Mi-e dragă România pentru Peştera Labirintului

Mi-e dragă România pentru Peştera Labirintului, de lângă Limanu, în apropiere de Mangalia, o peşteră ciudată, care nu a putut fi niciodată explorată în întregime.

Legendele locale spun că peştera este o poartă către lumea de dincolo, şi că în urmă cu mii de ani era folosită de preoţii daci din cultul lui Zamolxis.

În zonă poate fi zarit un altar păgân iar la intrarea în peştera te întâmpina un cap de om sculptat în calcar.

Misterul este adâncit de labirintul de peşteri care uneori face imposibilă întoarcerea curioşilor.

Drumurile se întretaie de mai multe ori, uneori, pământul se surpă, acoperind, intrarea folosită şi deschizând o alta, a cărei existenţă nici măcar nu putea fi bănuită.

La Limanu bătrânii povestesc ca lanțul de peșteri ar trece pe sub Dunăre până în apropiere de Varna.

Şi astăzi, în serile calde de vară, din fântinile oamenilor tâşnesc roiuri de lilieci, păsări care trăiesc doar în peșteri, ceea ce îi face pe localnici să afirme că acestea trec şi pe sub satul lor.

Şi se mai spune că din când în când, din străfundurile pământului se aud nişte vaiete stranii. Speologii consideră că sunetele sinistre sunt produse de vântul care străbate miile de galerii subterane și al cărui zgomot influențează psihicul uman.

Uneori, cei care le aud se opresc şi pornesc ca hipnotizaţi în urmărirea glasului, asemeni însoţitorilor lui Ulise la glasul sirenelor.

Audio: