Matinal cu Adrian Soare

Adrian Soare a învăţat că, dacă te trezeşti devreme, eşti mai bine antrenat pentru a cuceri un trofeu în fiecare zi (sub forma unei satisfacţii în viaţă personală sau profesională) sau poţi ieşi învingător dintr-un alt meci cu destinul, chiar şi amical.

A preferat să intre în echipa de la Matinal, să apere buturile frecvenţei postului public de autogoluri şi să triumfe pe podiumul audienţei, oferind ascultătorilor câte un meci demonstrativ (chiar maraton, de 4 ore!) de informaţii la cald din ţară şi din toate domeniile de interes, plus muzică de calitate.

Nu vrea să-şi faulteze adversarii de FM, pentru că fiecare joaca într-o anume ligă. Îi place să dribleze track-urile pe CD, să şuteze informaţia dintr-un unghi de abordare echilibrat şi corect, fără trageri de timp, joc de glezne şi divagaţii în direct, printr-un tempo personalizat, dublat de o voce caldă şi prietenoasă.

S-a născut în Slobozia, într-o zi de 22 decembrie şi, după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, a devenit reporter special. A făcut cam de toate – greve, mitinguri (la radio este totuşi paşnic şi nu a înfiinţat încă un sindicat), a scris şi despre concertul lui Placido Domingo la Bucuresti, despre avioane MIG ş.a.m.d.

Cateva pasiuni? Literatură, şah, fotografie şi, evident, sport, sport şi iar sport!

Are 35 de ani şi în ultimii 12 a purtat în buzunar, pe lângă câteva cartonaşe galbene şi roşii, legimitaţia de radio, alături de foarte multe amintiri dragi, adunate cu modestie în suflet, după atâtea intrări şi ieşiri din terenul situat pe strada General Berthelot.

Când era copil visa să scrie o carte despre viaţa lui Hagi, dar a facut altceva, un program special dedicat fotbalistului în 2001, la retragerea din competiţia sportivă. În plus, îşi aminteşte cu drag de mentorii săi, care exercitau o fascinaţie teribilă asupra sa şi a altor “ucenici”, obligându-i să decidă iute – “iubiţi sau nu radioul?”.

Pentru Adi această iubire dăinuia şi noaptea, când îşi lucra cu pasiune mixajele în studiouri. Sportul i-a oferit o libertate specială, dublată acum de responsabilitatea unui realizator al celei mai ascultate emisiuni de radio în prime-time: “Să fii tu singur şi un microfon şi să transmiţi românilor un eveniment poate fi chiar o veste bună sau o poveste nebună. Pentru că se bazează atât de mult pe emoţie şi pasiune, radioul nu poate exista fără libertate”.