Mi-e dragă România pentru Podul de la Cernavodă

Proiectat şi construit de Anghel Saligny, podul a fost inaugurat în 1895 iar la acea vreme era cel mai lung din Europa și al treilea ca mărime din lume.

Sistemul imaginat de talentatul inginer român cuprinde două poduri principale care cu tot cu rampele de acces totalizează o lungime de peste 4000 de metri, cu deschideri între 140 și 190 metri și cu o înălțime liberă de 30 de metri.

Când treci în drumul spre mare pe podul modern de peste Dunăre ce leagă Cernavodă de Fetești, este imposibil să nu observi și silueta zveltă a colosului care la inaugurare a fost numit Podul Carol I.

Cu suprastructura ce urcă și coboară lin, susținut de niște piloni enormi, deasupra celor mai înalte cote de inundație ale Dunării, este imposibil să nu te impresioneze, să nu te facă să te simți mic și umil, mai ales dacă ai avut vreodată curiozitatea de a-l privi de jos, de pe malul fluviului.

Căci de-abia atunci îți poți da seama de complexitatea acestui proiect, realizat în urmă cu mai bine de 100 de ani, într-o epocă în care mintea și voința unui om erau singurele ajutoare în lupta cu forța apelor.

De când eram copil, cu ocazia plecărilor la mare, mă uitam cu fascinaţie la acest pod și la dorobanţii de bronz de la capătul sau dobrogean, ca la un braț de oțel întins în semn de unire și sprijin puternic și etern.