INTERVIU Iulian Iancu, președintele Comisiei pentru Industrie și Servicii

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (16 iunie, ora 21:05) - Realizator: Ruxandra Săraru - Bună seara, doamnelor și domnilor, vă spune Ruxandra Săraru, care vă invită la o nouă ediție a emisiunii "Oameni care mișcă România". Un om care s-a încăpățânat să creadă că România trebuie și poate să meargă mai departe este Iulian Iancu, acum și nu numai acum, deputat, președinte al Comisiei pentru Industrie și Servicii a Camerei Deputaților, un om, cum spuneam, care crede că România merită mai mult, mult mai mult decât a ajuns ea să reprezinte astăzi în anul 2020. Domnule Iulian Iancu, unde ne aflăm noi astăzi în domeniul energiei şi unde am merita să fim?

Iulian Iancu: Sărut mâna! În primul rând mulțumesc foarte mult pentru invitație! România din punct de vedere energetic este un premiant al Europei, este pe podiumul Uniunii Europene din punct de vedere al resurselor de materie primă energetică, adică din punct de vedere al darului pe care Dumnezeu l-a făcut acestei țări. Din punctul de vedere al valorificării acestor resurse nu mai suntem într-o situație de premiant din multe motive. M-aş rezuma doar la faptul că în aceşti 20 de ani, ultimii 20 de ani, și aș pune accent în special din 2000 până astăzi, procesul prin care a trecut sectorul energetic din România, a afectat foarte mult poziția noastră, din păcate în detrimentul consumatorului român, în detrimentul României, în sensul că din exportator net de energie electrică suntem importatori de energie electrică, iar gazele naturale, cea de a doua mare resursă a acestei țări, care ne şi poziționează într-un loc de frunte, pe locul trei astăzi în UE, nu sunt valorificate în industria românească în favoarea economiei românești și în favoarea consumatorii român. Resursele noastre, mă refer aici la resursele de gaze naturale, de petrol, de cărbune, sunt astăzi considerate ca fiind acea hidrocarbură fosilă care nu își mai regăsește locul în mixtul energetic al viitorului. Deci, cele mai importante resurse aparent am închide ușa a sute de miliarde de euro care ar putea aduce un aport uriaș economie noastre. Le-am pierdut pentru totdeauna? Nu. Din fericire, atât de mult a avansat tehnologia încât ne permite conversia acestora într-o altă formă de energie considerată în cadrul noii viziuni europene, atât în ceea ce privește programul economic şi social, dar și programul energetic, ne permite să valorificăm în totalitate aceste resurse fosile. În ce? În hidrogen.

VIDEO Interviul cu Iulian Iancu

Realizator: Cum se face această reconversie?

