trăiesc oamenii ăia.
Robert Cazanciuc: Exact, ce spun acești oameni care folosesc.... Sunt câțiva.... Legătura de la Videle la Giurgiu au fost 10 călători, parte dintre ei profesori care fac naveta în diversele comune, dar atât. Și îmi spunea controlorul, nașul...
Realizator: Da, cu care ați avut o discuție foarte interesantă.
Robert Cazanciuc: Zice: erau foarte mulți oameni care făceau naveta la București și care și-au pierdut locurile de muncă în momentul în care trenul nu a mai mers direct, pentru că nu mai era pe traseul lor, nu mai aveau timp, de la o oră și un pic cât făcea trenul...
Realizator: S-a făcut trei ore jumătate.
Robert Cazanciuc: Nu aveau cum să ajungă la serviciul unde avea fiecare nevoie. Și, atunci au fost nevoiți să renunțe sau pur și simplu au pierdut acele locuri de muncă. Eu cred că această cale ferată București-Giurgiu trebuie urgent reabilitată și este un proiect în momentul de față în derulare, de reparație a acestui pod care merge destul de bine, pentru că după această călătorie am fost să văd ce se întâmplă cu podul. Am fost pe pe șantier, fusesem în urmă cu doi ani de zile să văd podul distrus, și am început de atunci demersuri, dar nu am vorbit public despre ele pentru că, știți cum e, oamenii s-au săturat să vorbești despre lucruri...
Realizator: Până nu se întâmplă.
Robert Cazanciuc: Deci, haideți să vorbim despre lucrurile făcute deja și am fost pe șantier recent, merge foarte bine șantierul. Am fost extrem de impresionat și o să scriu în continuare de acest lucru și sper ca la anul, în luna august, trenul de la București la Giurgiu să nu mai facă trei ore și 20, să facă o oră și un pic.
Realizator: Să vă ajute toți colegii dumneavoastră.
Robert Cazanciuc: Am promisiunea ministrului transportului, domnul Grindeanu, că a promis public... eu am făcut un pariu în fața unei săli pline, că la anul, în august când e termenul contractual, trenul va reveni pe traseul lui Carol I.
Realizator: Eu aș sta cu dumneavoastră o viață, pentru că sunteți un om plin de idei și nu numai că sunteți un om plin de idei, le și realizați, le și implementați, dar o să-mi promiteți că în luna februarie o să veniți la colega mea, Maria Țoghină, care are o emisiune mult mai generoasă decât a mea, și să vorbiți despre constituționalitate, să vorbiți despre alte proiecte pe care le aveți și să vorbiți despre programul dumneavoastră în sesiunea aceasta și sesiunea viitoare. Domnule Robert Cazanciuc, sunteți un om care ați mișcat, mișcați și sunt convinsă că veți mișca România și pentru acest lucru eu vă mulțumesc.
Robert Cazanciuc: Eu vă mulțumesc foarte mult de invitație. Întotdeauna e o plăcere să vin la Radio România. Părinții mei ascultă Radio România. Foarte mulți prieteni...
Realizator: Sper că și dumneavoastră ascultați.
Robert Cazanicuc: Și eu ascult Radio România. Foarte mulți prieteni ascultă Radio România și știu că sunt oamenii cu sufletul alături de dumneavoastră. Sper să reușesc să fac, nu de unul singur, ci cu sprijinul multor oameni, ceea ce au cu adevărat oamenii nevoie în viața asta, nu în viețile viitoare.
Realizator: Vă mulțumesc. Doamnelor și domnilor, aici se încheie ediția din această seară, în care invitatul crede că România trebuie și poate să meargă mai departe. Ruxandra Săraru vă mulțumește pentru atenție și vă dă întâlnire cu un alt om marțea viitoare, care se încăpățânează să creadă că România are un destin mare.