Viitorul filmului documentar

Pe 5 septembrie filmul documentar "Constantin şi Elena" a fost prezentat într-o proiecţie speciala în satul Garcina, unde a şi fost filmat. Locul unde l-am întâlnit pe regizorul Andrei Dăscălescu şi caruia i-am cerut să ne explice povestea filmului şi a debutului sau de succes.

"Povestea e mai lungă. Ea începe prin 2006, pur şi simplu, mi-am cumpărat o cameră video, asta în timp ce lucram ca asistent de montaj la filmul lui Francis Ford Coppola -Tinereţe fără tinereţe-, fiind plătit destul de bine, mi-am luat această camera şi primul lucru pe care l-am filmat cu ea au fost bunicii mei. Fără a avea pretenţia că fac un film, ci doar aşa, ca o joacă, să învăţ să folosesc camera şi să-i am pe bunicii mei pe o casetă. Dar până la urmă, mai multă lume a vazut ce am filmat şi au considerat ca atât personajele dar şi stilul meu de a filma merită o abordare mai serioasă, merită să devină un film. Am urmat acest sfat, am avut şi ceva noroc pentru un debutant şi iată că a ajuns "Constantin şi Elena" până în momentul acesta să câştige trei premii şi o nominalizare."

"Constantin şi Elena" prezintă o poveste de dragoste absolut rurală, ajunsă la 55 de ani de viaţă, cu obstacole dar şi multe momente frumoase, momente ce i-au păstrat pe cei doi bătrâni, joviali şi plini de farmec.

"După vizionarea filmului, i-am întrebat pe bunicii mei cum au reuşit sa rămâna atat de naturali în faţa camerei. Mi-au răspuns că nu şi-au imaginat nicio clipă ca eu chiar o să fac un film pe care o să-l mai vadă şi altcineva decât familia. Nu au fost stânjeniţi pentru că nu m-au luat în serios, deci timp de doi ani cât eu am filmat au crezut că ma joc. Când s-au văzut eu am avut emoţii că or să se simtă stânjeniţi, dar n-a fost deloc aşa, din contra. Le-a plăcut filmul, le-a plăcut ca lumea a reacţionat, a râs chiar dacă de cele mai multe ori râdeau de ei. Consideră ca lasă ceva în urma lor prin filmul ăsta, ceea ce este chiar adevărat."

Filmul documentar "Constantin şi Elena" reprezintă munca unui singur om. Andrei Dăscălescu a filmat şi a montat singur tot filmul. El este regizorul dar şi producătorul. Şi tot el şi-a promovat filmul pentru ca acesta să poata fi văzut la diverse festivaluri în toata lumea.

"Eu cred că odată terminat, este important sa duci filmul prin festivaluri. Sigur, sunt sute, mii de festivaluri de film în toata lumea. Expedierea unui film la un festival necesită timp, bani, iar uneori raspunsul nu este cel dorit. Asta nu înseamna ca dacă filmul nu este acceptat într-un festival, filmul e prost. Personal sunt mulţumit că "Constantin şi Elena" a impresionat si a câstigat premii la toate festivalurile unde a fost prezentat."

Până la urma, cat de mult te poate schimba câştigarea unui astfel de premiu? "În mod normal, nu trebuie să te schimbe în relaţia cu ceilalţi. Trebuie doar să-ţi dea ceva mai multă încredere în tine. Dincolo de satisfacţia interioară, câstigarea unui premiu pentru munca ta trebuie să reprezinte un beneficiu pentru proiectele viitoare. Eu cred ca urmatorul proiect îl voi face cu bani, cu toate mijloacele de care am nevoie, nu sacrificandu-mi raţia zilnică de mâncare pentru a putea realiza un film. Cât timp am lucrat la acest film ne având timp să mai lucrez la alte proiecte pentru montaj, sunet, lucruri pe care le pot face, chiar dacă oferte au existat, aşa s-a întamplat că de multe ori rămâneam chiar fără de bani pentru mâncare. Acum cred că o sa fie altfel. Deja pot spune că toate eforturile au meritat."

După un succes încă de la debut prin filmul documentar "Constantin şi Elena", ce ar mai putea urma? "Sincer, m-ar tenta să încerc fictiune, dar eu îi consider absolut geniali şi îi respect din tot sufletul pe Mungiu, Porumboiu, Radu Muntean şi Cristi Puiu, şi cand văd filmele lor cât de bine sunt regizate şi cât de bine sunt prezentate poveştile, îmi dau seama că de fapt nu ma pot pune cu ei. Aşa că momentan prefer să stau în banca mea şi sa ma exprim prin film documentar lucru pe care ştiu să-l fac."

Filmul documentar "Constantin şi Elena" urmează să fie prezentat până la sfârşitul anului la festivaluri din Coreea, Portugalia, Rusia, Chile, iar regizorul Andrei Dăscalescu speră să poata realiza o vizionare specială a filmului şi in localitatea bunicilor săi de lângă Piatra Neamţ.