Iulian Iancu: Deci, plecăm de la faptul că am trecut printr-un proces de tranziție care a generat suferință, atât pentru sectorul energetic, în sensul că am pierdut ramuri, am pierdut domenii, am pierdut specialități, am pierdut oameni cu mare expertiză. Doi, s-au schimbat prioritățile, s-a schimbat mixul energetic, s-au schimbat strategiile și întreaga omenire a trecut într-o nouă eră de dezvoltare. Această nouă eră a fost stabilită în 17 decembrie 2015, la Paris, când omenirea a asumat că vom avea un alt program, să spunem, post-Kyoto, iată astăzi semnat de majoritatea statelor lumii. În care, ce se spune? Că prioritatea o vor avea sursele regenerabile, că sursele clasice, fosile, vor fi diminuate cu aportul lor în mixul energetic și vor fi într-o plajă de până în 2050 într-un proces de tranziție înlăturate din mixul energetic producător de energie pentru societate și economie. Înlocuite de ce? Înlocuite de energie regenerabilă, de biomasă, de combustibil neconvențional și de hidrogen. Această tranziție își propusese inițial să aibă un rege al ei, acela era gazul natural. Începând din acest an, 2020, Uniunea Europeană prin "Green Deal", prin Planul național integrat de energie și schimbări climatice spune: nu, nici gazul natural nu va mai fi parte a susținerii noastre și în timp, într-un timp mai scurt decât am prevăzut inițial, îl vom scoate din topul și din mixul energetic, dar suntem de acord să îl convertim, să spunem așa, în hidrogen şi atunci acel hidrogen se va numi hidrogen galben, dar îl acceptăm. Ei, pe lângă hidrogen are România surse regenerabile ca să înlocuiască mixul actual? Din fericire, aici iarăși avem un dar, tot de la Dumnezeu, că Dumnezeu dându-ne şes, mare, munte, ne-a dată și râuri, ne-a dat și vânt, ne-a dat şi soare. Doar atât trebuie să facem, să înțelegem să valorificăm resursele acestea pe care ni le-a dat Dumnezeu din belșug. Astăzi, tehnologiile sunt atât de avansate din punct de vedere al eficienței și randamentului încât România poate să își valorifice și offshorul, adică energie eoliană din Marea Neagră, nevalorificată până astăzi, cu un potențial uriaș și care nu deranjează nici pământul, nici agricultura, este undeva în spațiul Mării Negre și zonele cu viteza vântului care să permită o valorificare, un număr foarte mare de ore în timpul anului, adică maxim de ore în timpul anului și potențialul fotovoltaic la nivelul imobilului, la nivelul acoperișului, la nivelul casei. În primul rând trebuie să avem capacitatea să ne definim o strategie.

Realizator: Avem noi această strategie?

Iulian Iancu: Astăzi, în timp ce vorbim noi, nu avem strategia. Ce este o strategie în domeniul energetic? Este viziunea strategică de securitate și siguranță a unei țări. Trebuie să o definim. Suntem obligați să o definim, pentru că avem Green Deal-ul care ne obligă, avem planul național integrat care ne obligă, avem "Next Generation", stabilit acum câteva zile de Comisia Europeană care ne obligă. Avem un mare dezavantaj. Cele mai mari erori din domeniul energetic au fost generate de decizii politice, erori care se traduc astăzi într-un preț mai mare la energie electrică pentru consumatorul român, un preț, aș putea să spun, foarte mare la gaze față de faptul că sunt valorificate din resurse de pe teritoriul României...

Realizator: Ale noastre...

Iulian Iancu:...Şi nu aduse din Siberia. Adică, suntem în situația în care cele din Siberia se vând în Bulgaria astăzi cu 40% mai ieftin decât le vindem noi pe ale noastre din România.

Realizator: E strigător la cer!

Iulian Iancu: Doi, trebuie să ne definim planurile de acțiune pentru implementarea strategiei: termen scurt, termen mediu, termen lung. Un plan este planul acesta, e declarat integrat de energie și schimbări climatice. Este stabilit de fiecare stat membru, nu trebuie decât să ne așezăm în planul acelei structuri cu profilul şi haina noastră energetică. Astăzi, în timp ce vorbim noi, două state nu au trimis Planul Naţional Integrat.

Realizator: România precis!

Iulian Iancu: România pe primul loc și Spania. Astăzi noi am îmbolnăvit economia, pentru că am prețul cel mai mare la energie, am preţul cel mai mare la gaze. Când zic cel mai mare mă refer în orice caz la statele din jurul nostru, cele care din zona baltică - Estonia Letonia, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria - avem prețul cel mai mare, dar îl am mai mare decât austriacul. Și atunci, ce trebuie să facă? Asta va face Franța, asta vor face celelalte state. Ce am făcut, la propriu, vă dau exemplele la zi. TUI, cel mai mare operator în turism din Germania, a primit două miliarde de euro contribuție de la statul german. Industria auto germană - declaraţia ministrului economiei din Germania - cinci miliarde de euro subvenţionare, susţinere a industriei.

Realizator: Industria auto, auto franceză, tot aşa, Macron l-a subvenţionat masiv...

