La Revoluţie "a fost o confuzie"

“Dictatorul a fugit”, “am învins”- erau cuvintele care mişcau în urmă cu 25 de ani, o ţara întreagă.

La televiziunea română, la 12.55, Mircea Dinescu şi Ion Caramitru anunţau căderea dictaturii comuniste, iar din acel moment televiziunea începea să transmită - cu sigla "televiziunea româna liberă"- mesaje pentru întrega ţară, dar şi mişcările de amploare din stradă, unde oamenii ieşeau să se bucure.

O bucurie care nu a durat mult, pentru că, după doar câteva ore, avea să înceapă să se tragă.

Despre momentul care a făcut, însă, istorie la televiziune am vorbit la Apel matinal cu poetul Mircea Dinescu.

"Eu tot spun de multă vreme că noi ştim mai multe lucruri despre biografia lui Ştefan cel Mare, în schimb nu se ştie nici acum cine au fost, mă, ăia care au tras în decembrie, pentru că sigur că a fost o confuzie, au tras civili în militari, militari în civili", a spus Mircea Dinescu.

Audio: Apel matinal.

Reporter: Cum priviţi acum momentul istoric pe care l-aţi trăit şi creat în urmă cu 25 de ani, când la Televiziune se auzea: "Dictatorul a fugit!"?

Mircea Dinescu: Greu de spus. Nu aş copia secvenţa aceea de început, care era destul de bâlbâită, şi avea toate scuzele, pentru că eu veneam după aproape un an de zile de arest la domiciliu. Am apărut acolo la o oră după ce au fugit securiştii de la poarta mea.

Reporter: Era din tot sufletul.

Vulcan care erupe în centrul Bucureștiului

Mircea Dinescu: Lăsam sufletul la o parte, că atunci sigur erau emoţiile cumplite, este ca şi cum ai asista la eruperea unui vulcan în centrul Bucureştiului.

Mie aşa mi s-a părut când am văzut mulţimile alea, sutelor de mii oameni ieşite în stradă, în fruntea cărora am aterizat eu la Televiziune.

Pentru că fost o întâmplare, eu am ieşit din casă, m-a anunţat o vecină că mi-au fugit securiştii de la poartă, am ieşit pe stradș, în piaţă şi m-am întâlnit cu Domokos Géza şi el m-a arătat mulţimii: domnule, ăsta este Mircea Dinescu, de la Europa Liberă, că mi se dădeau textele mele împotriva lui Ceauşescu la Europa Liberă.

Şi am fost aşezat pe o tanchetă, aşa am ajuns eu la Televiziunea Română. Ce s-a întâmplat acolo, vă daţi seama că nu era nimic pus la cale, minte cine îşi închipuie că s-a gândit, Doamne, pe vremea lui Ceauşescu, o să cadă Ceauşescu şi o să vină şi la noi societate de consum. Cum a venit ea, răpciugoasă, dar, în fine...

Reporter: Chipurile eroilor din acele zile s-au estompat, la fel şi chipurile celor care au tras. Ce s-a întâmplat mai ales după 22 decembrie rămâne o întrebare care iscă la fel de multe controverse şi astăzi. Când ne vom împăca?

Știm mai multe despre biografia lui Ștefan cel Mare decât despre cei ce au tras

Mircea Dinescu: Eu tot spun de multă vreme că noi ştim mai multe lucruri despre biografia lui Ştefan cel Mare, în schimb nu se ştie nici acum cine au fost, mă, ăia care au tras în decembrie, pentru că sigur că a fost o confuzie, au tras civili în militari, militari în civili, dar, pe de altă parte, chiar să nu credem că Ceauşescu avea garda lui pretoriană şi oamenii fideli!

Au fost cel puţin un milion de oameni care erau în structurile de partid şi ale Securităţii care ştiau că în clipa aia îşi pierd funcţiile, îşi pierd averile, îşi pierd toate avantajele.

Stau să mă gândesc, câteodată, dacă noi, eu şi cu Caramitru, mai stăteam o jumătate de oră şi nu venea, că Iliescu a venit la o oră după noi, cred că ne ciuruiau ăia, dar când l-au văzut că coboară şi Iliescu, s-au liniştit, şi-au tras toţi tricolor pe mână şi au zis că sunt cu Revoluţia: şi Armata, şi Securitatea, şi activiştii de partid, şi ăia care au omorât oameni la Timişoara, şi ăia care au omorât oameni în Piaţa Palatului pe 21.

"O băbuță curajoasă"

Reporter: În 1990, Silviu Brucan spunea că avem de 20 de ani ca să se schimbe mentalităţile. Iată, au trecut 25 de ani, s-au schimbat suficient mentalităţile?

Mircea Dinescu: Este greu se spus. Pentru că evident că România nu avea ceea ce se cheamă schimbul II, care să preia puterea, cum s-a întâmplat, totuşi, în Polonia, în Slovacia, unde erau sindicatele libere şi erau organizaţi, cu intelectuali, cu muncitori.

În România era o băbuţă curajosă, Doina Cornea, un poet mai nebun ca mine la Bucureşti şi mai erau vreo 2-3 pe la Iaşi, şi atâta tot, ca să zic aşa, o opoziţie făţişă la Ceauşescu.

Gândiţi-vă că noi am trecut de la comunism la capitalism printr-un anunţ la televizor. S-a schimbat covârşitor societatea românească, numai că oamenii nu au fost pregătiţi.

Reporter: Dar iată ce arată o cercetare, ale cărei date au fost date publicităţii în aceste zile: patru din zece români cred că viaţa este mai rea astăzi, decât înainte de '89. De ce?

Și Moise a ocolit, ca să moară cei născuţi în sclavie

Mircea Dinescu: Pentru că unii trăiesc mai rău ca pe vremea comunismului. Pe vremea comunismului era totuşi o viaţă mediocră, dar sigură. În 20 de ani nu se poate într-adevăr pune la punct societatea de consum.

Reporter: Dacă ne întoarcem la momentul decembrie '89, cum credeţi dumneavoastră că va rămâne în memoria istoriei?

Mircea Dinescu: Istoria se va scrie cu timpul, dar probabil că aceşti tineri care sunt născuţi în libertate trebuie să mai aștepte. Și Moise, când a ieşit în deşert cu evreii, până să ajungă la locul sfânt, a ocolit puţin, să moară cei născuţi în sclavie.