Mi-e dragă România pentru oaza din Breaza

Mi-e dragă România pentru oaza din Breaza.

Un loc binecuvântat cu aer curat si linişte binefăcătoare unde orăşenii surmenaţi, bântuiţi de insomnii, de depresii, de boli şi de ispitele vieţii moderne vin să se desprindă de stress-ul cotidian, să-şi cureţe corpul de poluare şi toxine, să-şi relaxeze sufletul şi să-şi înalţe spiritul.

Considerată poartă de intrare în minunata Vale a Prahovei şi aşezată între dealurile Gurga şi Sinoiu ca intre niste străjeri meniţi să o ocrotească de vântoase şi ceţuri, Breaza e ca un refugiu cu ierni blânde şi veri răcoroase în care natura a pus la un loc toate darurile sale: ozon, pădure, păşuni, munţi şi văi, flori şi iarbă, izvoare susurând şi păsări ciripind.

Potrivit unei legende, numele provine de la "o ciobăniţă brează", care avea o şuviţă albă în părul negru.

O alta povesteşte despre cum odată demult soţia unui cioban a adormit într-o zi în timp ce laptele era pe foc, iar când acesta s-a umflat, i-a căzut păstoriţei pe obraz şi i-a lăsat un semn pentru care ceilalţi păstori au poreclit-o Breaza.

Audio: Mi-e dragă România pentru oaza din Breaza