Iulian Iancu: Operatorul de transport aerian din Germania, Lufthansa, a primit trei miliarde. Şi atunci observăm că acele economii, acei operatori vor ocupa piaţa de turist, piaţa de transport aerian, piaţa de producție industrială, în speță piața de autoturisme, și eu aici...

Realizator: Nu vom mai avea acces.

Iulian Iancu:...voi fi o victimă continuă a acestei dezechilibrări. Ca atare, nu mai am reguli de piață, am intervenții în piață. Orice am face, suntem într-un club, dar în acel club anumite produse sunt în concurență, dacă vreți de la laptele pe care îl punem pe masă până la industria auto. Şi atunci vine natural întrebarea: oameni buni, dar mai este vreo șansă? Adică, mai am vreo posibilitate cu energia mea să mai fac ceva din toate lucrurile astea? Am să vă spun așa. În România sunt 730.000 de societăți, 96% sunt sub un milion de euro cifră de afaceri. 26 din 96, ăsta, sunt zero sau sub zero. Doar 4% maxim sunt peste un milion de euro. Deci am societăți mici, fărâmițate, cu o foarte mică putere economică. Cu toate acestea, aceste 730.000, ele sunt majoritare în formarea bugetului meu.
Am să vă spun așa: Uniunea Europeană spune 'vreau să fac un program, în care mă concentrez asupra energiei și asupra transportului, pentru că ele contribuie 67% în poluarea mea cu emisie de bioxid de carbon'. Cum o să fac lucrul asta? Păi, o să iau modul în care se produce energia și cu această energie mă duc ramificat în zona de transport și fac un transport electric și de aici încolo mă duc cu un combustibil care este altul decât petrolul și produsele petroliere. Păi, și ce combustibil ar fi acela? Păi ar putea să fie energie electrică, ar putea să fie hidrogenul și revenim la castravete...

Realizator: Da.

Iulian Iancu: Adică, hidrogenul care este esența pentru noi a acestei transformări. Şi o să vedeți de ce. În momentul de față, din punct de vedere strategic, global și al strategiei, că m-ați întrebat de strategie din domeniul energetic, cel mai mare furnizor de gaze în momentul de față, de materie primă energetică pentru Europa astăzi este Rusia. Și vinde Europei și gaze, și petrol, și cărbune, toate însă pe zona fosilă. Dacă Europa renunță la acestea, 80% din bugetul Rusiei se formează din aceste produse, deci va fi colaps în Rusia pe zona construcției bugetului lor. Și atunci, rămâne Rusia fără să-și asigure conservarea acestui cel mai bun plătitor care este Europa, și acestui venit care vine din materie primă energetică! Nu. Ce-a făcut Rusia? A intrat în colaborare cu Germania. Germania astăzi investește 9 miliarde - astăzi, declarat, în această lună, în timp ce vorbim noi - pentru tehnologiile de producție a hidrogenului, iar Rusia zice vreau să convertesc gazul natural care ți-l dau ție, Europa, în hidrogen și tu, acest hidrogen îl folosești în toată industria ta și convertește-ți industria. Din fericire, tot Dumnezeu și-a făcut milă de noi și a zis 'chiar dacă pe voi nu vă duce capul, uite, vă spun că trebuie doar să priviți la ce fac ceilalți și să nu faceți altceva decât ce fac ei'. Adică, aveți gaze naturale? Avem. Aveți cărbuni? Avem. Aveți petrol? Da. Ei, atunci convertiți în hidrogen - nu știți să faceți tehnologia, nu-i nimic, vedeți că alții au investit deja miliarde de euro în această tehnologie, trebuie doar să fiți capabili, să vă faceți proiectele și să aduceți tehnologia. Aveți gaze naturale, aveți sistem de transport, 11.000 de km de sistem de transport, aveți sisteme de distribuție, 23.000 de km, care se ramifică în toată România, la capătul conductei te duci și te amplasezi, faci sistemul de conversie în hidrogen și mai departe. Uniunea Europeană s-a gândit așa: unde am astăzi cea mai mare emisie de bioxid de carbon? Energie și transport. Ok, energie. Unde am cel mai mare consum de energie? În clădiri. Clădirile consumă la nivel mondial 40% din energia lumii, în România 50%. Și atunci este foarte important ce strategii îmi fac referitoare la consumul de energie în clădiri. Și, dintr-o dată, revin la programul de ocupare a forței de muncă pentru program activ. Dacă Europa în luna iunie a promis prin vocea comisarului pe energie că va lansa un program de relansare a activității de renovare și de eficientizare a consumului în clădiri, România nu face decât să facă unu în oglindă pentru care i se oferă și banii. Ce trebuie să facem atunci? Mai întâi îmi fac inventarul. Câte clădiri am în România? Și-o să aflu că am 9,1 milioane de clădiri, din acestea doar 640 de mii sunt noi. Ca atare, am un potențial de 8,5 milioane...

