"Ţara pinguinilor"

Vreau să vă povestesc despre o ţară care nu este pe pământ. Ca să ajungi acolo trebuie să spui următorul descântec:

Hai să mergem în Ţara pinguinilor

Să ajungem acolo

Până în revărsatul zorilor!

Te rostogoleşti şi închizi ochii.

După ce am rostit descântecul, m-am trezit pe o potecă într-un întuneric deplin. Deodată se vede în depărtare o mică luminiţă. M-am apropiat de ea cu puţină teamă în suflet. Deodată am simţit şi un miros, cam cum miroase la mare.

Şi ce credeţi că am văzut la capătul luminii? O piaţă de peşte condusă de ... pinguini. Adevărat este ce vă spun. Monedele pe care le foloseau aveau ca siglă un pinguin ce ţinea cu aripioara un peşte.

Am întrebat un pinguin pe limba mea:

-Scuzaţi, dar unde mă aflu?
-În Ţara Pinguinilor.
-Aha... Unde este asta?
-Ai zis descântecul, nu?
-Da, l-am zis, răspund eu un pic derutată şi mirată.
-Acum lasă-mă că am treabă!
-Vorbiţi româneşte aici?!

Dar nu mi-a mai răspuns, se amestecase în mulţime.

Acelaşi lucru l-am făcut şi eu. După ce am mers o vreme, am ajuns la o poartă pe care scria cu litere uriaşe: „CASE”. Deci vorbesc româneşte, îmi spun în gând. Intru, un pic speriată, pe poartă. Se vedea tot cartierul de case. Dar nici un magazin pe nicăieri. Drăguţ loc! Şi este condus de pinguini! Ce nebunie! Neştiind ce să fac, bat la uşa unei case şi cer găzduire la o familie de pinguini, care veţi vedea că este foarte drăguţă. „Doamna” mă pofteşte înăuntru.

- Intră, te rog! Nu prea avem musafiri oameni.

- Cred. Eu am ajuns aici din greşeală. Ştiţi unde este gara? Vreau să iau trenul către lumea oamenilor. Într-o cameră foarte asemănătoare cu ce avem noi acasă, era linişte, foarte linişte. Deodată se aude din camera cealaltă:

- Dă-te din calea mea!

- Ba tu să te dai!

Mama pinguin zice ruşinată către doi pui de pinguin care s-au ivit în pragul uşii:

-Copii, avem musafiri şi voi nu vă comportaţi cum trebuie, şi apoi către mine:

-Îmi pare rău pentru comportamentul lor! Vă este foame? Vă fac sanwich –uri cu ton.

Eu şi copiii fugim către bucătărie, hămesiţi. Toţi patru înfulecăm sandwich – urile delicioase.

După ce ne-am pus burta la cale, îi întreb pe comesenii mei: Cum este în lumea voastră?

-Lumea noastră ar putea fi perfectă dacă voi, din lumea voastră, aţi avea mai multă grijă de planeta noastră.

- Planeta noastră este şi planeta voastră? întreb eu.

- Desigur, doar că noi trăim în altă lume. Gata cu vorba, la culcare, Pini, Pingi şi Lizuca – că mă şi prezentasem.

Fiecare se îndreaptă către camera lui, dar Pini mă opreşte: Dormi cu noi în seara asta, te rooog?

-Bine, hai să dorm într-un pătuţ de pinguin. Mama pinguin zice: Este vremea pentru poveste!

- Ce poveste ne spui în seara asta, mami?

- „Pădurea de diamant”.

- O! Ce poveste frumoasă! Strigară copiii şi se aşezară în pătuţurile lor să asculte povestea.

În curând adormirăm cu toţii.

Dimineaţa următoare mă scoală mama pinguin:

-Trezeşte-te, ai să pierzi trenul către lumea oamenilor!
-O! Nu! Mă simţeam atât de bine că nu mai vroiam să plec...Mi-a explicat pe unde să merg şi am tulit-o. În sfârşit am ajuns în gară. M-am îmbarcat în vagonul nr. 3. Am avut o călătorie de vis către lumea oamenilor. După ce am ajuns, am mâncat un sandwich cu ton.

Cum pinguinii nu ne-au făcut nimic, nici noi nu trebuie să le facem rău.

În cadrul competiţiei "Disneyland Paris" organizată în cadrul emisiunii Matinal au fost acordate urmatoarele premii:

Premiul I s-a acordat povestii, "Zizi şi focul", castigator: Claudia Victoria Ioniţă- varsta, 10 ani din Bucuresti- valoarea premiului , 2300 Euro.

Locul II- "Ţara pinguinilor", de Eliza Victoria ( Lizuca) Bătrân, varsta, 10 ani, din Arad- ,valoarea premiului, 434 Euro.

Premii acordate de Agenţia de Turism "Perfect Tour".