Realizator: De refăcut....

Iulian Iancu:... de restaurat, de relansat într-un program național. Dacă eu fac un program național pentru un...

Realizator: Dau de lucru la oameni.

Iulian Iancu: Câte locuri de muncă creezi, câte societăți şi răspândite uniform pe tot teritoriul României? Să începem cu clădirile statului. Știți câte clădiri are statul? 112 mii de clădiri, 82% sunt în orașe. Încep cu clădirile statului, adică: clădirile guvernului, grădinițe, spitale, creșe, clădirea parlamentului, prefecturi, primării etc. Da! Dacă eu fac întâi pentru acestea și acestea sunt prioritare și în programul European....

Realizator: Câte locuri de muncă?

Iulian Iancu: Gândiți-vă câte locuri de muncă, pentru că eu nu vorbesc aici numai de ...

Realizator: Și se absorb și oamenii care au venit de dincolo...

Iulian Iancu: Și pot atrage în continuare. Deci, primul program, clădiri. Al doilea program, păi, transportul. Transportul spune: domnule, nu mai mergeți cu combustibili fosili că nu o să vă mai admitem, o să punem o taxă și o să fie tot mai împovărător. Ca atare, treceți la transportul pe energie electrică. Avem noi energie electrică? Păi, iată, că aflăm că avem. Avem resursele, facem energia electrică și tot ce construim în această țară pui la clădirea respectivă priză pentru încărcarea automobilului electric./ahincu

Realizator: Alte locuri de muncă.

Iulian Iancu: Alte locuri de muncă! Şi, un consum mai mare de energie electrică, o valorificare mai armonioasă a întregului sistem energetic care ce înseamnă? Mai multe plăţi, mai multe facturi, mai multe taxe, mai multe încasări la bugetul de stat. Dar unde aţi mai putea folosi hidrogen? Păi,dumneavoastrăe, uite, avem cel mai mare parc de turbine eoliene onshore îl alvem în Dobrogea. Păi, faceţi acolo o stocare cu hidrogen din energie regenerabilă, nu o mai aruncaţi în vânt, luată din vânt şi o stocaţi, şi o daţi exact când are sistemul nevoie de ea. A treia prioritate, producţia în sine de energie. Dar zice, domnule, nu vă supăraţi, trebuie să renunţaţi la cărbune. Ok, renunţ la cărbune, dar eu, totuşi, am acolo 25% din energia ţării produsă pe cărbune astăzi.

Realizator: Pe de-o parte şi locuri de muncă.

Iulian Iancu: Şi facem un program de tranziţie în zonele de cărbune, de la cărbune, de la combustibilul acesta cel mai fosil, la energie regenerabilă. Pentru acei oameni, în acea zonă, tu poţi să te mulţi pe fotovoltaic, pe eolian, şi pe hidrogen, din nou, că poţi să faci conversia ba din gaze, că avem reţea în taotă zona, ba din cărbune. Tot ce se emite astăzi bioxid de carbon în România se strânge într-un coş comun al statului membru şi UE zice aşa: banii aceştia sunt ai voştri, nu-i folosiţi în alte scopuri. Folosiţi-i pentru tehnologii care înlocuiesc cărbunele, adică energie regenerabilă. Şi cât avem aici? Păi, aveţi 7,2 miliarde de euro de astăzi până în 2027. Folosiţi-i, şi toţi banii aceştia dirijaţii către acestea. Dar doar aceştia? Nu! Păi uite, din cauza crizei, mai primiţi, România, de la 19,2 miliarde...

Realizator: Încă 30 de miliarde.

Iulian Iancu:...Până la 33 de miliarde, sunt bani pe care-i oferim României. După ce am salvat cărbunele, ne mutăm pe celelate zone ale României. Şi ce aş putea să fac în celelate zone? Păi, aş putea aşa: am biomasă. Ştiţi câtă biomasă are România pe care o lasă şi o abandonează pe câmp şi nu o valorifică? Avem biomasă în această ţară care poate să ne dea energie dublu decât energie pe care o producem astăzi prin toate tehnologiile, nevalorificată. În schimb, la încăzire, astăzi, 70% din populaţia rurală se încălzeşte cu lemn în condiţiile cele mai rudimentare cu un randament de 40% maxim. Adică în continuare eu, astăzi, România, am ineficienţă în valorificarea energiei pentru apă caldă, căldură, încălzire. În continuare am din cele 320 de oraşe ale României, cinci oraşe nu au canalizare, două oraşe nu au apă deloc. Dacă ne putem imagina că în secolul XXI o ţară are un oraş fără apă şi fără canalizare....

Realizator: Oraş europen!

Iulian Iancu: Nu-l mai poţi numi oraş european. Dar dacă ne uităm la comune, avem 1.857 de comune fără canalizare şi 800 şi ceva comune fără apă. Tocmai nu se spune că am un milion de şomeri în plus din cauza crizei. Dacă îi am, iată programele care pot fi absorbite. Dar cum? Distribuit pe tot cuprinsul României. Stai acasă şi eu îţi vin cu un program să facem reabilitarea clădirii Primăriei din Oradea, a hotelului din Satu Mare, a grădiniţei din Timişoara. La tine acasă vor fi toate proiectele astea. Pentru aceasta, vă spunem, trebuie mai întăi să avem viziunea, să ne definim strategia. Doi, trebuie să ne facem planurile de acţiune. Trei, trebuie să ne valorificăm prioritar acele resurse care pun în evidenţă, cu randamentul cel mai mare, dar care au cele mai mici efecte negative sociale.

Realizator: O ultimă întrebare, ne aflăm spre sfărşitul mandatului dumneavoastră de parlamentar, ce planuri aveţi de viitor?

Iulian Iancu: De la vârsta de 37 de ani, în astfel de momente, am ridicat mâinile şi l-am lăsta pe Dumnezeu să decidă. Din punctul meu de vedere eu sunt la intersecţie acum. Nu ştiu ce să fac! Să merg mai departe sau să mă retrag de tot. Ca atare, o să-l las pe Dumnezeu să decidă ce este mai bine pentru mine, că eu nu ştiu. Adică rugăciunea mea este aşa: Doamne ajută-mă să fac voia Ta, că Tu ştii mai bine ce este bine!

Realizator: Vă mulţumesc pentru această fenomenală lecţie de viaţă, de muncă şi pentru această strategie pe care aţi oferit-o colegilor dumneavoastră şi ţării, de a duce România mai departe. Vă mulţumesc că existaţi pentru România şi vă aştept de câte ori aveţi timp să mai veniţi la RRA!

Iulian Iancu: Sărut mâna! Vă mulţumesc foarte mult că mi-aţi dat această şansă să spunem ceea ce ar trebui cu toţii să ştim şi cu toţii să facem. Este pentru mine o onoare că m-aţi găzduit astăzi. Mulţumesc!

Realizator: Aici se închieie ediţia din această seară a emisiunii "Oameni care mişcă România". A fost Iulian Iancu, un om care se încăpăţânează să creadă că România poate şi trebuie să meargă mai departe.